Cronica sentimentală: Să atingi stelele cu mâna

[Acum 30 de ani, la Hunedoara]

După dubla cu GAK Graz din Austria, Corvinul s-a calificat în etapa a II-a a Cupei UEFA, în care sorţii i-au adus-o la Hunedoara pe FK Sarajevo, din Iugoslavia, pe data de 20 octombrie 1982. Echipă de calibru european, mai ales datorită prezenţei în lot a câtorva internaţionali consacraţi, precum Susici, Pasici, Hadgibagici, Janjus, FC Sarajevo a fost primită la stadionul hunedorean cu tribunele pline, de un public entuziast, deplin încrezător în echipa locală, iubirea infinită a Hunedoarei! Convinşi că, la acel moment, Corvinul este expresia spiritului ofensiv în fotbalul românesc, mai exact, cum a definit Mircea Lucescu: “Ofensiva este raţiunea de a fi a acestei echipe”, spectatorii au avut ocazia să asiste la “Cel mai frumos meci al anului în România”, cum l-a calificat comentatorul TVR Sorin Satmari. 

Un meci palpitant, spectaculos şi dramatic, alternând între agonie şi extaz! 42 de minute hunedorenii au… atins stelele cu mâna, s-au aflat pe culmi până când aerul tare al înălţimilor le-a îngheţat entuziasmul! Un meci la care m-a însoţit până şi redactorul şef al ziarului, Tiberiu Istrate, Dumnezeu să-l odihnească, care, filolog fiind, a umblat din greu şi inspirat la metafore. Dar să reparcurgem firul celor întâmplate pe gazon, în faţa unui public-record, care a trăit şi el momente de înălţări şi căderi. După un început echilibrat, Petcu şi Pasici alternând şuturi la cele două porţi, acelaşi Pasici sparge zidul firav al localnicilor, pasează lui Susici, acesta trimite înapoi lui Hadgibagici şi 0-1. Se face 0-2 în min. 17, Lukici din centrarea aceluiaşi Pasici. Dar, din min. 30, jocul Corvinului se schimbă radical, Dumitrache, apoi Rednic, min. 36, ratează cu poarta goală! Urmează 7 minute de groază pentru oaspeţi. În minutul 38 Petcu şi Nicşa combină spectaculos, Dumitrache finalizează cu o deviere subtilă. În min. 41, altă operă de artă, lovitură liberă din afara careului, mingea rămâne la Andone, venit bolid din spate, şut năpraznic şi 2-2! Min. 44, o fază lucrată tot artistic aduce mingea în bocancul lui Petcu şi 3-2 pentru Corvinul! De la 0-2! Hunedorenii asaltează careul advers şi numai fluierul de pauză îi scoate pe oaspeţi din corzi. După pauză, Gabor, excelent în acest meci, creează o nouă ocazie pe care Mateuţ, la primul său meci internaţional, o fructifică fără echivoc: 4-2!

În min 70, Klein, intrat nerefăcut în locul accidentatului Nicşa, a avut un 5-2 sigur pentru o calificare de prestigiu în turul 3, dar şutul său imprecis a turnat plumb în picioarele colegilor săi şi, de aici, configuraţia jocului s-a schimbat din nou, în favoarea iugoslavilor. Obsedantul Pasici face 4-3, visul hunedorean se destramă, speranţele se topesc, în tribune şi pe gazon, aerul tare a rămas acolo sus, în înălţimi, jocul Corvinului a coborât la vale, iar Lukici egalează în min. 85… 4-4, într-un meci în care Corvinul s-a depăşit pe sine, onorând prezenţa în turul II al Cupei UEFA! La fluierul arbitrului sovietic I. Romualdas, Corvinul a aliniat o echipă de glorie: Ioniţă – Rednic, Dubinciuc, Andone, Bogdan, Petcu, Oncu, Mateuţ (min. 88 – Târnoveanu), Gabor, Dumitrache, Nicşa (min. 67 – Klein).

Despre returul dezastruos de la Sarajevo, 4-0, am mai reamintit şi reţinem doar că Dumitrache şi-a încheiat cariera internaţională prin suspendarea pe viaţă, iar lui Gabor, cele şapte etape de suspendare i-au dăunat mai ales în perspectiva unui transfer la Steaua cea mare, campioană europeană în 1986, când urma să dispute Finala Intercontinentală la Tokyo, dar Romică al nostru era suspendat.