Ca un blestem, comportamentul unor jurnalişti, al unor media, îndeosebi televiziuni generaliste, dar mai cu seamă al celor aşa-zis specializate în sport, devine nu doar deranjant, alarmant, ci de-a dreptul dăunător, vătămător pentru însuşi obiectul acţiunii lor: SPORTUL!!!
Depăşim faza senzaţionalului şi trivialului în relatări despre diverse intimităţi ale sportivilor, trecând peste fanteziile quasi-sexuale ale prompteriţelor, care virusează tot mai insistent televiziunile, singurul reporter de sport-femeie veritabil, profesinist rămânând Alina Alexoi, de la TVR, televiziune care, culmea, excelează numai la…sport! La ştile de sport, nu la transmisiile… în reluare de la EURO 2012! Ce ruşine!! Pe banii noştri, politizata televiziune publică nu reuşeşte să transmită un european de fotbal, numai bâlbâielile lui Turturică, dar nu-i singurul…
Sau Eurovisionul de care râd copios Gianina Corondan şi Leonard Miron, care au lefuri grase, dar apar pe sticlă numai o dată pe an şi atunci iau la mişto propria producţie a televiziunii care-i plăteşte! Aţi mai pomenit atâta nesimţire???!!! Dar m-am luat cu vorba la nervi, aşa că revenim la conjudeţeana noastră. Nevasta lui Titi Alexoi face parte din şcoala mai veche de jurnalism, cea netabloidizată. În care, ştirea trebuia să răspundă la cinci întrebări: Cine? Ce? Când? Unde? De ce?. În timp ce presa actuală, care răspunde prioritar doar la întrebarea “cine…pe cine?”, a trecut la invenţii, la fantezii mai dăunătoare chiar decât cele sexualizate, citite cu zâmbetul pe buze, curgându-le apa-n gură, şi cu ochii lucind păcătos, de alde Raluca Arvat, Corina Caragea, Crina Abrudan sau Luiza Bogdan, asta dispărând de-o vreme de pe ecrane, sperăm definitiv…
Metafore neinspirate
Aflăm, aşadar, dintr-o singură ştire recitată pe nerăsuflate, că tânărul Grozav este ba “micul Hagi”, ba “noua senzaţie a Naţionalei”, “noul star” şi apogeul: “noul Mutu”!! Doamne Fereşte! Ăsta ar fi chiar un blestem! Nu un omagiu, o metaforă, ci blestem ar fi pe capul tânărului jucător să fie un nou Mutu, adică un prăpădit, un luzăr, un drogat şi tot ce e mai ruşinos în dezvoltarea unei speranţe a fotbalului!
Dar boala asta a forţării metaforei e mai generală şi destul de răspândită în presa noastră, în care a apărut, tot zilele trecute, “noul Mourinho”! Acum atribuit, aţi ghicit, lui Reghecampf, retras de la Lucescu cel mic, şi de la un altul, nici nu-mi amintesc cum îl cheamă, ceva fost antrenor pe la Craiova, fost secund al lui Andone. Atât de Murinho era că nici nu-mi mai amntesc numele lui, dar asta nu e bai, o fi de vină boala aia care are în terminaţie un nume de floare…
Pe aceeaşi limbă, sau poate doar pentru a le face plăcere jurnaliştilor, vorbeşte şi papagalul ăla de Meme Stoica, când spune că Steaua “e la fel ca City şi ca Real!” Ne-am dat naibii! Adică în cea mai bună perioadă a sa, sub conducerea lui Stoichiţă, Steaua de-abia bate Ceahlăul, dar e la fel cu titanii europeni ai fotbalului! Cât tembelism este în capul celor care preiau fără discernământ delirul unui exaltat fără acoperire?!
Inversiuni mimetiste
Tot atâta cât e necesar şi în denaturarea numelor proprii atribuite unor arene sportive. De data aceasta, deopotrivă din partea unor redacţii sau autorităţi ale statului. Este cazul Proteveului, care nu concepe să numească noul stadion din Ploieşti pe numele său propriu: Ilie Oană, personalitate de onoare şi legendă a oraşului, ci folosind, întotdeauna, o expresie facilă, de gang, miştocară: OZN Arena! Oarecum la fel stau lucrurile şi cu denumirea noului stadion din Capitală, botezat… româneşte: Arena Naţională, dar ei îi zic National Arena.
Cam acelaşi lucru fac, tot din mimetismul nostru ancestral, care devine o coordonată de conduită, şi autorităţile clujene! Care au şters numele de onoare al vechiului stadion, Ioan Moina, şi au adoptat pentru noul edificiu un nume de împrumut, imitativ, “Cluj Arena”, că aşa au făcut şi cei din Munchen cu Alianz Arena, la care au renunţat deja, că a expirat termenul de valabilitate ca sponsor… Dar nici cu Şahtiorul din Donbass nu mi-e ruşine; şi el e… Arenna.
Parcă relatările din dormitoarele ochioaselor pofticioase amintite sunt chiar mai simpatice decât falsificările de nume de acest fel, nu?
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.