Jurnal de pescar: Musafiri nepoftiţi

Se întâmplă de multe ori să dăm după o specie anume şi să prindem exact opusul a ceea ce căutam. Unii dau după ştiuci sau avaţi cu voblere şi prind mrene, alţii dau cu peştişori după şalăi şi prind crapi. Dar să prinzi broaşte ţestoase, peştişori aurii, bass, raci şi alte vietăţi nu este tocmai un noroc cu care se întâlnesc mulţi, de aceea rândurile următoare sunt dedicate acestor întâmplări inedite de pe malurile apelor.

Monştri şi ţipari

La pescuit există momente în care rămânem surprinşi de vietăţile ce se agaţă de cârlig

Ţin minte că pescuiam la Spini, pe „Balta ţiganilor”, cum o numeau popular pescarii. Era acolo un pescuit dificil de fiecare dată, însă peşte exista din plin. Pe lângă cărăsocii pe care îi prindeam, mai aveam câteodată noroc şi cu alte specii. Cea mai mare surpriză pentru noi, ca foarte tineri pescari, a fost atunci când prietenul meu Adi a prins un ţipar. Era pentru prima dată când vedeam un astfel de peşte, foarte frumos, asemănător unui şarpe, extrem de alunecos din pricina mucusului. A fost prins banal la râmă, în vreme ce dădeam după caraşi. Fireşte că a fost eliberat de îndată, dar sperietura a fost zdravănă. Altădată, cu acelaşi Adi, pescuiam de pe pontonul de lângă digul de la Cinciş. Erau vremurile în care puteai pescui lejer de pe acest ponton, iar capturile erau spectaculoase, îndeosebi la ştiucă toamna.

Tot toamna ne-am dus şi noi cu o mulţime de momeli, doar doar vom reuşi să păcălim ştiucanele. Adi a pus în triplă o bucăţică de cărniţă de pe viermi, culeasă din şopronul şăfului de la carmangerie de lângă stadionul Corvinul. Vă mai amintiţi de acel domn care vindea viermi acolo pentru popor? Acea bucăţică ne-a adus prăpădul pentru că băţul a fost tras de pe ponton, mai mai să cadă în apă. Nici vorbă de control sau de contre cu băţul în mână, pentru că peştele era uriaş. Adi – Balena a fost nevoit să se arunce pe burtă pe ponton, iar eu întindeam cât puteam minciogul în adâncuri. Adiţă trăgea cu mâna de fir, pentru că mulineta crăpase. A fost o luptă pe viaţă şi pe moarte din care, din păcate pentru noi, peştele rupsese linia după câteva minute bune de adrenalină. Probabil era şalău record sau vreun crăpălău înfometat atras de mirosul puternic al cărniţei.

Broaşte şi raci

De multe ori la pescuit eşti absolut invadat de broaşte. Pescarii bătrâni spun că atunci când orăcăie broasca, muşcă şi peştele. Este o legendă care uneori chiar funcţionează. Dar dacă broaştele sunt mai multe decât peştii, iar ele au nesimţirea de a dibui antenele frumos colorate ale plutelor, atunci fiţi siguri că nu se vor lăsa până nu vor ajunge la ele. Aveam această problemă la Aurel Vlaicu, unde broaştele înotau până aproape de antenele plutelor, după care săreau să le înhaţe. Câteodată era chiar comic, dar atunci când vadul era tulburat de broaşte, iar peştii dispăreau subit, începeai să te enervezi. În zadar încercam să le fugărim cu bulgări mici de nadă, pentru că broaştele se dovedeau extrem de insistente.

Atunci începeam să le pescuim şi să le dăm cu râma pe la nas. Săreau lacome să prindă râmele atârnate din cârlig şi adeseori le înţepam în cârlig. Odată prinse, cu greu se desprindeau, iar de cele mai multe ori era nevoie de o operaţie chirurgicală, cum doar pescarii cunosc. E drept şi că, după un mic măcel, broaştele dispăreau de pe suprafaţa apei de teamă ca nu cumva să aibă soarta suratelor lor. Deunăzi, Radu Prisăcariu a prins o broască ţestoasă minunat colorată la balta de la Groş a lui Vali Adamescu. „Am prins o broscuţă ţestoasă mai mare ca palma, intens colorată, şi un mic crap koi, roşu aprins şi cu un voal deschis asemănător caraşilor aurii de acvariu. Chiar dacă nu am reuşit să prind peşti foarte mari, cu siguranţă m-am bucurat de surprizele apărute în cârlig”, povesteşte Radu. Astfel de întâmplări sunt rare, dar nu singulare. Pescuiam anul trecut la balta de la Orăştie, când un coleg din stânga mea a prins un rac apreciabil, care a prins cârligul în cleşte şi nici că a mai vrut să-i dea drumul.

Bass la rubeziană

Bass-ul este bibanul american, cu gură mare, uneori denumit şi Large Mouth Bass. Aşa îl găsim şi în jocurile de pescuit de pe calculator, cum este şi Rapala Fishing. Este un peşte foarte frumos şi puternic, fiind apreciat deopotrivă pentru atacurile lui surprinzătoare, pentru puterea cu care se luptă în drill, dar şi pentru carnea sa deosebit de gustoasă. În zonele intens populate cu biban, cum sunt şi S.U.A, sunt organizate competiţii acerbe la biban. Acest peşte a ajuns şi în Europa, fiind prezent în multe ape din Spania, Italia şi nu numai. Bunăoară, chiar ţările nordice l-au preluat parţial în unele ape. Lotul român de spinnning a reprezentat ţara noastră la toate ediţiile CM de Biban din lume, iar în 2008 a fost „la un biban de podium”, după cum a relatat presa de specialitate. Acest peşte minunat poate fi cu uşurinţă aclimatizat şi în judeţul nostru în lacuri de munte, precum Cincişiul, Tăul Făerag sau Cozia. Ar fi o splendoare. Anul acesta la Campionaul European de la Merida – Spania, acelaşi Radu Prisăcariu a prins un biban de toată frumuseţea la rubeziană, punctabil în opinia noastră într-un concurs oficial. „A intrat la buchet de viermi şi mi-am dat seama imediat că este o altă specie decât cele vizate, după felul în care a tras şi mai ales după felul în care a luptat”, povesteşte Radu.