Trei elevi hunedoreni au trecut cu brio de Testele naţionale, marcând o performanţă demnă de admiraţie: media 10 la Testele naţionale! Mai mult, cei trei “care au surprins Hunedoara” au reuşit să atingă excelenţa: ei au media 10 “pe linie” şi pe parcursul celor patru ani de gimnaziu! Departe de a fi nişte “tocilari”, cei trei iubesc fotbalul, artele marţiale, iar unul dintre ei e multiplu campion naţional la karate.
Unul dintre cei trei elevi cu media 10 din judeţul Hunedoara s-a înscris la Colegiul Naţional “Decebal“, din Deva, iar la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu“, din Petroşani, s-au înscris doi elevi care au obţinut media 10 la Testele naţionale. La polul opus, recordul negativ absolut al admiterii la liceu l-a înregistrat Liceul Tehnologic “Crişan“, din Crişcior, unde s-a intrat cu cea mai slabă medie din judeţ: 3,51, medie care aparţine unui elev care provine de la Şcoala Generală “Mircea Sântimbreanu“, din Brad. Cum au reuşit cei trei să intre la liceul dorit şi cum
le-au dat clasă colegilor chiulangii? Au învăţat de plăcere, cu o maturitate demnă de un “jos pălăria“ şi cu bucuria dorinţei de “a deveni cineva“.
Elev de nota 10, viitor procuror
Rareş Bogdan Fărcaş, fost elev al Şcolii Generale “Andrei Şaguna”, e în acest moment într-o binemeritată vacanţă, la Timişoara, dar îşi face timp să ne mărturisească faptul că, fără a fi un tocilar şi fără a-i fi ruşine cu asta, lui pur şi simplu îi place să înveţe.
Programul său? Ceva mai lung decât “norma” de opt ore a unui adult. Cam şase ore de şcoală pe zi, plus patru ore de făcut teme. “Întotdeauna mi-am dorit să am note bune, să învăţ bine… Să excelez în lucrurile acestea şi… am muncit! Până la urmă… şi la matematică, şi la română a fost uşor. Deşi eu vreau să merg pe uman, aşa că îmi place mai mult româna. La matematică am lucrat mult chiar cu doamna dirigintă, care e şi profesoară de matematică, doamna Kiriţescu, iar la română m-a mai ajutat chiar bunicul meu, care e profesor. Bine, să nu credeţi că sunt un tocilar. Am şi eu prieteni, ies în faţa blocului şi joc fotbal sau ping-pong”, adaugă Rareş. Băiatul zice că vrea să facă relaţii internaţionale sau drept, ca să fie procuror sau judecător, pentru că a aflat ceva din secretele acestor meserii de la o verişoară de-a lui care e magistrat.
Şi ne mai mărturiseşte că, în afară de română şi matematică, îndrăgeşte istoria. Aşa de tare îi place, că a obţinut locul cinci pe ţară la olimpiada naţională. A mai fost la olimpiadă la fizică, chimie, biologie, deci vacanţa de vară pică numai bine: după Timişoara, urmează o scurtă vacanţă la bunici, la Arad, iar apoi un voiaj până în insula grecească Creta. Nu-i vorbă, Rareş a fost chiar mai departe, tocmai până în Statele Unite, la nişte rude, însă, dacă i s-ar oferi ocazia, recunoaşte că i-ar plăcea o vacanţă în emisfera sudică, hăt-departe, la capătul lumii, în Australia. Până va avea ocazia să meargă acolo, are grijă de sora lui mai mică, un bobocel care abia intră în clasa întâi. Despre “tentaţiile tehnicii” spune că ele ar putea să nu fie deloc atracţii nocive, ci tot ajutoare într-ale învăţatului, dacă ar fi folosite ca suport educaţional. În rest, despre colegii lui care au luat note mediocre, ori s-au făcut de râs cu rezultate care altădată nici nu le-ar fi permis să viseze la un liceu, zice că… aceştia ori au alte calităţi, ori pur şi simplu nu le pasă.
“Învăţa până la 1 noaptea”
Un alt elev de 10 este Paul Ciubotaru. În căutarea adolescentului, dăm mai întâi de tatăl său. “Cât o muncit? Păi, numai eu ştiu! Şi eu lucrez în învăţământ, dar nu sunt dascăl, ci doar muncitor, la Şcoala Numărul 6, din Vulcan. În ultimul an o învăţat până la ora unu noaptea, aşa că, la un moment dat, chiar eu am încercat să-l mai temperez, când îl vedeam cu cearcănele astea sub ochi. Oricum, meditaţii vă zic eu că nu am făcut. Nu am bani de meditaţii”, mărturiseşte Titi Ciubotaru. La fel ca şi Rareş, Paul spune că nu este un “vânător de note”, ci a învăţat şi s-a întâmplat să aibă numai calificative maxime. Lucru care nu-l supără, adaugă râzând. Îi plac matematica, engleza şi sportul şi vrea să fie programator.
Paul e modest, aşa că aflăm întâmplător că avem în faţă un multiplu campion naţional la karate. Asta pentru că, din vorbă-n vorbă, băiatul ne spune că i-ar place să meargă în Japonia, o ţară exact pe gustul lui, celebră pentru expresia “munceşte ca un cal”, care i s-ar potrivi de minune şi lui Paul. “Îmi place cultura lor, îmi plac artele marţiale, pe care şi eu le practic de la 5 ani. În ultimii trei ani consecutiv am obţinut aurul la Campionatele Naţionale”. “Păi, şi cine e antrenorul tău?”, îl întreb. “Tata”, răspunde Paul, râzând bucuros. Şi cum să nu se bucure adolescentul dintr-un necăjit orăşel al Văii Jiului, aşa cum e localitatea Vulcan, când toată lumea îl felicită şi-l priveşte cu admiraţie. “Se merită să munceşti”, trage concluzia Paul. În tabără nu merge, pentru că veniturile modeste nu îi permit, aşa că nu-i mai rămâne decât să-şi dorească, înţelept, o familie minunată, mai întâi o familie şi abia apoi o carieră. Anturajul prost şi tentaţiile care “i-au prins” pe colegii lui, pur şi simplu, n-au asupra sa niciun efect. Asta deşi recunoaşte, cumva ruşinat, că îl cam trage aţa spre computer, inclusiv spre reţelele de socializare, iar în vacanţă petrece chiar mai multe ore pe zi în faţa monitorului.
De la exerciţii suplimentare, la ingineria aviatică
Pe cel de-al treilea “muschetar” al performanţei îl cheamă Victor Georgescu şi e din Petroşani, fiind un fost elev al Şcolii Generale “Carmen Sylva”, pasionat de cifre şi socoteli. “La matematică eram sigur că voi lua 10. Mă aşteptam. La română am muncit mai mult! A fost, totuşi, greu, dar am tras tare şi am reuşit! De mic am vrut eu să excelez, aşa că, pe când alţii erau pe afară, eu învăţam. Programul meu cam ăsta era: de la 8 la 14 eram la şcoală, veneam acasă, mai stăteam o jumătate de oră – o oră, mâncam şi mă apucam de lecţii. Făceam teme şi învăţam, mai făceam câte un exerciţiu suplimentar… Nu stătea nimeni după mine, să mă urmărească. Părinţii mei sunt destul de ocupaţi. De multe ori ajungeau abia după-amiaza acasă, aşa că, în loc să învăţ, puteam să fac altceva în timpul ăsta. Nu m-a împins nimeni de la spate. Eu am învăţat pentru mine, pentru că am vrut să învăţ!”, se confesează, fără teama că ar putea fi etichetat drept tocilar. Peste câţiva ani ar vrea să devină “inginer de avioane”.
I-a plăcut mult să zboare când a fost în Canada, cu părinţii, şi au făcut escală la Londra, pe Heathrow. “Heathrow e cel mai aglomerat aeroport şi, tocmai din cauza aglomeraţiei de pe piste, când am ajuns noi acolo nu am putut ateriza, aşa că piloţii au fost nevoiţi să facă vreo câteva ture ocolitoare, până la eliberarea pistelor. Din cauza asta era să-mi fie rău”, recunoaşte Victor. Ca inginer de aviaţie, spune că “în general, ar vrea să rămână în România”, dar, dacă nu va reuşi aici “ceva foarte promiţător”, se gândeşte şi la varianta unei ţări străine. Până atunci, are în faţă vreo două luni de vacanţă, pe care le va petrece la mare şi la ţară, la bunicii de la Bacău.
Patru ore de muncă pentru Testele naţionale
Despre cei care au luat note mici spune, cu o neaşteptată maturitate, că “nu şi-au dat interesul”, pentru că “au fost furaţi de anturaj sau de iluzia libertăţii”: “Una este când vrei să faci ceva şi una este când se nimereşte să faci ceva, numai chiar ca să treci dintr-o clasă în alta, cu media 5. O medie 5 meritată, sau trasă de păr! Ca să iei note mari nu trebuie să lucrezi foarte mult, dar trebuie să lucrezi cât trebuie. Eu, în zilele mai aglomerate, învăţam până pe la 7 sau 7.30 seara, deci cam 10 ore pe zi, dar sâmbăta şi duminica făceam mult lucru suplimentar”, recunoaşte Victor. Elita gimnaziului hunedorean – cei trei băieţi de nota 10 – spune că profesorul perfect ar fi un bun pedagog, un om răbdător, care “să-i ia uşor şi pe copiii care nu ştiu foarte bine şi să-i înveţe baza”.
Mai mult, dascălul ideal ar trebui să îşi iubească elevii, aşa încât să-i motiveze şi să-i atragă, fără a aplica pedepse nejustificate. Totuşi, spun copiii, prea multă toleranţă strică, aşa că profesorul “de vis” trebuie să fie un fel de acrobat, păstrând echilibrul între “bunătate” şi severitate. Dascălii, pe de altă parte, sunt mândri de copiii pe care i-au pregătit şi – evident – au, referitor la aceştia, numai cuvinte de laudă. După profesori, pentru a ajunge la asemenea performanţe la Testele naţionale, elevii au muncit cel puţin patru ore pe zi la română şi matematică, dar şi alţi copii ar fi putut obţine rezultate la fel de bune, dacă ar fi fost doar un pic mai atenţi sau dacă n-ar fi avut emoţii aşa de mari la primul examen adevărat din viaţa lor. Restul au fost atraşi de lucruri care nu prea au avut legătură cu şcoala ori – ştiind că oricum vor intra la liceu – nu şi-au dat interesul să înveţe nici măcar pentru nota 5.
Trei excepţii confirmă ecuaţia dezastrului
Peste 1.400 de elevi hunedoreni, din cei aproximativ 3.600 înscrişi la Testele Naţionale, au luat note sub 5 la Evaluarea naţională, iar peste 100 dintre aceştia nu au reuşit să obţină nici măcar nota 2. În ciuda dezastrului, pentru că acum este în vigoare sistemul cu 10 clase obligatorii, toată lumea trece automat la nivelul următor.
Potrivit Inspectoratului Şcolar Judeţean Hunedoara, mai bine de 1.400 de elevi au obţinut note cuprinse între 1 şi 4,99. Au fost şi elevi de nota 10. Numai la proba de matematică, 51 de absolvenţi au obţinut punctaj maxim. Media generală a judeţului Hunedoara pentru Testele naţionale din acest an este de 5,73, cu doar şase rezultate maxime. La matematică, media generală pe judeţ nu atinge nici măcar nivelul notei 5, iar la limba şi literatura română este de 6,70. O parte a absolvenţilor claselor gimnaziale au fost repartizaţi în licee, în prima etapă de înscriere fiind incluşi peste 3.250 de elevi hunedoreni.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.