Devoratorul de gazete. Negreşit!

“Vochiţoiu crede că de pe poziţia de arbitru poate taxa toate derapajele puteri, schimbând majoritatea de fiecare dată când cei din executiv «o iau pe arătură»”, scrie Marcel Bot, în Ziarul Hunedoreanului. Cel de-al doilea “i” din cuvântul “puterii” pe unde s-o fi rătăcit, sărăcuţul? 

“O nouă afacere este pe cale să înflorească în judeţul Hunedoara şi, mai ales, în Valea Jiului”, scrie Carmen Cosman, pe CityNews. “Pe fondul lipsei unei canise, de unde doritorii să îşi poată achiziţiona un câine de rasă, patrupedele se vând, ca pătrunjelul, în piaţa de alimente. Mai mult, site-urile de profil sunt pline de anunţuri de vânzare a căţeilor de rasă, la preţuri exprimate în sute de euro”.
Până aici, nimic de obiectat. Ştirea pare să înceapă bine, dar continuă prost: “În timp ce adăposturile sunt pline de câini fără stăpân, care aşteaptă să fie înfiaţi de iubitorii de animale după ce au fost luaţi de pe străzi, parcurile din Petroşani s-au umplut din nou de câini. Mici, albi şi jucăuşi, majoritatea au fost cumpăraţi de la piaţă. De la piaţa de alimente, nu cea de animale, şi, evident, fără chitanţă”. Doamna Cosman ar trebui să ştie că nu toată lumea îşi doreşte un câine de “rasă comună” în casă. Câinii de rasă, mai ales cei “mici, albi şi jucăuşi, cum s-a exprimat ziarista, sunt preferaţi de către persoanele care locuiesc la bloc; un maidanez este mai potrivit pentru cei care stau la casă şi au curte, la fel şi cei de talie mai mare. Deci nu este obligatoriu să-ţi doreşti şi chiar să “adopţi” un maidanez dacă locuieşti într-un apartament mic şi preferi pekinezii sau bichonii, pricepeţi?

“Un bichon se vinde cu 250 de euro, un shitzu costă 200 de euro, un pui de ciobănesc mioritic tot 200 de euro, iar un pui de beagle se vinde cu 150 de euro. […] Această afacere, evident prosperă, dar nu se ştie cât de legală, se dezvoltă chiar sub ochii oamenilor legii, care ar fi bine să se intereseze (şi) de aceste forme de comerţ cu animale”, continuă ziarista. Am impresia că, în calitate de ziarist care scrie un articol – teoretic – documentat, domnişoara sau doamna Cosman ar fi trebuit să ia legătura cu “oamenii legii”, să se intereseze chiar ea cu privire la legalitatea acestei afaceri şi nu să scrie “din poveşti” despre o “afacere prosperă, dar nu se ştie cât de legală”. De asemenea, în loc să scrie pe site – sau în ziar, că tot aia e – că oamenii legii “ar face bine să se intereseze de aceste forme de comerţ cu animale”, ar fi fost mai bine dacă ziarista suna pe vreun reprezentant al “oamenilor legii” şi-i cerea un punct de vedere, că aşa se face jurnalismul, nu mergând la piaţă, constatând că sunt câini de vânzare în piaţa de alimente şi scriind apoi o pseudo-anchetă despre această afacere posibil ilegală. Dar staţi, că mai avem: “Cunoscătorii atrag atenţia, însă, că în curând am putea asista la un nou fenomen îngrijorător, invers celui prin care o mulţime de adolescente şi-au cumpărat aceşti căţeluşi mici, albi şi pufoşi pe post de animal de jucărie. Măcar o parte a lor ar putea ajunge la adăpost sau pe străzi, după ce vor creşte, iar stăpânii îşi vor da seama că nu au timp de ei sau chef”. Cine sunt aceşti “cunoscători” şi în ce domeniu sunt ei specializaţi? Nu de alta, dar şi eu sunt cunoscător în detectarea greşelilor gramaticale şi jurnalistice, dar asta nu înseamnă că sunt în măsură să-mi dau cu părerea în privinţa problemei câinilor cumpăraţi din piaţă, fără chitanţă. Cine sunt, deci, cunoscătorii?
“Psihologii avertizează că luarea deciziei de achiziţionare a unui căţel în mod impulsiv, poate duce la frustrări, dezamăgire, şi poate avea ca urmare cedarea animalului de companie sau mai rău abandonul său”. Lingviştii sunt de părere că virgula între subiect şi predicat nu-şi are rostul. Reiau: cine sunt psihologii? A discutat Carmen Cosman cu vreunul sau a găsit acest “sfat” pe marele Internet, folosindu-l de parcă tocmai s-a întors de la o discuţie cu un psiholog?
“În Romania, ceea ce este mai rău este ca rezultatele acestor acţiuni sau inacţiuni, sunt ori abandonul animalelor pe stradă, ceea ce duce la creşterea numărului de câini vagabonzi, ori transformarea unor apartamante în focare de infecţie locuite uneori de zeci de animale înghesuite într-un spaţiu impropriu”. Ceea ce este mai rău este că ziarista noastră a mai pus o dată virgulă între subiect şi predicat. Şi, per total, a scris un articol cam “din burtă”, fără să ceară opinia vreunei persoane avizate, fără să discute cu “oamenii legii”, fără să-i întrebe măcar pe cei care cumpără câini de rasă din piaţă dacă au primit sau nu chitanţă pe suma plătită. Profesionalism… n-avem, încercaţi alături!

CityNews se lăuda, luni seara, cu un nou design al site-ului începând de marţi. Păcat că, a doua zi, design-ul era schimbat, dar autorii ştirilor au rămas aceiaşi. La fel de grăbiţi, la fel de “senzaţionalişti”, la fel de sictiriţi şi “loviţi” de căldură – căci am scăpat de campanie electorală şi-am intrat direct în caniculă…
“Petroşan Soţie de poliţist agresată în bloc” este titlul cu care ne întâmpină Diana Mitrache, marţi dimineaţă. Poate vă imaginaţi că Petroşan este numele soţiei de poliţist şi că ziarista a suferit un mic atac cerebral atunci când a scris acest titlu? Ei bine, nu; din fericire, e vorba doar despre neatenţie. În loc de “Petroşani”, autoarea ştirii a scris “Petroşan”, pe principiul “lasă, mă, că merge şi-aşa” – atâta li-i de drag unora dintre ziarişti principiul ăsta!

Tot pe CityNews am mai găsit o virgulă între subiect şi predicat, că tot e la modă să faci greşeala asta: “Ediţia din acest an a Transilvania Tattoo Expo, care se va desfăşura la sfârşitul săptămânii la Sibiu vine cu noi premiere”. Ce înţelegem noi de aici? Că ediţia, vine cu premiere. Ce trebuia să facă autorul “C.F.” ca să nu ajungă în pagina 13? Trebuia să pună virgulă şi după “Sibiu”. Omul, prevăzător, nu şi-a semnat articolul cu numele întreg, aşa că tot nu se poate spune că a ajuns în pagina 13, ci doar cu iniţialele.

Diana Mitrache şi Oana Bimbirică ne informează, în Servus Hunedoara, că “Doi ortaci au fost opăriţi cu apă fierbinte în subteranul minei”. Nu comentez accidentul, că nu cu asta mă ocup eu aici, ci doar cuvintele – prea multe – pe care cele două ziariste le-au ales pentru acest titlu. Mă întreb ce-ar fi scris ziaristele dacă minerii ar fi fost opăriţi cu apă rece sau doar călduţă.

Rămânem la acest articol din Servus Hunedoara pentru a-i semnala administratorului site-ului faptul că acele caractere dubioase care apar în prima parte a textelor (în şapouri, adică) nu sunt corecte; nu avem în limba română cerculeţ în loc de ş, nici a cu sedilă, nici un p alungit în loc de ţ. Înlocuirea caracterelor ciudate nu durează mai mult de treizeci de secunde şi-i recomand călduros celui care pune pe site articolele apărute în Servus Hunedoara să pună mâna şi să facă aceste modificări, altfel o să-l acuz de abuz împotriva limbii române scrise.
î Nici bine n-am trecut de introducerea textului, că am descoperit cu ce au fost, de fapt, opăriţi minerii: “[…] după ce au fost opăriţi cu abur în subteran”. Aburii sunt vapori de apă, iar vaporii, conform dicţionarului explicativ al limbii române, reprezintă: “Substanţă aflată în stare gazoasă”. Deci nu apă fierbinte, ci aburi fierbinţi. Of, ce greu ne descurcăm cu limba română, nu-i aşa?

Maximilian Gânju le spune cititorilor Mesagerului Hunedorean că are veşti bune pentru turiştii civilizaţi: “«Legea picnicului» interzice camparea în zonele neamenajate, iar pentru multe familii, o ieşire cu cortul la Mureş sau Strei pare imposibilă în această vară. Cum primăriile nu s-au grăbit să amenajeze spaţii pentru camping, oamenii pot să-şi petreacă liniştit concediul pe marginea apelor, cu condiţia să fie civilizaţi, iar în urma lor să nu rămână în urmă pic de mizerie”. Aţi înţeles ce înseamnă să fii turist civilizat? În urma ta să nu rămână în urmă niciun pic de mizerie.

Acestea fiind spuse, să corectaţi bine şi să vă feriţi de caniculă. Mai ales voi, dragi jurnalişti, că vedeţi cât de mult vă poate “cauza”!