Cele mai frumoase vacanţe ale VIP-urilor hunedorene

Dacă majoritatea hunedorenilor nu au la dispoziţie sume mari de bani cu care să îşi permită să plătească vacanţe exotice, unele dintre personalităţile sau vedetele hunedorene au reuşit, din propriul buzunar sau prin prisma profesiei, să vadă unele dintre cele mai îndepărtate locuri din lume. În plină vară, cinci hunedoreni ne-au povestit câteva dintre cele mai frumoase amintiri de vacanţă. 

Una dintre hunedorencele care are pe paşaport zeci de vize este fosta campioană mondială Marieta Ilcu-Răileanu, actualmente şefa Direcţiei de Sport şi Tineret a Judeţului Hunedoara. Dacă până la vârsta de 11 ani ea îşi petrecea vacanţele acasă, la Darabani, în judeţul Botoşani, după ce a început să facă sport de performanţă n-a mai fost vreme de stat.

Dintre zecile de călătorii pe care le-a făcut până acum, desigur, foarte puţine au fost cele pe care le-ar putea numi “vacanţe”. Cea mai mare parte a lor au avut în spate mii de kilometri de alergări şi pregătiri pentru săritura în lungime, dar şi emoţiile nelipsite dinaintea fiecărui concurs la care a participat. Tocmai de aceea, deşi a bătut lumea din nord în sud şi din est în vest, spune că îi este foarte greu să îşi amintească de o vacanţă anume. “Totuşi, înainte sau după competiţii, ori ca recompensă pentru rezultate, am avut şi perioade de relaxare, care au inclus vizitarea unor obiective turistice. Am avut, de exemplu, în 1992, un sejur foarte frumos în Statele Unite, la New York, unde am stat o săptămână, iar apoi altă săptămână la San Jose. În 1988, am mers pentru trei săptămâni în China, care m-a uimit, de-a dreptul, şi unde am vizitat tot ce s-a putut vizita, dar am fost şi în Japonia. Iar anul ăsta, în luna august, va fi vacanţa, când îmi iau concediu de la Direcţia de Sport şi de la Clubul Sportiv. O să merg în vacanţă cu familia şi cu soţul: o săptămână la mare şi, apoi, câteva zile la Felix, aşa aş vrea”, mărturiseşte fosta campioană a Hunedoarei. De ce a nominalizat locurile amintite? Pe continentul asiatic a impresionat-o ordinea, disciplina şi curăţenia, dar şi cultul muncii, specific mai ales japonezilor. În Statele Unite, în schimb, uimitoare era diversitatea populaţiei, a culturilor şi a tradiţiei, dar şi avansul uriaş pe care îl avea civilizaţia, în comparaţie cu România acelor ani.

De la grădina bunicilor, pe coasta Atlanticului

Romulus Gabor, deţinătorul balonului de aur, pe de altă parte, se mulţumeşte – modest – cu amintirile celor mai frumoase vacanţe de la bunici, în satul hunedorean Ponor, din comuna Pui. Romulus Gabor spune că vacanţe frumoase a petrecut alături de familie şi în Grecia, Turcia sau Croaţia, dar şi mult mai aproape de Hunedoara, la pescuit, în Munţii Retezat. Şi fostul director al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara, Sabin Faur, spune că – deşi a călătorit atât în fostele ţări sovietice, cât şi în Franţa, Germania sau Japonia, ba şi pe continentul american, în Statele Unite, unde a vizitat familia fiului său, cel mai mult îi place tot acasă.

“Când eram copil îmi petreceam vacanţele acasă, cu familia, la Baldovin, în Baia de Criş, iar acolo îi mai ajutam şi pe părinţi, la unele munci agricole mai uşoare. Pe la 30 de ani, am început să merg la mare, cu familia, iar de atunci am mers aproape în fiecare an la noi pe litoral. Mie mi-a plăcut să muncesc şi să-mi văd de treabă. Nu zic, şi câte o vacanţă e binevenită, însă dacă ar fi să aleg eu aş petrece-o tot în România”, declară Sabin Faur. Noul primar al Devei, Petru Mărginean, spune că a petrecut multe concedii frumoase cu familia, însă cel mai frumos a fost cel din Portugalia, pe malul Atlanticului, de acum doi ani. El adaugă că în vara asta nu îşi va lua concediu, pentru că are foarte multe probleme de rezolvat în primărie şi adaugă că va merge în vacanţa “de vară” abia în luna ianuarie a anului viitor. Unul dintre hunedorenii care a călătorit foarte mult este şi directorul Parcului Naţional Retezat, Zoran Acimov. De la Saravale, sat situat în plină câmpie, şi până la poalele Ciucaşului, “făcând naveta” de la unii bunici la ceilalţi, şeful unuia dintre cele mai cunoscute parcuri naţionale din România a avut parte de foarte multă aventură.

Preferatele unui călător: Africa şi Finlanda

“Era frumos… Era viaţa mai calmă. Nu vreau să zic că era viaţa mai bună, că nu era mai bună, pentru că fiecare lucru are şi un revers. Mergeam la cules de sruguri, la pescuit. Viaţa avea un curs foarte lin, nu era zbuciumul ăsta…”, îşi aminteşte, nostalgic. Zoran Acimov adaugă că – cu precădere în interes de serviciu – a călătorit în toată Europa, în Scandinavia, Canada, dar şi pe continentul african. Dintre toate ţările pe care le-a văzut cel mai mult i-a plăcut în Finlanda.

“E mult diferit faţă de ce este aici, e acolo o oarecare serenitate… Cel puţin acolo unde am fost eu. De asta nu aş vrea să vorbesc la general şi să pun etichete, pentru că mereu se vor găsi oameni care să aducă contra-argumente, dar mie tocmai de asta mi-a plăcut Finlanda: pentru liniştea şi pacea ei”, spune directorul Parcului Naţional Retezat. Şi mai spune Zoran Acimov că l-a impresionat foarte mult Africa de Sud, cu extremele ei: de la sărăcia de neînchipuit, la luxul uluitor al unor cartiere, precum al centrului la care a fost cazat când a participat la Congresul Mondial al Parcurilor Naţionale. Şi, deşi a bătut lumea-n lung şi-n lat, chiar dacă a urcat de nenumărate ori pantele abrupte ale Retezatului, Zoran Acimov tot ar mai avea un vis de indeplinit. O călătorie până spre Patagonia, în Ţara de Foc. Ţine deocamdată visul “la secret”, în sectorul “intenţii de viitor”. Ca dovadă: nu ştie cât l-ar costa o asemenea incursiune, dar visează. Fără oprire visează la ea.