Ada Beraru – mărturisire la numărul 500

Pentru mine, ca ştirist de radio, dar şi de presă scrisă locală cotidiană, cel mai adesea promotoare de ştiri, relatări şi pseudo-reportaje nu mai lungi de cinci – şase paragrafe, intrarea în echipa REPLICA – acum un an şi un pic – a însemnat acel “aici” în care am reuşit să împlinesc un vis. Al meu şi al cititorilor care, sătui de violenţă, scandaluri mediatice, “senzaţionalisme”, ori texte primite de-a gata, pe jumătate “mestecate”, au vrut să citească, să vadă şi să trăiască – prin intermediul săptămânalului nostru – un “ceva” mai profund. 

Trasee iniţiatice, aventuri şi întorsături ale destinului neaşteptate, dar mai ales adevărate… descoperite toate nu mai departe de-o aruncătură de băţ, în “curtea” satului sau a oraşului vecin. Poveştile nespuse de lângă noi.

REPLICA este spaţiul unde mi s-a întâmplat ca, alături de texte mai degrabă seci, scurte investigaţii legate de social şi administraţie, să pot scrie despre oameni, profesionişti într-ale meseriei, pasiunii sau pur şi simplu profesionişti ai propriei supravieţuiri, care să mă lase să le “ghicesc” cu ochii şi cu urechile sufletului mecanismele nevăzute ale fiinţei. Oameni cărora le-am privit feţele luminându-se de bucurie atunci când povesteau despre meseriile, pasiunile, împlinirile lor. Hunedoreni care au muncit din greu, fără a-şi precupeţi eforturile, dovedind într-o lume a superficialităţii că, totuşi, se poate şi fără compromisuri, oameni greu loviţi de soartă, care atunci când n-au mai putut să stea în picioare au strâns din dinţi în lacrimi, cu demnitate sau sfântă smerenie, şi au ieşit din bezna propriei deznădejdi târâş sau în genunchi, pentru ca să se ridice din nou, devenindu-ne modele. Oameni pe care cândva, mai demult, în entuziasmul tinereţii, trebuie că i-am visat, chemându-i astfel “la lumină”.

Am certitutinea că am învăţat o mulţime de lucruri unii de la alţii: redactori, intervievaţi, cititori. În cele câteva editoriale am scris tot despre voi, despre noi… Întotdeauna cu speranţa că un asemenea gen de text poate schimba cu adevărat un caracter, un om. Am scris cu convingerea că semnalarea derapajelor e la fel de necesară ca lauda Binelui. Am învăţat de la voi, şefi şi colegi de redacţie, dintre care unii mi-aţi devenit prieteni. Scriind, cel mai important lucru pe care l-am aflat a fost acela că textul tău eşti chiar tu. Şi ştiind asta, nu ai cum să nu fii mai dedicat, mai responsabil. Vă mulţumesc, aşadar, tuturor! La mulţi ani şi la încă 5.000 de numere, dragă REPLICA mea!