Colţul cultural: Artiştii hunedoreni în turneu

Sâmbătă şi duminică, artiştii hunedoreni au susţinut patru concerte în mai multe cetăţi din Transilvania, la Sibiu, în curtea interioară a Muzeului Brukenthal, la Sebeş, în Biserica Evanghelică, şi la Fagăraş, lângă cetate. 

Seria concertelor a fost deschisă de cvartetul Eisenmarkt, care a încântat, sâmbătă, inimile turiştilor prezenţi în curtea interioară a Muzeului Brukenthal. Programul muzical a creat atmosfera potrivită pentru o locaţie marcată de perioada istorică, în care barocul şi-a pus amprenta cu prisosinţă. Casiana Horopciuc – vioară, Aranka Takacs – oboi,
Mircea Goian – violoncel şi Mariana Onţanu – clavecin au interpretat lucrări din creaţia unor compozitori semnificativi pentru baroc: Georg Philipp Telemann – Triosonate B – Dur, Georg Friedrich Händel – Sonate Nr. 5 G – Dur, Antonio Vivaldi – Sonate C – Dur, Georg Philipp Telemann – Tafel – Musik, Antonio Vivaldi – Sonate D – Moll, Johann Sebastian Bach – Air, Johann Pachelbel – Kanon – D – Dur.

Concertul s-a încheiat cu un bis, cerut cu insistenţă de public. Apoi, am plecat spre Sebeş, unde am susţinut un concert extraordinar la Biserica Evanghelică din localitate. Am fost plăcut surprinşi de cei aproximativ cinci sute de oameni prezenţi la concert, semn că iubitorii de muzică de aici doresc să aibă parte de asemenea evenimente.

Neaşteptat de impozantă, această biserică trebuie vizitată, fiind o emblemă a comunităţii. Iată câteva informaţii preluate de pe site-ul primăriei: Amplasată în centrul oraşului, biserica este cel mai impozant monument din Sebeş. Iniţial, odată cu asezarea saşilor în zonă, respectiv la mijlocul secolului al XII-lea, s-a ridicat o bazilică romanică. Încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, dar mai ales în cursul secolului următor, biserica din Sebeş a suferit unele schimbări notabile, şi aceasta ca urmare a puternicei influenţe pe care o exercita arhitectura cisterciană în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în sudul Transilvaniei, influenţă care se va generaliza pe întreg teritoriul Transilvaniei.

Schimbările survenite acum la edificiul de cult catolic din localitate demonstrează că, între secolele XIII-XIV, potenţialul economic al Sebeşului se afla în continuă creştere, iar mărimea bisericii gotice nou construite, elementele decorative, execuţia lucrărilor exprimau gustul elegant, pretenţiile şi posibilităţile locuitorilor acestei urbe. Înălţimea corului este de 23 m, a stâlpilor din interiorul lui de 11 m. Pe stâlpii de formă octogonală se sprijină nervurile cheilor de boltă gotice, decorate cu sculpturi vegetale sau personaje mitologice ori biblice. Unele dintre aceste personaje au deasupra baldachine cizelate în piatră. În secolul al XV-lea, biserica este înconjurată de un zid înalt, prevăzut cu metereze. Între 1518-1526 se înalţă altarul poliptic, care are dimensiunile de 13 m înălţime şi 6 m lăţime.

Din prima jumătate a secolului al XVI-lea, monumentul serveşte ca edificiu de cult al parohiei evanghelice din Sebeş. Biserica a fost restaurată în anii 1960-1964.

Concertul cvartetului Eisenmarkt a făcut parte din secţiunea de artă medievală a “Zilelor Sebeşului”, activităţile specifice reuşind să pună o amprentă serioasă asupra manifestării. Duminică, cvartetul Eisenmarkt a concertat din nou la Muzeul Brukenthal din Sibiu, muzicienii hunedoreni având satisfacţia să cânte în faţa unui public care a ştiut în totalitate când să aplaude şi cum să reacţioneze la pasajele solistice. Un bis cerut a asigurat finalul unui concert reuşit, susţinut în faţa unui public elevat.

Am continuat apoi drumul către Făgăraş, unde Cimpoierii din Transilvania, cu Alin Bălescu – cimpoi, Ruszuly Raul – cimpoi, Nicolae Szekely – percuţie şi Mircea Goian – percuţie, au oferit un spectacol de zile mari, completând în mod fericit programul oferit de Turnirul Cetăţilor la „Zilele Făgăraşului”. Din experienţele culturale pe care le-am avut în ultimii ani, vreau să remarc dorinţa comunităţilor de a asigura o amprentă specifică, generată de evenimentele, edificiile sau istoria veche locală. Slavă domnului că există în Transilvania suficiente date pentru a reuşi acest lucru. În acelaşi timp, mă bucură faptul că arta hunedorenilor este apreciată şi poate contribui la realizarea unei misiuni culturale atât de necesare, într-o vreme când anumiţi „orientali” zburdă cu voioşie pe scenele patriei.