Ulpia Traiana va avea, din nou, un Capitoliu

În jurul nostru, de-a latul şi de-a lungul acestui judeţ, istoria vorbeşte celor care ştiu să asculte. Sunt o mână de privilegiaţi – arheologi, istorici, cercetători – care refac vechile timpuri privind un simplu ciob sau o spărtură de sculptură. Muritorii de rând trebuie să se mulţumească cu expoziţii, cărţi, sau reconstituiri în teren, extrem de puţine şi unele nefericit realizate. Autorităţile au însă două proiecte care, odată puse în practică, vor reface şi vor pune în valoare piese importante din istoria veche a ţinutului. 

Capitoliul de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana era construit după acelaşi tipic al celui existent în Roma antică

Cel mai important proiect din ultima vreme care vizează restaurarea trecutului este refacerea Capitoliului din vechea Colonia Dacica Sarmizegetusa – cum se numea capitala Daciei Romane – sau Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa Metropolis, mai cunoscută însă după numele inventat de Constantin Daicoviciu: “Sarmizegetusa Ulpia Traiana”. Studiul de fezabilitate finanţat de Consiliul Judeţean Hunedoara şi comandat de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva în cursul anului trecut se numeşte “Restaurare Capitoliu sit arheologic” şi a fost realizat de Biroul individual de arhitectură Borca Vlad Dumitru.

Recent, consilierii judeţeni au aprobat trecerea a peste 14.000 de metri pătraţi în domeniul public al judeţului, teren pe care se află ruinele vestigiilor romane: „Trecerea terenului de la comuna Sarmizegetusa era necesară pentru ca noi să putem aloca fonduri pentru a începe acolo nişte lucrări de restaurare”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Ioan Moloţ. Investiţia se va derula prin MCDR şi presupune alocarea, pentru început, a unui milion de lei. “Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – fosta capitală a Daciei romane – constituie un complex arheologic gestionat de către Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva prin Secţia de Arheologie Sarmizegetusa.

Pentru punerea în valoare a acestui complex arheologic este necesară restaurarea/refacerea acestuia. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva a iniţiat demersurile privind restaurarea Capitoliului – construcţie veche aflată în situl arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana, prin întocmirea Studiului de Fezabilitate aferent lucrării”, se arată în nota de fundamentare a hotărârii de Consiliu Judeţean. Ruinele Capitoliului şi celelalte edificii romane din vecinătatea acestuia se află pe un teren în suprafaţă de 14.042 metri pătraţi şi, după dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, CJ Hunedoara va atribui Muzeului din Deva dreptul de administrare asupra sa pentru realizarea lucrărilor de restaurare.

O clădire cât un simbol

În documentul elaborat de arhitecţi, Capitoliul din Sarmizegetusa este caracterizat ca fiind: “Din punct de vedere religios şi politic, cel mai important edificiu al Daciei Romane. Prin Capitoliu poate fi considerată Sarmizegetusa o copie a Romei. Ea are, ca şi Roma, un templu al lui Jupiter şi a triadei capitoline”. Într-un cotidian clujean, profesorul universitar dr. Ioan Piso, cel care a condus echipa de arheologi care a realizat săpăturile în acest sit, declara: “El a fost construit ca după manualul de arhitectură al lui Vitruvius.

Întâi a fost turnată o fundaţie puternică, de 30 metri (est-vest) x 20 metri (nord-sud) şi groasă de 70 cm, din piatră de râu şi mortar, pentru a susţine podium-ul templului. Acest podium se compune din ziduri groase din blocuri uriaşe de calcar, pentru a susţine colonadele şi zidurile pronaos-ului şi naos-ului (cella). Spaţiile dintre zidurile din blocuri au fost umplute cu bolovani amestecaţi cu lut. Templul propriu-zis este unul octostyl peripteros, având deci opt coloane în faţă şi o colonadă de jur împrejur”. Din cele 11 trepte de marmură care urcau până la templu arheologii au găsit substrucţiile şi câteva plăci de marmură. În plus, distrugerii timpului i-au scăpat fragmente din coloanele de marmură şi din capitelurile corintice, împodobite cu frunze de acant. Se ştie că diametrul unei coloane era de 80 de centimetri, iar înălţimea depăşea 9 metri.

Naos-ul era considerat locuinţa zeului Jupiter. Aici pardoseala era din marmură multicoloră, de import, şi divinitatea romană era reprezentată şezând pe un tron. Arheologii cred că statuia din Capitoliul Sarmizegetusei era o imitaţie a celebrei statui a lui Zeus din Olympia, realizată de Phidias.

Capitoliul, baza parcului arheologic

De Capitoliu este legată ziua de 23 mai, considerată cea mai importantă sărbătoare a Daciei Romane, lucru dovedit de istorici: “Era, fără nicio îndoială, aniversarea dedicării primului Capitoliu din Dacia, a aceluia din Sarmizegetusa. Era aniversarea introducerii oficiale a cultului lui Jupiter în provincie. Era, cu alte cuvinte, cea mai mare sărbătoare religioasă a provinciei Dacia”, explică profesorul Ioan Piso. Arhitecţii spun că propunerea de restaurare ţine seama de poziţia Capitoliului în cadrul viitorului parc arheologic din zonă.

Astfel, el se situează la sud de Forul lui Traian şi domină cel de-al doilea for. Un alt plus identificat de arhitecţi este posibilitatea de a ajunge cu utilajele necesare lucrărilor de restaurare din căile de acces, iar utilităţile sunt la distanţă mică. A contat mult şi nivelul satisfăcător de prezervare a ruinelor: fundaţia este în stare perfectă, iar podiumul pe care este înălţat templul nu mai trebuie decât completat. La acestea se adaugă multe elemente arhitectonice ale templului.

“În ce priveşte stadiul cercetării, sunt complet analizate fundaţiile şi podium-ul. Elementele de arhitectură, risipite în afara suprafeţei Capitoliului, sunt în curs de studiere, iar unele dintre ele mai trebuiesc descoperite. Important este că, pentru primele faze ale restaurării, dispunem de întreaga documentaţie”, se scrie în proiect. Potrivit autorilor studiului de fezabilitate, valoarea totală a investiţiei este de 934.420 lei, calculată la o valoare a euro de 4,34 lei la sfârşitul anului 2011. Proiectul va dura 24 de luni, în primul an urmând să se facă proiectul tehnic şi săpăturile arheologice, iar în anul următor să se lucreze la restaurarea şi, practic, reconstruirea Capitoliului.

Capitoliu: propunere de restaurare

Lucrările de construcţie cuprind realizarea de săpături pe amplasamentul respectiv, sortarea şi depozitarea pentru conservarea pieselor arhitectonice identificate, realizarea unui acces auto, restaurarea treptelor Capitoliului, restaurarea podium-ului şi cea a templului propriu-zis, care se va face parţial prin ridicarea de coloane de marmură. Lucrările se vor face în mai multe faze, iar arhitecţii propun demararea prin dezvelirea completă a zonelor adiacente, considerată importantă: “Capitoliul nu este o clădire izolată. El este edificiul dominant al unui întreg for. Presupunem că este înconjurat din trei părţi de portice, din care ar trebui să punem cât mai mult în valoare.

Cele mai valoroase elemente arhitectonice ale forului sunt căzute alături şi nu le cunoaştem. Un monument de talia Capitoliului trebuie eliberat de vecinătatea unor mase de pământ vechi de aruncătură şi de munţii de piatră”. Se va lucra apoi la restaurarea treptelor: “Am identificat 11 trepte. Ele sunt cuprinse între zidurile Z18 şi Z19. Substrucţia treptelor (Z16) există, dar trebuie consolidată şi restaurată. S-au păstrat câteva dintre treptele de marmură. Propunem amplasarea acestora pe substrucţii şi confecţionarea a cât mai multe trepte noi. Evident, trebuiesc restaurate şi zidurile Z18 şi Z19”.

Templul se va înălţa pe un podium care va avea pe latura est-vest 21,70 de metri şi pe cea de nord-sud 19,40 de metri, iar înălţimea sa va fi de circa doi metri: “El este compus din ziduri din opus quadratum (stereobate) şi umpluturile dintre ele. Restaurarea podiumlui presupune deci două operaţiuni: completarea stereobatelor cu blocuri de calcar şi umplerea spaţiilor dintre stereobate cu umplutură de piatră de râu, nisip şi lut […] mai rămâne de discutat dacă placăm podium-ul în exterior cu plăci de marmură, aşa cum era iniţial, şi în ce măsură placăm partea superioară cu marmură”. Etapa a patra constă în restaurarea templului propriu-zis, care se va face parţial prin completarea şi ridicarea unor coloane de marmură de circa 10 metri. Autorii studiului de fezabilitate cred că este posibilă şi restaurarea unei porţiuni din zidul naos-ului, loc care găzduia şi statuia lui Jupiter.

Abandonate la muzeu

Tot studiul de fezabilitate identifică şi o altă carenţă: depozitarea necorespunzătoare a vestigiilor arheologice descoperite în cursul săpăturilor arheologice din ultimele decenii, la Muzeul din Deva. “În prezent, acestea sunt amplasate necorespunzător în incinta sitului arheologic. Expunerea la factorii climatici agresivi (ninsoare, ploaie, etc.) produce o degradare parţială a vestigiilor, lucru ce împiedică protejarea, conservarea, respectiv restaurarea acestora cât de curând posibil”. Coincidenţă sau nu, în aceeaşi şedinţă consilierii judeţeni mai aprobau un proiect: achiziţionarea documentaţiei tehnico-economice pentru demararea reparaţiilor capitale la depozitul subteran pentru vestigii arheologice al Muzeului.

Astfel, aleşii hunedoreni au decis demararea procedurilor necesare reabilitării “beciului” clădirii Magna Curia. “Acest depozit se află într-o stare de degradare avansată, prezentând un grad avansat de umiditate, urmare a cărui fapt zidurile, respectiv tencuielile interioare sunt afectate prin dezvoltarea ciupercilor saprofite sau parazite (mucegai). Astfel, expunerea la aceşti factori agresivi (umezeală, mucegai) produce o degradare parţială a vestigiilor arheologice stocate în acest depozit, ceea ce implică o serie de costuri suplimentare privind protejarea, conservarea sau restaurarea acestora”, se notează în fundamentarea proiectului.

În plus, Ministerul Culturii a cerut executarea unor expertize bacteriologice în spaţiu, pentru a se determina cum trebuie făcute reparaţiile. Potrivit conducerii MCDR, multe piese valoroase zac în apă, în condiţii precare: hidroizolaţiile pereţilor şi bolţii sunt deteriorate, lucru care a dus la apariţia umidităţii în depozit, astfel tencuielile interioare şi exterioare s-au degradat, iar instalaţia electrică este nefuncţională şi pune în pericol personalul muzeului. Aici, sunt păstrate multe dintre piesele care, potrivit raportului întocmit de arheologul Cristina Mitar, urmează să facă parte din Colecţia Lapidar a MCDR.

Este vorba de 580 de piese, monumente de piatră sculptate sau gravate amplasate în prezent în şapte locaţii, în exteriorul clădirii muzeului şi în interior, în pod, în subsol sau în pivniţa din lateralul clădirii administrative. O parte dintre acestea sunt propuse pentru includerea în tezaurul MCDR.