Rudolf, tânărul care şi-a retrasat Hunedoara pe hartă

Un tânăr hunedorean se numără printre cei mai apreciaţi voluntari ai programului Google Maps. Trasează hărţi ale oraşului său şi ale împrejurimilor pentru că iubeşte locul în care trăieşte şi consideră că Hunedoara merită mult mai mult. Acelaşi motiv îl face să nu renunţe la luptă pentru un alt obiectiv: reabilitarea liniei de mocăniţă cu valoare de monument. 

Mereu în criză de bani, cu job-uri instabile, dar tânăr, tenace şi, poate, un pic prea visător. Aşa poate fi descris Rudolf Hanzelik, un hunedorean de 27 de ani, care-şi ocupă timpul liber cu îmbunătăţirea imaginii oraşului în care trăieşte.

Este membru activ al unei asociaţii non-profit care se ocupă cu fel de fel de proiecte pentru Hunedoara, dar de remarcat se remarcă prin două lucruri: perseverenţa cu care a trasat şi continuă să traseze cu maximă precizie hărţi pentru Google Maps şi ardoarea cu care îşi doreşte ca linia de cale ferată îngustă dintre Hunedoara şi Govăjdie, aruncată la fier vechi cu 12 ani în urmă, să fie refăcută.

Voluntariat din dragoste pentru oraş

A absolvit şcoala profesională ca strungar, apoi seralul ca electronist. A lucrat într-o fabrică de cablaje, iar acum este tâmplar calificat la locul de muncă.
Nu a câştigat niciodată bine. Ba chiar a avut o perioadă destul de lungă în care a şomat. Că a avut, că n-a avut bani, în ultimii trei ani Rudolf Hanzelik a luat aproape zilnic Hunedoara la pas, iar împrejurimile oraşului la “pasul” scuterului sau al bicicletei. “Recunosc că am început să trasez hărţi pentru Google într-un moment în care mă plictiseam. Totuşi, de când mă ştiu îmi doresc ca Hunedoara să redevină ce-a fost odată: un oraş cunoscut, respectat şi în proces continuu de dezvoltare. Contribuţia mea, de tânăr fără bani, constă în muncă pentru promovarea oraşului”, spune tânărul. Fără să-şi propună o normă, a tot trasat la hărţi până s-au adunat 1.700 de kilometri de drumuri şi străzi, 180 de puncte de interes şi locaţiile a 345 de firme din oraş şi din împrejurimi. “Fac asta de exact 1051 de zile şi am aproape 7000 de editări pe Google Maps”, precizează Rudolf.

Barcelona – ca o recunoaştere a meritelor

În primăvara anului trecut, Rudolf s-a trezit acasă cu o diplomă trimisă de Google în semn de recunoaştere a meritelor sale la completarea hărţilor pe care le folosesc acum milioane de utilizatori ai Internetului. În acelaşi timp, primise şi o invitaţie la Barcelona, la o conferinţă cu toţi voluntarii merituoşi ai programului “Map your world” derulat de Google, vreo 300 la număr, din toată lumea. “La început eram trist că nu aveam bani nici măcar de dus, ce să mai vorbim de dus-întors. M-au ajutat părinţii, bunicii, am mai primit şi mici sponsorizări şi am ajuns acolo. A fost minunat să fac schimb de experienţă cu voluntari ai Google din toată lumea, minunat”, exclamă Hanzelik.

Acesta spune că, deşi este deja printre cei mai importanţi trasatori de hărţi ai Google, nu se lasă de “meserie”: “Tocmai adăugam detalii la un drum de pe lângă Hunedoara. Vreau ca cine vine la mine în oraş şi foloseşte harta Google să fie servit de aceasta la perfecţie”.

Mocăniţa, “o obsesie”

Când nu se ocupă de hărţi, Rudolf Hanzelik administrează un blog dedicat “mocăniţei” hunedorene. Este vorba despre ceea ce a fost cândva prima cale ferată minieră îngustă din România, între Retişoara, Govăjdie şi Hunedoara. Trenuleţul care transporta minereu de fier, talc, piatră şi alte materii pe ruta amintită i-a rămas în suflet încă de pe când avea 10 ani.

“N-am mai apucat să mă plimb cu el, pentru că avea şi vagoane de pasageri. Au închis linia în 1998 şi au vândut-o la fier vechi doi ani după aceea. Linia de care vorbim are câteva elemente unice în lume, la fel ca şi furnalul – monument de la Govăjdie”, povesteşte tânărul care nu înţelege de ce linia ferată a fost declarată monument istoric pe termen de un an, după care autorităţile nu au mai făcut nimic, şi nici cum de este posibil ca în alte părţi ale ţării să poată fi reactivate asemenea linii, fiind căutate intens de turişti, mai ales de cei străini, iar cea de la Hunedoara, care ar fi cea mai spectaculoasă, a ajuns la stadiul de terasament pe alocuri împădurit.

“Am făcut zeci de sesizări, mai multe proteste, câteva acţiuni de curăţare de vegetaţie a liniei. Până acum nu s-a întâmplat mai nimic, dar nu mă las, pentru că la Castelul Corvinilor vin 100.000 de turişti anual, iar Gara Mică (locul din care pleacă “trenul Liliput” – cum îi spuneau bătrânii din oraş) e peste drum de Castel. E mare păcat să nu încercăm. Ne lipsesc doar bunăvoinţa şi vreo 5 milioane de euro, care s-ar recupera în câţiva ani”.