Asociaţia Colegiului Absolvenţilor, Părinţilor şi Angajaţilor Colegiului Naţional de Informatică „Traian Lalescu” trage linie, după alte nouă luni în proiectul european. Rezultatul? Experienţe inedite, inovaţii de mare spectaculozitate şi descoperiri demne de adevărate laboratoare de cercetare, premiate de profesori universitari. Pasiunea dascălilor care îi învaţă pe aceşti copii, demonstrează că inclusiv copiii aflaţi în situaţii de risc pot deveni performeri, care vin la şcoală de plăcere.
La fel ca alţi colegi de-ai săi, Mariana Pascal a reuşit să se transforme într-un mic “Sherlock Holmes” ajutat de chimie în investigaţiile sale
Asociaţia Colegiului Naţional de Informatică „Traian Lalescu” din Hunedoara a organizat marţi evenimentul „Descoperă poveştile succesului”. Întâlnirea dintre autorităţile locale, judeţene, reprezentanţi ai ONG-urilor, dar şi beneficiarii incluşi în campania „Descoperă”, împotriva abandonului şcolar a avut loc tocmai pentru mediatizarea evoluţiei copiilor care fac parte din proiectul „O şansă europeană pentru copiii români”. La fel ca anul trecut, elevii au obţinut în jur de 20 de premii la sesiunile de comunicări ştiinţifice, unde au participat cu lucrări realizate în timpul atelierelor de ştiinţe aplicate. Printre câştigători s-au numărat elevii grupelor care studiază biologie, fizică, informatică, în timp ce copiii care studiază chimie cu Luminiţa Nistor „au măturat” anul acesta tot ce le-a stat în cale la sesiunea de comunicări ştiinţifice, faza judeţeană, unde au obţinut premiile I, II şi III, în timp ce echipa alcătuită din Mariana Pascal şi Emanuel Păcurar a făcut furori şi la faza naţională, întorcându-se acasă, pentru a doua oară, cu locul I pe ţară şi titulatura de „cei mai buni chimişti” de liceu, cu lucrarea “Laboratorul de criminalistică”. Copiii au fost încântaţi să se regăsească în imaginile expoziţiei „Descoperă poveştile succesului”: 48 de fotografii realizate timp de 9 luni, în fiecare sâmbătă dimineaţa, în timpul atelierelor, care au demonstrat – căci o imagine face cu adevărat cât 1.000 de cuvinte! – cât de mult le-a plăcut micuţilor să studieze biocristalele, fructele, moluştele, sângele uman, cu câtă pasiune au lucrat pentru diferite aplicaţii, printre care proceduri de recuperare a aurului din deşeuri sau tabla inteligentă, controlată de la distanţă, toate proiecte premiate la concursuri judeţene şi naţionale.
Mariana Pascal, noul Sherlock Holmes
Liceenii cei mai admiraţi, care şi-au testat metodele chiar pe publicul evenimentului, au fost Mariana Pascal şi Andrei Caisim, care au participat anul acesta la sesiunea de comunicări ştiinţifice cu o lucrare de chimie criminalistică. Cei doi spun că şi-au ales această temă pentru că ideea a părut una foarte spectaculoasă: oricine şi-a dorit, la un moment dat, să fie în locul personajului preferat din filmele polițiste. “Cine nu s-a întrebat vreodată cum reuşesc criminaliștii, de pe o bucată de sticlă, să obţină “cartea de identitate” a unui infractor? Sau cum reuşesc să elucideze o crimă prin simplul fapt că s-au găsit (dar cum?) urme de sânge de la victimă pe bancheta unei maşini? Sau cum reuşesc poliţiştii să-și dea seama că o banală pungă cu făină poate conține ceva, mult, mult mai periculos? Cum reuşesc personaje ca Sherlock Holmes, şi mulţi alţii din serialele de la televizor să descopere misterul unei morți într-o picătură de sânge? Noi, prin intermediul chimiei, care ne-a permis accesul la experienţa propiu-zisă de laborator, am hotarât să încercăm să ne apropiem cât de cât de această viaţă din spatele camerelor, a machiajelor şi din spatele întregii recuzite pentru a vedea ce se întâmplă, de fapt, în viaţa reală”, explică Mariana Pascal. Coordonaţi de inimoasa profesoară Luminiţa Elena Nistor, copiii au studiat amprentele, unul dintre cele mai importante indicii în cazul unei infracţiuni dificile, relevându-le cu substanţe de laborator, dar şi cu banalul super-glue.
Cum a supravieţuit Rasputin prăjiturilor cu cianură
Un alt experiment a fost cel în care copiii implicaţi în campania „Descoperă” au încercat să identifice urmele de sânge, folosind doi reactivi frecvent utilizaţi în acest sens: Kastle-Meyer și Mcphail’s. Ce este mai interesant este că elevii au reuşit să obţină chiar ei în laborator sub îndrumarea profesoarei de chimie reactivii amintiţi, nemaifiind nevoie să comande substanţele de la un producător, economisind timp şi…. desigur, bani (câteva zeci de euro!) Pentru a da gata comisia naţională de examinare cei doi copii nu s-au oprit aici, ci au continuat studiul şi experimentele de laborator cu teste prezumtive pentru medicamente şi droguri. „De multe ori ofiţerii de poliţie sunt obligaţi să ia decizii foarte rapide, atunci când sunt puşi în faţa prezenţei unor substanţe necunoscute, posibile droguri, medicamente cu efecte secundare, periculoase în anumite combinaţii. Testele în laboratoarele criminalistice pot dura foarte mult şi atunci sunt necesare teste rapide, care se pot face la faţa locului. Aceste teste sunt aşa numitele teste prezumtive, care sunt teste de culoare, care permit decizii rapide urmând ca analizele detaliate să se facă în laboratoarele specializate.
Mai mult, copiii au încercat şi să verifice ce se întâmplă în cazul otrăvirii cu antigel, care de multe ori a fost cauza unor crime. Ideea acestui experiment a pornit de la filmele documentare de pe canalul Discovery în care era prezentată o tentativă de crimă prin administrarea repetată de antigel în ceai”, povesteşte profesoara Luminiţa Nistor. Copiii au încercat să identifice glicolul, mergând pe aceeaşi pistă pe care merg criminaliştii care demonstrează intoxicaţiile prin găsirea unui număr mare de cristale de oxalat de calciu în sânge, organe și urină, cristale care în mod normal n-ar fi trebuit să existe decât în cantitate foarte mică şi care duc la blocarea acestor organe.
Unul dintre cele mai interesante experimente din laboratorul de chimie a fost cel în timpul căreia cei doi liceeni “criminalişti” au încercat să afle de ce nu a murit Rasputin, deşi a mâncat prăjituri cu cianură. “Agenţii secreţi aveau asupra lor doze de 150-250 de miligrame. Doza letală la om este de 140 mg. Inspirați de poveştile poliţiste ,dar și de misterul tentativei eșuate de crimă prin administrarea de cianură celebrului Rasputin, ne-am propus – cu mijloacele modeste ale unui laborator şcolar – să obținem și să identificăm această substanță, dar și să dezlegăm misterul”, spune Mariana Pascal. Adolescenta adaugă că, în urma testelor de laborator, reiese că este foarte probabil ca Rasputin să fi mâncat prăjituri cu lămâie, care a neutralizat efectul mortal al cianurii.
40 de ore de muncă pentru 5 grame de aur
Entuziaşti, după ce au reuşit să obţină câteva sutimi de gram de aur de pe care le-au observat la microscop, elevii coordonaţi de Mircea Nistor s-au pus pe scotocit prin magazia cu deşeuri electronice stocate de profesorul de informatică, în vederea valorificării acestora prin recuperarea reciclabilelor. Copiii au sperat să obţină măcar câteva grame de aur, iar aşteptările lor nu au fost zadarnice. După ce în ultimele 10 zile au muncit la “răzuitul” aurului de pe componente, pentru separarea şi purificarea acestuia au optat pentru folosirea acidului azotic, încălzit la flacără. Şi pentru ca vaporii emanaţi să nu devină periculoşi, copiii au realizat experimentul în spaţiu deschis, de fapt, în curtea şcolii.
“Cu cât electronica e mai veche, cu atât foiţa de aur este mai groasă, asta am observat. Aurul este metalul cel mai rezistent la coroziune. Orice conector de acest tip trebuie făcut să ţină decenii. Orice altceva, cupru, dacă ar fi fost, s-ar fi coclit în timp, s-ar fi oxidat şi nu ar mai fi permis contactul. Iar acesta este critic: la 40 de pini minusculi – câţi sunt pe un conector – unul să nu meargă şi nu funcţionează tot computerul! Atunci, industria nu a avut ce face şi a scos la bătaie aurul, deci din motive pragmatice, nu exotice. Aurul e, practic, singurul metal care are rezistenţă veşnică la coroziune: ar putea să reziste mii de ani! Evident, stratul este extrem de subţire, din motive economice, doar cât să acopere cuprul de dedesubt şi să nu îl lase să oxideze. Noi, acum, ne chinuim să-l dăm jos de acolo şi să-l separăm de celelalte elemente, astfel încât să rămână aurul curat. Deci acum, după tranşa asta, care se va încheia zilele acestea, pentru că elevii vor continua să lucreze, chiar dacă s-a luat vacanţă (dau dovadă de o tenacitate incredibilă cei doi!), vom avea primele grame”, explică profesorul Mircea Nistor.
În ceea ce priveşte pinii auriţi, copiii vor folosi procedeul electrolitic, cu acid sulfuric. Potrivit dascălului acestora, elevii au mai încercat şi în trecut varianta electrolizei, însă aceasta nu a fost – la momentul respectiv – un succes, pentru că membrii echipei de “recuperatori” de aur, alcătuită din Andrei Adrian Caisim şi Alexandru Robert Gafencu, nu au avut ingredientul “cheie”, metabisulfitul de sodiu, care ar fi trebuit să fie folosit ca agent reducător şi să elibereze aurul din soluţie. “Din cauză că nu am avut metabisulfit de sodiu noi am obţinut aurul, dar ca un fel de mâl”, spune Alex.
“De fapt, aurul obţinut de noi era lichid, pentru că se găsea în soluţie. Doar nişte firişoare mai scăpau. Acum am comandat metabisulfit de sodiu – un sac de 25 de kilograme, deşi nouă nu ne trebuia decât o jumătate de kilogram. Nu ştiu… o să mai dăm şi la alte şcoli din oraş, pentru că agentul ăsta reducător este frecvent folosit în laboratoarele de chimie”, adaugă Mircea Nistor, amuzat şi încântat el însuşi de perseverenţa rarisimă cu care cei doi copii au muncit timp de câteva săptămâni, pentru a obţine primele lor 4-5 grame de aur, câştigând astfel şi o menţiune la faza naţională a sesiunii de comunicări ştiinţifice la fizică, care tocmai s-a desfăşurat la Craiova.
