“Pământ sfânt pentru ştiinţă în întregimea sa, un monument sacru al naturii, simbol al bogăţiilor noastre naţionale” aşa numea Alexandru Borza Retezatul, cel mai vechi parc naţional din România. Vorbele sale s-au transformat în fapte pentru că este recunoscut drept “părintele spiritual al Retezatului”. Membru post-mortem al Academiei Române, el a iniţiat primele cercetări ştiinţifice sistematice de biodiversitate, imediat după Marea Unire.
Alexandru Borza (1887 – 1971)
Pentru mulţi, Alexandru Borza este fostul director al Grădinii Botanice din Cluj, instituţie care, în 1935, a înfiinţat Parcul Naţional Retezat una dintre cele mai frumoase arii naturale protejate din Europa, cu o suprafaţă de 15.000 ha. Recent, s-au împlinit 125 de ani de la naşterea celebrului profesor şi botanist cel căruia îi datorăm existenţa Retezatului ca prim parc naţional. S-a născut la 21 mai 1887 în Alba Iulia.
Tatăl său, Ignat Borza, era subofiţer în armata austro-ungară. Familia se mută apoi la Turda. Urmează Liceul Romano-Catolic din Alba Iulia şi este absolvent al Seminarul Central din Budapesta, dar, în paralel, în 1908, se înscrie la cursurile de biologie la Facultatea de Ştiinţe Naturale pentru care dovedeşte înclinaţii reale. Îşi dă doctoratul la Budapesta în 1913. Unul dintre liderii mişcării naţionale din Transilvania vremii, Alexandru Borza este considerat unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai intelectualităţii româneşti. Ajunge unul dintre profesorii valoroşi de la Şcolile Blajului.
La finalul primului război mondial, după desfiinţarea Universităţii austro-ungare şi crearea unui alte universităţi, savanţii Onisifor Ghibu şi Sextil Puşcariu i-au făcut oferta de a deveni profesor de botanică. Alexandru Borza acceptă şi se mută la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, oraş în care organizează Muzeul Botanic şi Grădina Botanică. Şi, cu toate acestea, personalitatea profesorului Borza este cunoscută aproape exclusiv doar în cercul restrâns al specialiştilor în ştiinţele naturii: practic, este întemeietorul ştiinţei numite geobotanică. Ca lider al mişcării naţionale româneşti din Ardeal, a participat ca delegat la Marea Unire din 1918, de la Alba Iulia, cea care a votat Unirea Transilvaniei cu România.
“Atletul conservării naturii”
În opinia sa, motivul pentru care a fost creat Parcul Naţional Retezat este că: “regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios parc naţional, o rezervaţiune ştiinţifică importantă, prin adăpostirea şi apărarea de orice stricăciune a vegetaţiei şi a lumii sale animale”. Dar acest lucru nu a fost deloc uşor: “Încă din anul 1916 atrăgea atenţia ca munţii Retezat şi a văile din Munţii Făgăraşului sunt locuri predestinate să fie transformate în “parcuri naţionale”. […] Demersurile şi intervenţiile sale, adresate oficialităţilor vremii, au început la 15 decembrie 1923 şi au continuat, cu multă insistenţă, competenţă ştiinţifică, cu o pasiune şi un patriotism arzător, în ciuda opoziţiei întâmpinate, timp de aproape 12 ani […] şi ele consfinţesc rolul de iniţiator şi părinte al Parcului Naţional Retezat ce revine acestui atlet al conservării naturii din ţara noastră”, scria dr. Stelian Radu despre omul de ştiinţă care a făcut eforturi imense pentru a crea cea mai mare arie protejată din România de atunci, Parcul Naţional Retezat.
Eforturile lui Alexandru Borza, care s-a zbătut pentru a-i convinge pe politicienii vremii să acorde protecţie legală acestei arii, sunt cele care au asigurat păstrarea Retezatului în cadrul său actual. Asemenea, Clujul i-a dedicat şi un monument celui care în 1923, a întemeiat Institutul Botanic, unul dintre cele mai apreciate din Europa. Grădina Botanică din Cluj – pe care a condus-o până la pensionare – poartă numele marelui savant, precum şi Muzeul Botanic. Discipolul său, profesorul Felician Micle declara presei locale că: “Alexandru Borza era un om cu o capacitate imensă de muncă, extrem de conştiincios şi foarte serios, de o mare probitate morală”. Tot el a creat şi un dicţionar etnobotanic, primul de mari dimensiuni din limba română. El cuprinde descrierea sumară a nu mai puţin de 11.000 de specii de plante, faţă de cele 5.000 înregistrate anterior de botanistul Zaharia Panţu. În anul 1954, Alexandru Borza căpătă recunoaşterea internaţională şi este ales preşedinte al Congresului Internaţional de Botanică din Paris.
Apărătorul naturii
Necesitatea conservării naturii şi a structurii sale de excepţie din masivul Retezat a stat la baza demersurilor profesorului Alexandru Borza care îşi dorea constituirea unei mari rezervaţii naturale în masivul Retezat. Din cauza obstrucţiei proprietarilor terenurilor ca şi a tergiversărilor provocate de politicienii timpului, înfăptuirea generosului proiect a fost mult întârziată. Alexandru Borza s-a numărat printre organizatorii primului Congres al Naturaliştilor din România, care are loc la Cluj între18 şi 22 aprilie 1928 are un rol decisiv în constituirea Parcului Naţional Retezat.
La iniţiativa lui Alexandru Borza se alătură profesorii Emil Racoviţă şi Andrei Popovici-Bâznoşanu. Congresul trezeşte interesul unanim al naturaliştilor români pentru cauza mareaţă a protecţiei naturii. În 1927, vizionarul Borza publica documentul – memoriu “Ne trebuie o lege pentru protecţia naturii” şi, cu prilejul Congresului Naturaliştilor din România, se propune elaborarea unei legi speciale pentru ocrotirea comorilor naturale, lege care apare ulterior la 7 iulie 1930. Pe baza acestei legi se organizează Comisia Monumentelor Naturii pentru ca, la 22martie 1935 într-un jurnal al Consiliului de Miniştri se publică decizia de înfiinţare a Parcului Naţional Retezat primul mare parc naţional nu numai din ţara noastră, ci şi din întreg lanţul Carpaţilor.
La înfiinţare, Parcul Naţional Retezat cuprindea o suprafaţă de aproximativ 100 de kilometri pătraţi şi includea păduri semivirgine, peisaje alpine, căldări şi lacuri glaciare, păşuni, precum şi diferite specii valoroase de plante şi animale. Forma şi conturul parcului au ca nucleu central bazinul hidrografic al râului Dobrun şi multă vreme această formă s-a păstrat. Doar în ultimele decenii are loc o extindere considerabilă prin anexarea de noi suprafeţe în special din zona împădurită.
Lacurile glaciare ale Retezatului constituie doar una dintre zecile de bogăţii naturale unice în Europa ale masivului
Dragostea pentru natură a lui Alexandru Borza l-a determinat să se implice şi în organizarea mişcării de cercetaşi din România. Iar savantul nu este doar specialist în ştiinţele naturii, ci pasiunea pentru arheologie şi istorie îl determină să facă descoperiri importante: găseşte o serie de manuscrise inedite ale lui Gheorghe Şincai, unui dintre corifeii Şcolii Ardelene.
În 1958, este invitat în Republica Populară China de Academia de Ştiinţe unde este caracterizat ca fiind: “cel mai vechi cercetător european în viaţă al florei chineze”. Este membru activ şi de onoare al unor academii şi societăţi ştiinţifice din Elveţia, Finlanda şi Franţa şi, în 1990, a fost ales membru post-mortem al Acedemiei Române.
Arestat de comunişti
Alexandru Borza luptă nu doar pentru patrimoniul natural, ci şi pentru unitatea neamului românesc: s-a situat în rândul cărturarilor ardeleni care, la 1 decembrie 1918, au participat, la Alba Iulia, la votarea Unirii Transilvaniei cu România ca deputat al Casinei blăjene. Este unul dintre amicii lui Iuliu Maniu, şeful Partidului Naţional Român din Transilvania şi, apoi, al PNŢ, cel care a condus lupta românilor ardeleni pentru Unire şi a ajuns apoi premier al României ori lider al opoziţiei. În perioada interbelică, a fost preşedintele Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi din Eparhia de Cluj-Gherla. Din acest motiv, la care se adăuga atitudinea sa curajoasă în faţa autorităţilor vremii, Alexandru Borza a fost arestat în anul 1948.
Se pare că a fost eliberat la instistenţele lui Petru Groza, care era premier susţinut de comunişti şi care îi purta o stimă deosebită. Savantul este şi lider al laicilor greco-catolici şi, în această calitate, a primit de la cardinalul Iuliu Hossu singurul album cu fotografii originale care a supravieţuit de la Marea Unire, fotografii realizate de Emanoil Mârza.
Multumiri Laura Oana pentru restituirea ADEVARULUI !