DEVA HANDBALISTICĂ – scurtă istorie a unei scurte… glorii

Pe la începutul acestui mileniu, handbalul feminin devean făcea carieră internaţională. Prezent în circuitul sportiv internaţional de mai mulţi ani prin gimnastica feminină, municipiul Deva are şansa sa istorică să intre în Europa şi prin echipa feminină de handbal, scriam atunci… Probabil că prin numele său, predestinat parcă, feminin, Deva a avut afirmări, confirmări şi consacrări internaţionale dominant în discipline feminine şi cu sportive. De-ar fi să amintesc aici doar câteva nume mari este un argument suficient: al primei recordmane şi campioane mondiale din Deva – Elena Ballo, la rachetomodelism, apoi atletele Margareta Keseg, Ella Kovacs, Simona Staicu, Ana Pădurean, care au făcut faimă internaţională cu antrenorii Ioan Ciofâcă, Mariana Mladin, Mihai Luca, după care şi-au continuat performanţele pe la cluburi mari din ţară. Sigur, niciodată Deva nu a devenit buricul Pământului până la apariţia Nadiei Comăneci sub Cetate şi a Centrului Olimpic Deva! 

Mi-aduc aminte cu plăcere şi sentimentalism robust de anii ‘80, când Deva devenise loc de pelerinaj pentru sute de ziarişti de pe toate meridianele, curioşi să vadă şi să spună lumii, cei mai mulţi cu admiraţie pentru România, dar şi cu o doză de invidie, despre laboratorul alchimiei muncii şi talentului în aur, argint şi bronz, la internaţionalele, europenele, mondialele, olimpiadele ultimilor vreo 25 de ani – scriam atunci, la începutul mileniului…
Tot în acea vreme, în care nici fotbalul nu murea, se mai mişcau aici echipe de baschet, de volei şi se încerca o înviorare a handbalului feminin. Care se şi producea, dar la Hunedoara… (vezi fotografia echipei Constructorul Hunedoara, la un moment dat pe locul 2 în divizia B)…, de la care începe marea aventură a antrenorului Ioan Mătăsaru.

Un nume ticluit în biroul meu

Doctorul Ioachim Oană l-a oprit pe Mătăsaru la Deva, după ce s-a retras de la Oradea… Care doctor, cu toate necazurile ce i se trag de la Nurofen, inclusiv supărarea mea pe el, pentru suferinţele Andreei Răducan, a fost un extraordinar pasionat şi animator al handbalului feminin şi a pus bazele viitoarei echipe europene, chiar la… locul său de muncă, la Baia Sărată…

De la “Sănătatea” Deva la Remin – Universitatea Deva s-au scurs ani grei de muncă, de aspiraţii, de pasiuni, sacrificii personale ale multor oameni, mai la vedere sau mai anonimi… Între care, vă rog să-mi scuzaţi… aroganţa, m-am numărat, la botezarea echipei ajunse sub patronajul unor entuziaşti de la noua uzină deveană de reparaţii utilaje miniere, şi în biroul meu de secretar de redacţie împreună cu antrenorul Mătăsaru am ticluit numele Remin, fiind o prescurtare a cuvintelor reparaţii miniere, nume asumat de noua asociaţie sportivă, şi apoi regăsit şi în alte oraşe.

CONSTRUCTORUL HUNEDOARA: sus, de la stânga la dreapta: Melania Sînterjudean, Elena Hosu, Rodica Ardelean, Sofia Niciofschi, Georgeta Bărbulescu, Adela Pătrăşcoiu, I. Mătăsaru;
jos: Aurica Constinceanu, Felicia Petrescu (căpitanul echipei) Cristina Lada, Lucia Balog, Rodica Coşerin, Floarea Coşerin

Dar marea performanţă a handbalului la poalele Cetăţii a început odată cu preluarea conducerii administrative de către omul de afaceri Nelu Ardeleanu, un fost fotbalist, pasionat de fotbal, dar care a ascultat sfaturi bune, iar handbalul nu i-a mâncat bani degeaba, cum ar fi făcut-o fotbalul, cu care, oricum, nu ar fi ajuns în Europa, ba chiar la vârful ei. După o vreme, de echipă s-a apropiat şi profesorul Sigismund Duma, rectorul Universităţii Ecologice, care, după un consacrat model clujean, a deschis o ofertă instructiv-educativă şi intelectual-profesională de atragere a sportivelor la noul club ce asalta vârfuri ambiţioase. În club activau oameni de mare condiţie şi probitate, precum inginerii Ioan Trosan şi Gheorghe Crişan, şi alţii, care asigurau locuri de muncă, salarii, locuinţe, pentru ca sportive valoroase din ţară să joace la Deva. Pentru că nu toate jucătoarele erau… Simona Bozan, supravieţuitoare, pe-atunci, de pe vremea când antrenor la “Sănătatea” Deva era Onucu Dudaş, nu venise încă Mătăsaru. Apropo de antrenori: pe aici au trecut aproape toţi antrenorii de primă reputaţie, Marcel Şerban, Dinu Cojocaru, Cornel Bădulescu şi alţii, uitaţi nemeritat, de vină e autorul, pe vremea cărora s-a clădit “Leggione Cetatica”, acea galerie care şi azi însoţeşte echipa lui Marian Munteanu, ca şi privatizată…

Vremuri

Ioan Mătăsaru, veşnicul “pompier” al situaţiilor incendiare din handbalul devean, şi-a început marea aventură la Hunedoara, mai precis,
la “Constructorul Hunedoara”

După o dublă cu Rapid Bucureşti, în semifinala Challenge Cup, Cornel Bădulescu a reuşit, în sfârşit, după cinci tentative, să ajungă într-o finală europeană cu Deva! Ecuaţia un mare antrenor + o mare echipă = finală europeană s-a rezolvat la Deva, cu Melinda Toth coeficientul de speranţă, dăruire, abnegaţie, sacrificiu, după 9 ani de convingere că va ajunge să joace în Europa! Alături de colegele sale Avădanii, Năniţă, Toncean, Bidirel, Zavragiu, Picu, Pătru, Bozan, Elisei (care va ajunge peste ani cea mai bună jucătoare din Europa) şi să mă ierte cele pe care le-am uitat; să mă ierte portăriţa Ileana Bistriceanu, mi-am adus aminte în ultima clipă ce mare meci a făcut în semifinala cu Rapid…

Schisma handbalului devean

Acum un deceniu, într-o vară la fel de fierbinte, care a dilatat creiere ce nu mai încăpeau în capete pătrate, a început nebunia cu înfiinţarea unei noi echipe de handbal, şi am ajuns campionii bizareriei. Adică, în loc de o echipă puternică, facem două? E drept, Universitatea – Remin Deva s-a clătinat din cauza unor orgolii nemăsurate, de rivalităţi şi orgolii ale unor şefi ai echipei sau dornici de a fi şefi, din cauza unor influenţe politice, iar Nelu Ardeleanu a făcut un pas înapoi, la fel şi nemţii de la Chişcădaga, pentru că echipa juca un meci tocmai în Germania cu… Casial pe tricouri, care tocmai nu mai exista, fiind cumpărat de cei care îi spun cimentului “ţement”. Timp în care Daniel Andronache face un pas în faţă, dar marea echipă moare! Cetate creşte, rămâne, se chinuie de ani, Mătăsaru, ca întotdeauna la greu, rămâne… mijloc fix, autorităţile locale fac politică, nu le interesează, ba chiar îl carotează pe Marian Munteanu, ăsta mută echipa la Sebeş, candidează la primărie, este consilier, dar handbalul mare s-a jucat la Deva acum un deceniu.