Editorial: Vorbirea în limbi

Am trăit cu toţii, în ultimele săptămâni, o nouă campanie electorală. O perioadă ceva mai obositoare, pentru toată lumea, în care am fost martorii – dacă nu ai unui vacarm – cel puţin ai unei perioade în care s-a vorbit mult. S-au făcut promisiuni, difuzoarele au strigat printre blocuri, adunând – nu o dată – după ele câte o şleahtă de copii uitaţi de părinţi în faţa blocului sau agitând grupurile de maidanezi tolăniţi la umbră, pe sub maşini sau pe iarba din parcuri. Candidaţii la Primărie au pozat – rămâne să vedem în ce măsură expresia merită folosită la propriu sau la figurat – ca oameni gospodari şi administratori de top, au strâns mâini, au gesticulat mult, au zâmbit, şi au întrebat în stânga şi-n dreapta de sănătate, umplându-ne de laude şi urări de bine. Poate nu întâmplător anul acesta alegerile sunt precedate de sărbătoarea Cinzecimii. 

“Vorbirea în limbi” în sensul său peiorativ de babilonie şi vacarm fără sens va lua sfârşit, vrând-nevrând, odată cu termenul limită al campaniei electorale. Duminică vor urma alegerile, iar din acel moment fiecare dintre cele 69 de unităţi administrativ – teritoriale hunedorene vor şti cine vor fi “administratorii” urbelor şi ai comunelor din judeţul nostru în următorii patru ani. Este evident, însă, că fără un consens între autorităţile judeţene şi locale situaţia nu se va îmbunătăţi decât cu foarte mare dificultate. Este nevoie, aşadar, de acea coeziune atât de vehiculată de Uniunea Europeană, un fel de Cinzecime administrativă, un soi de pogorâre a unui singur duh, care să-i unească “în cuget şi simţiri” pe aleşii noştri, astfel încât propriile interese să conteze mai puţin, disensiunile să se estompeze, iar promisiunile din campania electorală să nu se dovedescă, încă o dată, simple gogoriţe de păcălit “poporul”.

Ca întotdeauna, şi anul acesta ne rămâne să alegem răul cel mai mic. Pentru că este greu să crezi că vreunul dintre candidaţi, la fel ca majoritatea alegătorilor (fiecare cu propriile defecte, slăbiciuni şi scăpări), este administratorul perfect, omul politic sau candidatul independent imaculat, care nu a făcut vreodată şi nici nu ştie ce este acela un compromis. Vom alege, aşadar, în speranţa că în următorii ani vom trăi mai puţin prost. Vom alege, cu convingerea că votul nostru va face diferenţa şi, desigur, fiecare dintre cei care gândesc astfel are dreptate. Probabil un singur lucru cu adevărat bun din tot acest răstimp al “zgomotului şi furiei” campaniei electorale este că reprezentanţii autorităţilor momentului şi-au reamitit că puterea pe care o ţin în mână nu este a lor şi nu de la ei porneşte, ci de la hunedorenii care i-au votat în urmă cu patru ani.

Care dintre candidaţii la fotoliile primăriilor, ale consiliilor locale dar şi cele ale consiliului judeţean ne-au convins, rămâne de văzut. Precum rămâne de văzut dacă şi de sperat că lucrurile vor lua o turnură pozitivă, că sărbătoarea Rusaliilor va fi de bun augur şi, aşa cum simbolic ea înnoieşte firea umană împătimită, schimbând valenţele vechiului Babel în cele ale noului Ierusalim, făcând posibilă comunicarea cea mai profundă şi mai adevărată dincolo de barierele etnice şi lingvistice, aceasta să fie un semn de “liniştire a apelor” şi de “împreună lucrare” inclusiv în consiliile locale care vor controla destinele oraşelor şi satelor în care trăim.

Pentru că, să nu uităm, deşi ne este la îndemână şi ne place să împroşcăm cu ce ne vine la gură în momentele de nemulţumire, primarul nu este întotdeauna singurul vinovat pentru situaţiile neplăcute cărora suntem nevoiţi să le facem faţă. Deciziile le pot iniţia şi consilierii locali, iar – în cele din urmă – ei sunt cei care decid pentru noi.

De aceea, cântăriţi bine şi votaţi cu capul, dar şi cu inima, primarul şi preşedintele Consiliului Judeţean pe care-l vreţi. Şi consilierii, cu care acesta va trebui să facă echipă, indiferent de partidul din care fac parte.