Peste numai câteva zile, aproximativ 70.000 de copii şi tineri hunedoreni vor merge la şcoală. La catedră îi vor aştepta, ca în fiecare an, dascăli mai mult sau mai puţin pregătiţi, mai inimoşi sau mai indolenţi. Printre ei, şi dascăli de nota 10. La propriu. Adrian Bogdan Bădău este unul dintre ei.
După proteste şi nemulţumiri generate de salariile mici, acuzând dispreţ din partea Ministerului Educaţiei, după notele extrem de proaste obţinute de absolvenţii de liceu la Bacalaureat şi după notele de 1, 2, sau 3 obţinute de unii candidaţi la examenul de titularizare, te întrebi ce motiv ar avea cineva să mai lucreze în învăţământ. Motivaţii există, iar unii dascăli dovedesc că şi profesorii pot face, dacă vor, performanţă. Aici, în ţară, într-un sistem defectuos şi adesea contestat, Adrian Bogdan Bădău este unul dintre performeri. Absolvent de Ştiinţe Economice, Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, plus două masterate, tânărul a obţinut nota 10 la examenul de titularizare la disciplina “Turism şi servicii”.
Cât de greu a fost la titularizare, sperietoarea multor absolvenţi de facultate?
Nu mi s-a părut foarte greu, mai ales că eu avusesem cu puţin timp înainte examenul de definitivat şi mă pregătisem bine. Ştiam materia, iar structura subiectelor a fost asemănătoare, plus că după examenul de definitivat am văzut cam ce aş mai avea de completat. Eu am fost suplinitor şi m-am titularizat iniţial la Haţeg, deşi locuiesc în Vulcan, dar din cauza schimbărilor apărute la metodologia de transfer, a trebuit să susţin examenul din nou. Înainte beneficiai de posibilitatea de a te transfera, dar noua Lege a învăţământului, aplicată din 2011 nu a mai permis acest lucru, decât prin restrângere de activitate şi, atunci, a trebuit să mă reînscriu la concurs.
Deci aţi susţinut examenul de titularizare de două ori…
De fapt, l-am susţinut de trei ori. Asta pentru că în 2010, din cauza unei probleme de aplicaţie, când m-am dus să-mi iau postul în şedinţa publică, am fost respins automat şi a trebuit să mă mulţumesc cu suplinirea.
Ce vă motivează să lucraţi şi să rămâneţi în învăţământ, având în vedere că sunteţi un performer şi aţi putea să vă găsiţi de lucru oriunde în altă parte, în sectorul privat sau peste graniţe?
Îmi place ceea ce fac, deşi iniţial nu m-am gândit la asta ca la o meserie de viitor. La început am căutat un loc de muncă oarecum sigur, dar pe parcurs chiar am ajuns să iubesc ceea ce fac. Ăsta e unul dintre puţinele lucruri care mă motivează, în condiţiile în care până în luna august inclusiv am fost plătit cu 850 de lei, cu tot cu şase ore în plus, la plata cu ora. În 2009, când am intrat în sistem, luam în jur de 1.200-1.300 de lei, pentru că noi, în Valea Jiului, aveam un spor de 30 la sută. Acum sporul acesta nu se mai acordă, deşi am devenit titular la Grupul Şcolar “Retezat”, din Uricani.
Cum de aţi ales această specializare mai puţin obişnuită?
A fost, cumva, o întâmplare. Eu la prima facultate am dat la Târgu Mureş, Universitatea “Petru Maior”, la facultatea de inginerie economică industrială. Îmi plac matematica şi disciplinele exacte, dar după un an am avut un accident. Am căzut în timpul unui joc de baschet şi m-am ales cu o fractură de coloană, aşa că a trebuit să revin acasă pentru îngrijiri medicale. Ca să nu pierd un an din cauza tratamentului de recuperare, m-am înscris la Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, unde am putut să merg direct în anul doi, după ce am susţinut câteva diferenţe, iar unele dintre notele de la examene mi-au fost echivalate. Acum starea de sănătate e în regulă şi vreau să mă înscriu la doctorat.
Nu v-a bătut niciodată gândul să renunţaţi la sistemul de învăţământ, să plecaţi în sectorul privat sau peste graniţe?
Sincer, m-am mai gândit, dar mi-am dat seama că nu vreau să plec. Să fac ce, dincolo, în străinătate? Să fiu sclav la alţii? Eu chiar vreau să reuşesc aici şi să demonstrez că se poate. Intenţionez să merg la doctorat la A.S.E., la Bucureşti sau într-un oraş mare, cum ar fi Clujul sau Timişoara.
Care este cea mai mare satisfacţie profesională a unui profesor de nota zece?
Sper că am reuşit să-i schimb pe câţiva dintre elevii mei, iar asta este cea mai mare satisfacţie! În momentul în care ai preluat o clasă cu elevi complet dezinteresaţi, care ajung într-a a XI-a să le placă ceea ce faci tu la catedră şi ceea ce învaţă ei, din bancă, nu poţi să ai o mulţumire mai mare. Pentru asta, însă, trebuie să le câştigi respectul. Nu te poţi duce în faţa elevilor, dacă nivelul tău e acelaşi cu al lor sau chiar mai scăzut. Copiii depistează rapid ”falsurile” şi îi pierzi pentru totdeauna. Trebuie ca, de la început, să le câştigi încrederea, să îi convingi de valoarea ta, ca dascăl, şi să îndrăgească materia.
