Zeci de incendii au izbucnit, numai în ultimele două săptămâni, în judeţul Hunedoara, producând pagube însemnate. Pompierii şi-au crescut efectivele de patrulare, iar poliţiştii au întocmit dosare penale, însă amenzile pot fi aplicate doar incendiatorilor prinşi în flagrant. Inspectorii agricoli spun că incendiile sunt “efectul secundar” al secetei care a pârjolit culturile.
Zeci de localnici din satul Livadia, comuna Baru, riscă amenzi consistente pentru incendierea vegetaţiei uscate. Poliţiştii Secţiei de Poliţie Rurală Baru s-au sesizat din oficiu, la sfârşitul săptămânii trecute, după ce mai multe persoane au incendiat vegetaţia uscată în zona satului Livadia, comuna Baru, focul extinzându-se pe aproximativ o jumătate de hectar. Ajunşi la locul incendiului, oamenii legii au descoperit cinci persoane, cu vârste cuprinse între 29 şi 40 de ani, toate din comuna Baru, proprietari ai terenului incendiat.
Oamenii au recunoscut că terenul le aparţine, dar au susţinut că nu ei l-au provocat, ci au intervenit pentru stingerea incendiului, care ar fi izbucnit de la o ţigară aprinsă. La foarte scurt timp poliţiştii au observat în apropierea zonei în care se aflau alte 30 de persoane, locuitori ai satului Livadia, care se pregăteau să dea foc unor grămezi de uscături. Aceştia, în grupuri formate din şase – şapte persoane, curăţau o păşune destinată hrănirii animalelor. Oamenii adunaseră uscăturile în grămezi şi erau pe punctul de a le da foc. Poliţiştii au deschis dosar de cercetare în acest caz, pentru infracţiuni ecologice.
Biodiversitatea, compromisă pe termen lung
Şeful Direcţiei Agricole Hunedoara, Ioan Ştefan spune că arderea miriştilor are şi avantaje, dar efectele distructive sunt covârşitoare, prin comparaţie. Potrivit acestuia, pentru ca să se dezvolte, plantele au nevoie de foarte multe elemente chimice, reprezentând cel puţin o jumătate din tabloul lui Mendeleev. Printre elementele de care au nevoie culturile pentru a creşte se numără magneziul, zincul şi cobaltul, însă solul are mare nevoie mai ales de azot, fosfor şi potasiu.
“Este adevărat că cenuşa rezultată în urma arderii miriştilor aduce un supliment de potasiu pe terenurile respective, însă trebuie ca toţi fermierii să ştie că nu orice teren are nevoie de potasiu. Această necesitate poate fi depistată numai în urma unor analize pedologice”, explică şeful Direcţiei Agricole. Ioan Ştefan mai spune că efectele distructive sunt incomparabil mai mari, faţă de avantajele pe care le aduce incendierea terenurilor: “După cum se ştie, anual, resturile vegetale se degradează transformându-se în humus, sub acţiunea microorganismelor şi bacteriilor microscopice specifice.
Prin curăţarea terenurilor prin incendiere, partea superioară a solului se arde, iar la temperatura respectivă aceste microorganisme sunt distruse. Mai mult, efectele negative apar şi în ceea ce priveşte biodiversitatea: speciile valoroase, cum sunt trifolienele din familia leguminoase, foarte bogate în proteinele atât de necesare animalelor, sunt distruse”.
Buruienile rezistă la foc
Astfel, rămân pe terenul respectiv doar plantele cu o valoare scăzută, dar mai rezistente, având în vedere rădăcinile groase, care coboară adânc în pământ şi reuşesc să supravieţuiască flăcărilor. În câteva zile, după o ploaie bună sau după ce proprietarul însuşi udă parcela, apar noi fire verzi, care dau impresia că ciclul vegetal şi-a reluat activitatea normală, iar terenul va fi cel puţin la fel de mănos ca înainte. În ciuda aparenţelor, componenţa vegetală şi florală este mult sărăcită, iar plantele nou răsărite au o foarte mică valoare nutritivă.
Mai mult, specialiştii agricoli spun că sunt necesari unu până la trei ani, pentru ca micul ecosistem al parcelelor incendiate să se refacă în totalitate. Asta deoarece este nevoie de timp pentru ca seminţele unor plante, dar şi microbacteriile care descompun vegetaţia să migreze, aduse de vânt sau de ploi de pe parcelele vecine, care nu au fost supuse aceluiaşi tratament. Inspectorii agricoli mai spun că numărul mare de incendii în acest sezon este o consecinţă directă a secetei. Astfel, dacă în anii anteriori fermierii îşi culegeau roadele spre sfârşitul lunii august, acum agricultorii hunedoreni au în faţă lanuri întregi uscate de secetă sau fâneţe arse în lipsa apei. Tentaţia de a le incendia este, aşadar, mult mai mare, în comparaţie cu ani trecuţi.
Taxaţi cu până la 400 de euro la hectar
Directoarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Hunedoara (APIA), Veronica Borungel, spune că fermierii hunedoreni primesc, pentru utilizarea terenurilor şi conservarea habitatelor naturale, sume cuprinse între 58 şi 124 de euro pentru fiecare hectar, bani pe care incendiatorii riscă să îi piardă. Un fermier care îndeplineşte mai multe criterii în acelaşi timp riscă să fie tăiat de la plata a aproape 400 de euro pentru fiecare hectar.
“Există, însă, o scăpare a legii, care nu ne permite să sistăm plata: situaţia în care beneficiarul îmi aduce o adeverinţă de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, cum că nu el a fost cel care a incendiat terenul”, afirmă Veronica Borungel. Deşi inspectorii APIA au făcut controale, terenurile vizitate până acum nu fac parte dintre cele pentru care s-au cerut subvenţii. Valentina Achim, şefa Serviciului Control din cadrul APIA, spune că amenzile pot fi aplicate proprietarilor de păşuni, fâneţe sau teren arabil, chiar dacă focul a pornit din cauze necunoscute, cu excepţia cazului în care proprietarul a anunţat incendiul la Poliţie, iar un document scris dovedeşte acest lucru.
Numai în ultimele zile, pompierii hunedoreni au acţionat pentru lichidarea a aproximativ 20 incendii de vegetaţie uscată, care s-au manifestat în raioanele de intervenţie ale detaşamentelor Deva, Hunedoara şi Orăştie. Suprafaţa totală afectată de incendii este de peste 60 de hectare de teren acoperite cu vegetaţie uscată. Toate aceste incendii au fost generate, potrivit pompierilor, de utilizarea flăcării deschise pentru curăţarea terenurilor. În două cazuri, arderile scăpate de sub control s-au extins la anexe şi barăci din lemn, riscând să se propage şi la alte construcţii dacă pompierii nu ar fi intervenit la timp.
Incendiatorii riscă închisoarea
Primul incendiu de vegetaţie uscată a izbucnit la periferia Devei şi s-a propagat la aproximativ 350 metri pătraţi de teren, dar şi la acoperişul unei barăci. Un alt incendiu, care a generat pagube însemnate, s-a produs la marginea Hunedoarei, pe strada Trandafirilor, afectând, pe lângă 100 de metri pătraţi de vegetaţie, 8 barăci din lemn şi mai multe coteţe în care se aflau iepuri şi găini. În total, anul acesta pompierii au înregistrat peste 1.000 de incendii, de 15 ori mai multe comparativ cu anii anteriori, dar au reuşit să aplice numai 20 de amenzi, în valoare totală de 17.500 de lei.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Anemona Doda, spune că există un protocol de colaborare între ISU, APIA şi Garda de Mediu, însă pompierii nu îi pot amenda decât pe piromanii prinşi în flagrant. De restul cazurilor de incendiere se ocupă Poliţia, însă cel mai adesea cei care aprind focul scapă, contestând amenzile în instanţă, pe motiv că oamenii legii nu au cum să le dovedească vinovăţia. Potrivit legii, arderea miriştilor, stufului, stufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă penală de la 55.000 lei la 60.000 lei, dacă a fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală.
