Amintirile mă copleşesc! În urmă cu 30 de ani, Hunedoara, stadionul “Corvinul” intrau în circuitul internaţional al competiţiilor fotbalistice! Mai exact, la 1 mai 1982, aici s-a desfăşurat primul meci din preliminariile Campionatului European, dintre România şi Cipru, cu Mircea Lucescu proaspăt selecţioner.
Câţiva dintre jucătorii oaspeţilor înaintea premierei hunedorene: fotbal european, oficial!
Preluase Naţionala de la Valentin Stănescu, nea Tinel, Dumnezeu să-l odihnească, antrenor de legendă, campion cu Craiova în 1980. Campionat în care, legenda spune, dar adevăr era, mi-a confirmat chiar cel în cauză, că, la un moment dat, la o bere, nea Tinel i-ar fi zis altei legendare figuri a Craiovei, crainicul radio Sebastian Domozină, cam aşa: “Măi fratele miresei, vezi cum faci când transmiţi meciurile echipei mele, nu mai vorbi aşa repede că-mi oboseşti jucătorii şi nu mai ajung să dea gol”… Dar atunci, la Naţională, lui nea Tinel nu i-au ieşit prea bine lucrurile şi, după înfângerea cu Elveţia, 2-1 la Bucureşti, a fost demis, iar pentru returul de la Berna (11 noiembrie 1981) noul selecţioner, Lucescu, convocase primii corvinişti: Rednic, Andone, Klein, Gabor. A fost 0-0, dar calificarea a fost deja compromisă în meciurile anterioare de acasă.
Naţionala hunedoreano-craioveană
Aşa că la primul meci al unei noi campanii de calificare, vreo 15.000 de hunedoreni au avut bucuria să asiste şi la prima victorie a noii Naţionale, construită chiar la Hunedoara, pe o combinată Corvinul-Craiova, în cantonamentul de zece zile, timp în care a fost… recondiţionat, moral şi fizic, Rodion Cămătaru, aflat la un pas de depresie. Dar haideţi să ne reamintim echipa din acel meci-cap-de-pod al primei calificări româneşti într-o competiţie internaţională de după 1970: Moraru – Rednic, C. Ştefănescu, Iorgulescu, I. Bogdan – Ţicleanu (Petcu, min. 46), Boloni, Balaci – Gabor, Cămătaru, Văetuş (Augustin, min. 66). Cinci hunedoreni la primul succes oficial al noii reprezentative: 3-1, cu golurile marcate de Văetuş (min. 16), Cămătaru (min. 19), Boloni (min. 71), respectiv Vrahimis (min. 29). Observaţi pe linia de apărare, pe stânga, apare Ioan Bogdan, arădeanul de divizie secundă ajuns internaţional cu Lucescu, omul despre care în tribună se glumea că unde pune Bogdan… şenila rămâne arătură şi trebuie regazonate tuşele, după un meci cu el în vână. Dar lipsea Klein. Devenit legendar chiar în absenţă.
După meci, nea Ioan Chirilă, cronicarul încă fără egal, ci doar cu emuli, cel mai bine plasat fiind Ovidiu Ioaniţoaia (ar fi fost şi Tolontan dacă nu i-ar purta atâta grijă lui Băsescu)… Deci, nea Vania îl întreba pe tânărul selecţioner ce i-a lipsit echipei noastre ca să fie mai convingătoare? “I-a lipsit Klein!”, l-a uluit Lucescu pe distinsul cronicar. Care, transcriind răspunsul în unul dintre unicele sale comentarii, nu şi-a ascuns o anume reacţie la… insolenţa antrenorului: “Cum adică, i-a lipsit doar Klein?! Dar cine-i Klein ăsta, care aleargă în buestru?”. Nu după multă vreme, nea Ioan Chirilă l-a înţeles pe Lucescu, a văzut şi el ceea ce văzuse antrenorul în alergătura nespecifică a hunedoreanului cel mai iubit dintre pământeni şi a devenit suporter devotat al lui Klein, care avea să adune 10 ani de prezenţă cvasipermanentă în Naţionala României!
Corvinul şi Cupa UEFA
Marele fotbalist Florea Dumitrache, Mopsul, care
a dat cu piciorul unei cariere glorioase
Tot în 1982, toamna, la 29 septembrie, Corvinul avea să debuteze internaţional în Cupa UEFA, cu GAK Graz, meci retur, după ce obţinuse 1-1 în tur, în Austria, cu Remus Vlad antrenor. Era primul mare eveniment fotbalistic din viaţa Corvinului, al doilea din fotbalul hunedorean! Şi ultimul… (Primul fusese în 1975, când Jiul Petroşani a jucat în Cupa Cupelor, sub antrenoratul lui Titus Ozon, cu Dundee United). Regăsesc o fotografie alb-negru în care colegul Virgil Onoiu surprinsese câteva mişcări ale jucătorilor oaspeţi la antrenamentul de acomodare pe gazonul hunedorean, în care, în medalion, montase chipul antrenorului Gustav Starek, care îmi declara: ”Astăzi nu pot zâmbi, poate mâine, după joc”. Nu a zâmbit. A fost 3-0.
S-a întâmplat aşa cum spunea Remus Vlad: “Nu putem să nu valorificăm avantajul dobândit la Graz. Vom fructifica şansa surâzătoare de a juca în turul al doilea .Vom juca aproape sigur în formula de la Graz, care va fi câştigătoare!”. Formulă în care un rol important avea Florea Dumitrache, Dumnezeu să-l ierte pe cel ce nu şi-a preţuit marele său talent şi impresionanta şansă de a fi putut deveni cel mai mare fotbalist român! Îmi spunea: “Avem ceva noroc că din lotul deplasat la Hunedoara lipseşte Barry Hulshoff, vedeta echipei. Deşi mai vârstnic, fostul jucător al lui Ajax demonstrează o ştiinţă a jocului, experienţă, rutină, cu care compensează mai redusa mobilitate, cauzată şi de o accidentare încă nu complet vindecată”, încheia Florică Dumitrache. Peste doar câteva luni, avea să-şi încheie şi el cariera internaţională, după suspendarea suferită în urma meciului retur de la Sarajevo, în care Corvinul suferise o înfrângere severă, 0-4, cu echipa marelui internaţional iugoslav (aşa era atunci) Safet Susici…
Dar, despre acele amintiri, poate altă dată. Dacă mai suportaţi…
excelent articolul!
Mulţumesc!