Jurnal de pescar: Pregătiri pentru “Operaţiunea Monstrul”

Există şi o Mecca a pescarilor europeni. Este de o frumuseţe paradisiacă şi cu un potenţial piscicol rarisim. Este fabuloasa noastră Deltă a Dunării, unde fiecare pescar din România ar trebui să ajungă cel puţin odată în viaţă. Spre ruşinea mea, încă nu am ajuns pe acele meleaguri sublime, însă anul acesta, mai exact la începutul lui august, vom aborda Delta într-o expediţie cum nu s-a mai văzut. Ani la rândul am râvnit şi am visat, însă de-abia acum ne-am închegat serios pentru „the ultimate challenge”. 

Pregătirea unei asemenea expediţii este ea însăşi o poveste pescărească demnă de istorisit la gura sobei, iar detaliile odată spuse, nu vor mai reveni în materialele ce vor urma după întoarcerea din paradis pentru a nu plictisi. Fireşte că printre obiective avem capturarea monstrului, plimbări lungi pe malul mării, dar şi prin Pădurea Letea, pe canalele năpădite de plauri şi nuferi, aproape de coloniile pelicanilor şi a miilor de păsări minunate ce sălăşluiesc în deltă. Suntem până acum o echipă de forţă, alături de trei prieteni vechi şi hotărâţi.

Traseul schiţat

Itinerariul începe la Tulcea, până unde vom avea de parcurs circa 750 de km cu maşina sau cu maşinile. Mi-a fost oarecum să mă avânt cu Cielo-ul meu cel vechi din 1996 având 350.000 de km la bord, aşa că am încercat să închiriem o maşină bună sau să luăm împrumut. Eşec total. De închiriat te costă o mică avere, respectiv vreo 75 de euro pe zi pentru o maşină cât de cât, iar de împrumutat, doar ştiţi cum sunt românii. Atunci ne-am gândit să punem la punct Cielo şi să ne vedem de treabă, că doar n-o fi foc. Discutam chiar să facem rost de o maşină bună şi de o remorcă zdravănă pe care să punem o bărcuţă elegantă. Le-am fi rezolvat şi pe astea, însă partea proastă e că în Deltă nu poţi conduce ambarcaţiuni mai mari de şase metri şi cu un motor mai mare de 25 de cai, fără permis special.

Permisul l-am fi obţinut în Franţa, în condiţiile în care ar fi putut fi valabil la noi, însă nu ne-am mai complicat. Vom merge la Tulcea, vom vizita acvariul, ne vom lua permisele de pescuit care costă 30 de lei pe an, taxa de vizitare şi acces în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, care costă 15 lei pe săptămână, şi vom lua vaporul pe canalul Sulina – cel mai vizitat şi popular, un fel de autostradă a deltei. Preţurile vapoarelor diferă în funcţie de viteză, astfel cel mai rezonabil ar fi cel clasic cu 35 de lei o cursă până la Sulina, cursă pe care o faci, ce-i drept, în mai bine de şase ore, dacă nu chiar opt.

O primă oprire o vom face fie la Crişan, fie la Maliuc, unde ne vom dezmetici şi vom avea primul contact cu frumuseţile deltei. A doua zi ne vom îmbarca spre Sulina, unde vom sta circa două zile pe plaja sălbatică de la Marea Neagră, un litoral nedescoperit încă de hoardele de sălbatici. De acolo vom pleca prin pustă cu un jeep până la Periprava, ultima frontieră, cel mai îndepărtat ţinut al nostru, un loc despre care se spune că ar fi „raiul peştilor”. Acolo, bineînţeles că vom pescui tematic la somn, crap, şalău, ştiucă, biban, babuşcă, plătică, lin, caras şi ce-o mai intra, pentru mai multe zile, cu tehnici şi echipamente diferite, din barcă, de pe mal, pe canale dar şi în incinte sau lacuri. După ce ne vom scârbi de pescuit şi peşte, ne vom întoarce la Tulcea pe braţul Chilia, unde vom mai rămâne eventual pentru obiective turistice, după care fie ne vom aventura pe celălalt braţ al deltei – Sf. Gheorghe, până la Gura Portiţei, o altă plajă virgină fascinantă, sau vom lua calea litoralului clasic pentru o destindere la Costineşti şi Vama Veche. În fine, dacă tot nu ne vom plictisi de concediu şi vom mai rămâne cu ceva gologani, am putea încerca chiar şi o mică peripeţie în Bulgaria, că tot ne-am familiarizat anul trecut cu Balchik-ul.

Preţuri, tarife şi amenzi

După cum puteţi intui, costurile unei astfel de expediţii ajung să sfideze nivelul de trai al românului de rând şi chiar să-i insulte demnitatea, mai ales dacă nu vă calculaţi foarte atent fiecare cheltuială. Precizez, totuşi, că banii au fost strânşi de anul trecut, iar contribuţia celor patru membri ai echipajului va fi în egală măsură salvatoare cât şi avantajoasă. Mai întâi nu ne vom caza la hotel, pensiuni, vile şi alte măgării, unde vă puteţi aştepta la tampoane halucinante. De pildă, la Holbina, în celebrul „lac al ştiucilor”, cazarea costă 450 de lei pe noapte de persoană, iar o zi de pescuit costă 750 de lei de persoană cu tot cu barcă. La Periprava, în complexul „Ultima Frontieră”, cazarea costă undeva pe la 50-60 de euro de persoană, iar oferta verii presupune o noapte de cazare şi o zi de pescuit cu barca pentru 80 de euro pe zi. Noi însă vom sta la cort şi vom mânca exact ce vom căra şi ce vom prinde.

Atenţie cu campatul, pentru că în deltă există reguli stricte în privinţa acestuia şi sunt trasate doar câteva locuri pe hartă unde campatul este permis. Cu toate acestea, localnicii ne asigură că putem campa oriunde cu condiţia să punem cortul seara şi să-l strângem dimineaţa devreme, altfel riscăm să ne pomenim cu ecologiştii pe cap, care să ne amendeze cu cel puţin 400 de lei de căciulă. La Sulina, aşa cum ne-am informat, putem campa chiar şi pe plajă, existând până şi un panou care delimitează zona de campare. De acolo mai departe, la Periprava, cel mai probabil vom campa în curtea cetăţeanului care ne va transporta cu jeepul. Transportul costă 150 de lei pentru o maşină, iar campatul în curte ar costa undeva pe la 10 lei de căciulă pe zi. Fireşte că omul ne pune la dispoziţie un frigider, un duş, o filogorie cu grătar, ceaun şi tot ce ne trebuie.

Barca, de asemenea, costă cam 10 lei de căciulă pe zi, la care se adaugă preţul combustibilului folosit. Oricum, nişte tarife mult mai agreabile. În plus, pe forumurile de discuţii despre expediţiile din Delta Dunării, mai toţi postaci recomandă negocierea la sânge pentru absolut orice serviciu oferit, altfel speculanţii te iau pe sus.

Echipament de pescuit

Trebuie să fim foarte atenţi şi cumpătaţi în privinţa bagajului, pentru că dacă ne încărcăm prea tare cu siguranţă nu vom putea călători în bune condiţii, cu atât mai puţin în barcă. Sculele de pescuit sunt totuşi esenţiale. Cum n-am avut lansete pentru crap şi somn, a trebuit să ne alocăm o parte din buget pentru achiziţia a două lansete de la Lineaefe, dotate cu mulinete şi fir. Probabil vom mai cumpăra încă două. Oferta este disponibilă la doar 110 lei pentru un combo.

Am mai procurat fire leadcore, acele fire plumbuite şi îmbrăcate într-un material rezistent (deosebit de scumpe – 35 lei rola), fire monofilament pentru crap, cârlige Korda teflonate, plumbi grei de la 100 – 150 de grame, silicon pentru agăţat peletele în cârlig, diverse manşoane şi cauciucuri pentru monturi, fir textil, monturi ready-made pentru somn şi crap, agrafe şi vârtejuri solide, clopoţei, strune din kevlar etc. Accesoriile pentru crap sunt foarte scumpe şi nici nu vreau să-mi imaginez ce costuri implică un concurs de 72 de ore pentru pasionaţii de pescuit cu boilies. Nu vom nădi decât foarte natural, cu mămăligi, porumb natural fiert şi puţină nadă ieftină pentru staţionar. Vom pescui la somn cu râmoace negre, lungi ca nişte şerpi, specifice deltei, pe care le vom cumpăra de la pescari.

Pentru crap vom folosi porumbul clasic, peletele, pasta de cârlig, eventual ceva boilies şi angrenaje pop-up. Firele sunt de 0,45, iar mulinetele au baitrunner şi frână de atac. Evident, vom folosi nişte plase largi pe post de juvelnic, practic nişte plase pentru crapi ce se găsesc în comerţ la doar 12 lei cu tot cu husă. Minciogul este absolut necesar, mai ales pentru pescuitul din barcă, pentru că peştii din deltă sunt extrem de nervoşi. După abordările la crap şi la somn vom merge la staţionar, însă nu vom folosi arome sau aditivi, ci vom merge pe varianta 100% natural, uneori chiar grosier. La biban, babuşcă, plătică, lin şi caras se aude că se dau recitaluri spectaculoase. Ne vom lua la noi două-trei bolognese. Pe urmă, vom încerca la avat, ştiucă şi şalău, atât cu năluci cât şi cu peştişori sau alte momeli vii. Nu e ciorba completă dacă nu prindem şi ştiucă frumoasă, iar pentru asta vom mai căra încă vreo trei lansete. Fireşte că vom elibera majoritatea peştilor şi vom reţine doi-trei mai zdrăvănoci pentru ciorbă, grătar şi alte preparate.

Bătălia cu ţânţarii

După cum bine ştiţi, în deltă un pericol iminent îl reprezintă legiunile de insecte de tot felul şi mai ales de ţânţari carnivori. Şerpii, păianjenii şi alte spurcăciuni mai pot fi contracarate, dar cu ţânţarii e lucru necurat. Există pe piaţă o sumedenie de soluţii, creme, spray-uri, brăţări anti-ţânţari, dar şi soluţii de după înţepătură, ceea ce ne asigură că vom fi terorizaţi cu atât mai mult pe timp de noapte la somn. Ziua nu ai probleme, însă odată cu lăsarea serii, legiunile atacă. Mulţi pescari păţiţi spun că nicio soluţie nu e eficientă şi că n-ai sorţi de izbândă sub niciun chip. Băştinaşii se ung cu untură de peşte dezgustătoare şi fac un foc pe jar cu stuf umed sau crengi de salcie ca să-i alunge pe bâzâitori.

Noi ne vom înarma cu toate soluţiile posibile şi cu toate invenţiile de pe pământ şi vom testa eficienţa lor. În plus, vom folosi produse speciale tactice, întrebuinţate în scop militar în campanii din Africa sau Asia. Se găsesc pe Internet. Pălăriile cu plasa de genul celor folosite de către apicultori sperăm să ne fie de folos. Nicio părticică a corpului nu trebuie lăsată expusă, iar de aceea, noaptea, vom sta camuflaţi cu mănuşi, ghete, pantaloni groşi, geci şi tot arsenalul. Frontalele probabil că vor atrage mai abitir ţânţărimea, iar de aceea le vom folosi cât mai puţin, sperăm doar în timpul drill-ului. Pentru peşti vom avea spray-uri antibiotice pentru înţepături. Vom face tot ce ne stă în putinţă ca să nu stricăm peisajul, să nu facem focuri aiurea, să nu perturbăm liniştea păsărilor şi a animalelor şi să nu lăsăm mizerii în urma noastră.