Ploile lipsesc de mai bine de o lună, pământul s-a crăpat, iar multe recolte sunt deja compromise. În lipsa sistemelor de irigaţii, ţăranii îşi pun speranţa în mila cerului şi redescoperă speriaţi vechi ritualuri de aducere a ploii. Şi din biserici, glasul preoţilor evocă milostivirea lui Dumnezeu: “Dă dovadă de milostivire şi porunceşte norilor de pe cer să trimită ploaie bună, timpurie şi târzie pe pământ”.
După distrugerea post-decembristă, sistemele de irigaţii din România sunt acum “punctiforme”, iar proprietarii de culturi sunt nevoiţi să-şi pună speranţa în rugăciunile pentru ploaie
Localnicii se roagă cu lacrimi în ochii lui Dumnezeu să le întoarcă ploaia către pământuri şi să-i salveze de arşiţă şi pârjol. Seceta din ultima perioadă i-a făcut pe credincioşi să ceară şi preoţilor să se roage în biserici pentru ploaie. Cu oamenii îngenuncheaţi în faţa altarului, aceştia rostesc rugăciuni pentru aducerea ploii: “Iubiţi credincioşi, să ne rugăm în acestă duminică sfântă milostivirii lui Dumnezeu să verse pe faţa pământului ploi aducătoare de roade, ploi temperate. Oricât ar munci omul, este nevoie de darul lui Dumnezeu şi de ploaie”, explică preotul.
După ce s-a săvârşit Sfânta Liturghie cu ecteniile şi rugăciunile din Liturghier, preotul începe să citească: “Pentru ca să nu pomenească fărădelegile şi nedreptăţile poporului, ci să-Şi întoarcă de la noi toată mânia, care este cu dreptate pornită asupra noastră, şi să nu ne omoare pe noi cu foamea şi cu setea, Domnului să ne rugăm. Pentru bună întocmirea văzduhului şi pentru ca ploi de bună trebuinţă, spre rodire, cu milostivire să trimită pământului şi poporului Său, Domnului să ne rugăm. Pentru ca întru mânia Sa să nu piardă pe poporul Său şi dobitoacele, ci să poruncească norilor să plouă ca să rodească pământul, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade spre veselia şi hrana poporului Său, verdeaţă spre folosul oamenilor şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne rugăm”.
Sătenii se închină şi murmură în gând ruga preotului: “Cel ce faci, cu porunca Ta, bună întocmire văzduhului, Doamne, dăruieşte pământului ploaie de voie, ca să aducă poporului Tău roade din destul şi să sature toată vietatea, cu bunăvoirea Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi”. La final, lumea se închină: “Ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli de apă fântânile şi ţarinile noastre, şi cu saţiu să adapi şi să umpli de bunătatea Ta holdele noastre cele sufleteşti…”.
În lipsa apei, culturile sunt aproape compromise, aşa că invocarea divinităţii pentru apa de băut şi a recoltei e tot ce mai pot face ţăranii hunedoreni după ce pe hotare nu a mai căzut picătură de ploaie. Culturile agricole sunt extrem de afectate, iar oamenii se tem că nu vor mai avea apă nici de băut dacă nu va ploua în zilele următoare.
Rugăciuni, solomonari şi broaşte
“Un an bântuie seceta hotarele între care un om a murit de moarte năprasnică”, spun credinţele populare. Ţăranii cred că această calamitate este pedeapsa lui Dumnezeu pentru oamenii care au păcătuit în diferite moduri. Dacă în 2012, meteorologii prognozează din timp apariţia unor asemenea perioade, omul tradiţional căuta semnele de secetă în cer sau în comportamentul animalelor: dacă, la apus, cerul era roşu, era semn de zi fierbinte ori “când soarele răsare cu urechi sau luna se arată roşie împrejur, e semn de mare uscăciune”. Seceta era anunţată şi de păsările agitate care căutau neliniştite apă. Dacă într-o zonă, cineva era omorât, ţăranii se aşteptau la lipsa ploilor.
Seceta putea fi adusă şi la intervenţia vrăjitorilor, sau a solomonarilor. Ploile puteau fi însă aduse prin anumite practici religioase sau practici păgâne. Preoţii ieşeau cu icoanele din biserici şi străbăteau toată aşezarea, rugându-se pentru ploaie. Se făceau popasuri mai ales la fântâni sau izvoare. Rugăciunea cea mai apreciată era cea a văduvelor şi a femeilor “iertate”, considerându-se că rugăciunile lor sunt mai bine primite de Dumnezeu. Pe lângă slujbe şi rugăciuni, se făceau însă şi tot soiul de procesiuni populare. Una dintre acestea, menţionată de etnologi, presupunea udarea unei femei însărcinate, iar apa din stropitură se strângea într-un vas care se îngropa la răscrucea drumurilor din zona lovită de secetă. Tot pentru aducerea ploii se folosea un băţ de alun cu care iniţial se scotea o broască din gura unui şarpe sau se stricau muşuroaiele de furnici sau se obişnuia să fie omorâte broaştele. Dezlegarea ploii se mai făcea cu toporul sau “cu trei lăcate pe care le încuie mereu şi le descuie în apă”.
Paparudele aduceau ploaie
Luna iulie, în calendarul popular, este plină de sărbători care se ţin de teama arşiţei. La începutul lunii sunt ţinute “Ana-Foca” şi “Precupul”, iar etnologul Ion Ghinoiu descrie, în volumul “Sărbători şi obiceiuri româneşti”, nişte reprezentări meteorologice – Panteliile – cele care pârjolesc şi ard recoltele în luna lui Cuptor. Ele sunt surori cu Sântilie şi sunt celebrate în zilele de 13 şi 27 iulie.
Forţa lor distrugătoare poate fi diminuată prin diferite interdicţii de muncă. Pe 21 iulie, sărbătoarea de Sfântul Ilie se ţinea ca apărare de boli la oameni şi animale, de trăsnete, secetă şi foc, iar în 23 iulie, ţăranii celebrau Opârlia şi Sfântul Foca, considerat patronul arşiţei incendiare. În această zi nu se lucra până la prânz şi se ţinea ca apărare de foc. Tot în această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă şi era interdicţie la scăldat.
Cel mai cunoscut obicei popular de invocare a ploii rămâne însă “paparuda”, ale cărei versuri sunt cunoscute încă în satul românesc, chiar şi în secolul XXl.
Apare în toate provinciile ţării şi a fost descrisă prima dată de Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldaviae”: “Vara, când seceta ameninţa semănăturile, ţăranii din Moldova îmbracă o fetiţă care nu a împlinit zece ani cu o cămaşă făcută din foi de arbori şi alte ierburi; băieţii şi fetele de aceeaşi vârstă se ţin după ea şi ocolesc toată vecinătatea cântând şi dansând, iar când le întâmpina o bătrână, aceasta trebuie să o stropească cu apă rece.
Cântecul este cam aşa: <<Păpălugă, coboară din cer, deschide porţile, dă drumul ploilor ca să crească grânele, grâul, meiul >>”. După cum scrie şi Cantemir, “paparuda” este practicată de copii, iar rolul principal îl juca o fată la vârsta purităţii rituale. Etnologii spun că, la origine, “Paparuda” era un rit de etapă, care se oficia la dată fixă, respectiv a treia joi după Paşti, după care, de-a lungul timpului, ziua a început să difere.
“Să pornească ploile”
Cercetătorii satului vorbesc despre o “manifestare de magie publică şi colectivă” şi consideră obiceiul “o magie prin analogie”, explicând că, în mentalitatea arhaică, simpla imitare a ploii era suficientă pentru producerea ei. Dacă în Oltenia, “paparuda” uda în drumul ei de-a lungul satului în principal femeile însărcinate, în zona Hunedoarei, protagonista ducea cu ea o cruce din cimitir, care se arunca apoi pe apă. “Paparuda” era o zeitate, “o sfântă care diriguieşte ploile” sau “o femeie care umbla cu ploile”.
Uneori alaiul colinda pe uliţele satului, se opreau în faţa gospodăriilor şi intrau în curţile acestora. Ca şi în cazul colindatului, ţăranii credeau că, la casa la care vor merge paparudele, oamenilor le va merge bine în acel an.
Ploaia era invocată prin formule precum: “Paparudă, rudă,/ Vino de ne udă/ Cu găleata, leata/ Peste toată ceata/ Cu găleata plină/ Ploile să vină/ Cu găleata rasă/ Ploile se varsă/ De joi, până joi/ Să dea nouă ploi/ De marţi, până marţi/ Să curgă talaz/ Unde-om da cu plugul/ Să curgă ca untul/ Unde-om da cu sapa/ Să curgă ca apa”. După invocare, paparudele primeau daruri cerute chiar prin textul spus de paparude: “Băbălugă! / Două oauă / Şi-o plăcintă / Ş-un tier de carne friptă”, ori “Ş-o găleată nouă/ C-o mână de ouă”.
Şi tot în anumite zone din judeţul Hunedoara, protagonistei obiceiului i se spunea “băbăruţă” sau “mămăruţă”, iar în unele locuri, nu o fetiţă, ci un băiat era îmbrăcat în frunze şi era numit “bloj”. În cazul obiceiului “paparudelor”, aducerea ploii se face atât prin ritualul de stropire cu apă, cât şi cu ajutorul funcţiei magice a cuvântului “să pornească ploile”.
Îndemn la rugăciune
Recent, Patriarhia Română a îndemnat ierarhii, clericii şi credincioşii ortodocşi ca, în această perioadă în care seceta afectează culturile agricole, să se roage pentru ploi liniştite. “În această perioadă de secetă care afectează grav culturile agricole, cu multe consecinţe imediate şi pe termen lung asupra vieţii oamenilor, Patriarhia Română adresează un îndemn stăruitor ierarhilor, clericilor şi credincioşilor ortodocşi să intensifice rugăciunea pentru ploi liniştite, folositoare vieţii oamenilor, vieţuitoarelor şi aducătoare de rod bogat al pământului”, scrie în comunicatul trimis de Biroul de Presă al Patriarhiei Române. “Încrezători în milostivirea lui Dumnezeu, să avem nădejde că El va răspunde rugăciunilor noastre potrivit cuvântului Mântuitorului Iisus Hristos, “toate câte cereţi, când vă rugaţi să credeţi că le veţi lua şi le veţi avea” (Marcu XI, 24) şi va opri seceta care a cuprins întreaga ţară”. Biroul de presă al Patriarhiei transmite credincioşilor că trebuie să aibă nădejde că Dumnezeu va răspunde rugăciunilor şi că va opri seceta care riscă să compromită toate culturile în acest an.
Seceta, definită de specialişti
Meteorologii spun că seceta este un fenomen meteo periculos, care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant. Potrivit definiţiei, seceta este o perioadă mai lungă de timp în care media ploilor scade mult sub limita normală şi poate cauza o scădere a recoltelor şi o reducere a suprafeţelor agricole sau a celor destinate păşunatului. “Cauza fenomenului: deficit pluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă”, scrie pe meteo.ro. Seceta este văzută ca un dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, în special în locurile unde nu există sisteme de irigaţii. Efectele secetei sunt: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criză energetică.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.