Editorial: Gura lor bate fundul nostru

Articolul a fost vizualizat de 3,498 ori

Nu trebuie să fii Mugur Isărescu ca să îţi dai seama că războiul apocaliptic dintre cei trei actori politici ne va tăia la lingurică. Limbajul „accesibil” folosit de guvernatorul BNR, o raritate în discursurile publice ale domniei sale, a fost premeditat acum, astfel încât să înţeleagă şi nea Costel că, dacă vom ajunge să cerem la gamelă, de la politicienii noştri ni se va trage.

Şi asta e valabil pentru ambele tabere. Şi cea a fan-clubului Băse şi cea a aplaudacilor cuplului Ponta – Antonescu. Pentru că economia nu are prejudecăţi. Dacă nu are stabilitate politică, muşcă. Torpilează cursul, alungă investitorii, scumpeşte creditarea externă, vulnerabilizează rezervele BNR şi finalmente ne ia progresiv din coşul de la supermarket. Analiştii economici spun că stabilitatea politică este factorul cel mai important al dezvoltării economice rapide şi de durată. Dar tot ei precizează că ea trebuie grefată pe o politică economică justă. 

În plină recesiune mondială, România, nu are nici una, nici alta. În plus, răfuiala tripartită nu dă semne de relache. Confruntat cu 7,5 milioane de voturi date pentru a-l vedea dus de la Cotroceni, Traian Băsescu are suficiente motive să se gândească la o negociere a demisiei sale. Cele 10 milioane de voturi din talerul aşa numiţilor susţinători, ca motivaţie dată pentru a nu-şi schimba serviciul, sunt doar o gogoriţă de om politic. Dincolo de această stare de fapt însă, legea este de partea sa, iar reluarea mandatului de preşedinte se încadrează în limitele democraţiei şi Constituţiei. Este cadrul legal în care ar trebui să rămână şi judecarea realităţii dureroase făcută de cei care au votat DA la referendum.

Pentru că e frustrant până la durere fizică pentru o parte din electorat să ştie că este posibil, potrivit datelor statisticii, să mai fi rămas doar vreo 19 milioane de români. Dintre aceştia, au drept de vot cel mult 16 milioane. Nu trebuie să fii savant şi, dintr-un calcul simplu, reiese că cei 8,4 milioane de români ieşiţi la vot împlinesc, pe real, cvorumul impus de lege pentru ca referendumul să poată fi validat. Va fi o dovadă a maturităţii democraţiei şi forţei statului de drept modul în care aceste realităţi brute vor fi judecate.

De aici însă înainte lucrurile par să se complice enorm dintr-un motiv simplu. Distanţarea politicienilor români de popor are deja simptomele unei boli neglijate prea mult timp, iar rezultatul referendumului ne face să ne gândim deja la metastaze. Falia e imensă, iar ceasul ticăie de ora 12. După ce au trăit ca şi grecii, mandate în şir, preşedinţia, parlamentul, guvernul României trebuie să se spartanizeze de urgenţă. Dacă Curtea Constituţională va decide să invalideze referendumul, şi probabil că o va face, iar Traian Băsescu, redevenit preşedinte, nu va ţine cont, la detaliu, de nevoile a 7,5 plus 11,5 milioane de români, nemulţumiţi cronici, suspendarea i se va părea răsfăţ.

Pentru că Referendumul a fost o afacere de tip „loss-loss”, vor plăti poliţa şi ceilalţi lideri politici care au de administrat un eşec evident. Mai devreme sau mai târziu un eşec se decontează. Pe cât de fragilă este poziţia lui Băsescu în fruntea statului, pe atât a devenit de vulnerabil premierul Ponta, care este sfârtecat între două forţe de torsiune imense: pe de-o parte este imaginea sa deteriorată la „curtea” europeană (plagiatul şi manevrele făcute pentru a-l muşamaliza au făcut ocolul lumii), iar pe de altă parte, factura insuccesului pe care o are de decontat în interiorul PSD-ului, dar mai ales faţă de aliaţii politici.

De fapt, Ponta are poziţia cea mai delicată şi pentru că el a impus, la presiunea UE desigur, revenirea la cvorumul obligatoriu şi eliberarea CCR din presiunea politică. Decontul a început deja să se facă prin demisiile miniştrilor Rus şi Dobre. Fostul şef de la Interne, Ioan Rus, a avut grijă, ca după ce s-a făcut uşor de râs, în discursul de plecare, să-l acuze şi pe preşedintele interimar Antonescu de practici neortodoxe, mai precis de „presiuni” făcute la fruntea ministerului. De altfel, revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni ar fi sinonimă cu un testament politic pentru Crin Antonescu.

Şi ca balcanismul să fie desăvârşit, în ultima ei solicitare, Curtea Constituţională a precizat că nu a cerut „actualizarea listelor electorale”, ci „listele electorale actualizate” (sic!). Iar meciul continuă, dar pare deja o răfuială între autişti.

About Adrian Sălăgean