Seceta “aprinde” preţurile la miere

Încă o veste proastă pentru români: seceta din acest an a afectat grav şi apicultura, după agricultură,
zootehnie şi producţia hidrocentralelor. Crescătorii de albine se plâng că au producţii mai mici şi cu 80% faţă de anii trecuţi. În aceste condiţii, preţul mierii va creşte, iar apicultorii cred că mare parte din producţie va merge către export. 

George Vlaic spune că 2012 a fost cel mai slab an din lunga sa carieră de apicultor

“Ia, uitaţi-vă! Dacă aveau ce mânca, acum, la ora prânzului, trebuia să fie bătaie la gura stupului, dar aşa… parcă sunt adormite, de-abia zboară una-două. Am şi acoperit o parte din gura intrărilor. Albinele mai mult stau la apărare la urdiniş, ca să nu intre vreuna străină la furat”, spune îngrijorat vârsticul apicultor care tocmai a împlinit 81 de ani. Cu o experienţă în creşterea albinelor de mai bine de 70, George Vlaic este o legendă printre colegii săi hunedoreni.

Acum, nu prea are chef de sărbătoare: în fiecare zi, merge la stupină şi măsoară grijuliu cantitatea de miere: “Aici, montat pe stup, avem cântarul de control în stupină, ca să ştim situaţia zilnică, cum se prezintă culesul în natură. În anii favorabili, când există nectar în câmp, cântarul creşte. La noi, de vreo lună, cântarul scade zilnic din cauza secetei mari. În natură, albinele nu mai găsesc nectar, aproape că nici polen. Mai e câte puţin dimineaţa, când albinele adună de pe florile care cresc pe dunga apei. Din cauza asta stupii trebuie stimulaţi, ca să intrăm cu un popor rezistent la iernat. Toată lumea ştie că albina trăieşte 45 de zile, dar cea rezistentă la iernat trebuie să trăiască 180 de zile”. Apicultorii îşi fac griji peste griji – natura le-a fost vitregă, dar nici statul nu i-a ajutat prea mult. “Chiar deloc”, constată aceştia.

Vară secetoasă, iarnă grea

Bătrânul apicultor a mai prins o singură vară la fel de secetoasă cum e cea de acum – cea din ‘68, când în iulie şi august, stupii săi au produs puţin, dar nici atunci nu a stat atât de rău cu mierea ca acum: “Producţia de la salcâm a fost afectată de ce s-a întâmplat în acest an, deşi nectar în floare a fost, dar, în perioada de înflorire a salcâmului, vreo două – trei zile a fost favorabil până am ajuns la vreo zece kilograme pe stup, cât ar fi necesarul pentru albine. De atunci, a fost tot timp nefavorabil, a plouat mult şi producţia a fost zero! Prea puţin am recoltat. Ne-am deplasat în altă zonă, tot la fel s-a întâmplat: în prima zi am avut 700 de grame, a doua zi, au făcut două kilograme pe stup şi ne-am bucurat mult, pe urmă, iar a început vremea urâtă şi am terminat-o cu mierea”.

Ca să mai aibă zburătoarele ce mânca, familia a decis să nu culeagă toate perele din care albinele se înfruptă. În toată grădina, doar fructele şi câteva flori semănate de soţia sa le mai oferă hrană – prea puţin însă pentru zecile de stupi aduşi acasă: “Norocul pentru rezervele de iarnă a fost că am prins bine teiul care ne-a asigurat atât rezerva pentru iarnă în cuib, cât şi o producţie bunişoară”. Teiul este însă singurul care a mers bine: “Per total, producţia de miere a scăzut cu 80% faţă de alţi ani. De fapt, în viaţa mea întreagă, din tăţi anii mei de stupărit, de mai bine de 50 de ani, ăsta a fost cel mai slab an de producţie de miere. Acuma trebuie să ne luptăm să le stimulăm ca să avem intrarea bună la iernat.

Anul acesta, stupii din tot judeţul au produs doar o cincime din cantitatea de anul trecut

Producţia de miere a lui 2013 depinde mult de cum se intră la iernat. Cine nu intră bine în iarnă o să aibă pierdere mare de albine”, prooroceşte bătrânul, explicând că pentru creşterea puietului, albinele trebuie să aducă hrana din natură, iar perioada de acum este crucială pentru că matca nu trebuie să întrerupă ouatul. O familie de albine are nevoie de aproximativ opt kilograme de miere pentru a ierna.

Către apocalipsa mierii

Recent, conducerea Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România a anunţat că producţia de miere din acest an se va reduce la jumătate faţă de anul trecut din cauza secetei, iar cantitatea se va situa între 10.000 şi 12.000 de tone. Diminuarea producţiei de miere, combinată cu resursele financiare scăzute folosite pentru intrarea în iarnă, va cauza creşterea preţului mierii, lucru chiar dorit de producători ajunşi la limită: “Scumpirea mierii ţine de domnii en-grosişti. Noi sperăm că va creşte pentru că nu este producţie şi aşteptăm o mărire a preţului, măcar cu 40%, că noi avem cheltuieli foarte mari cu albinele: trebuie din luna iulie, maxim 15 august, să le asigurăm stimularea”. Apicultorii spun că într-un an rău scoteau totuşi 30 de kilograme de miere de la fiecare stup.

Acum nu au scos nici măcar 10 kilograme, se plânge alt apicultor din Josani, Marinel Mihonesc. “Eu unul am avut o pierdere de peste 70% din cauza secetei şi a temperaturilor mari, când albina nu poate să lucreze. Munca noastră este foarte grea, umblăm toată ţara, căutăm tei, salcâm, floarea-soarelui. 2012 a fost un an teribil. Noi vrem să se scumpească mierea ca să ne acoperim cheltuielile, că începem să mergem pe pierdere”. Tânărul a pornit pe calea asta la îndemnul consăteanului ajuns preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Albine, Filiala Hunedoara. Până acum nu i-a părut rău, dar din această vară l-au prins îndoielile: “Cred că dacă vom prinde încă doi-trei ani la fel ca 2012, apicultura în România va intra în apocalipsă. E gata cu noi, vom lua miere din China”.

Apicultorii, pe gânduri

Alţi crescători de albine, aceeaşi poveste. Oamenii nu numai că nu câştigă mare lucru, dar de-abia îşi pot scoate costurile, în condiţiile în care de acum trebuie ei să le asigure hrana suplimentară albinelor. “La salcâm, a mers foarte prost, a plouat trei săptămâni în acea perioadă, la tei, am mai mişcat un pic, dar nu exagerat şi, de atunci, seceta a afectat totul. Suntem la limita subzistenţei – cu indulgenţă, pot să spun că, faţă de anii trecuţi, a scăzut la jumate. De-abia ne-am scos costurile. Dacă nu aveam şi altă sursă de venit, trebuia să vând stupii sau să-i las să moară de foame. Dacă o să fie şi următorii doi ani aşa, o să avem un dezastru – albinele nu se dezvoltă dacă nu le dăm mâncare în această perioadă, intră prost în iarnă, la primăvară se depopulează şi, încet, dispar”, spune Costel Strug, apicultor din judeţul Arad, venit la Deva după materiale pentru stupi.

Un alt crescător de albine, din Băiţa, confirmă producţia slabă: “Anul acesta a fost slab, la început din cauza ploilor, când vremea a fost rece, iar acum e secetă. Faţă de alţi ani, producţia nu a mai depins de noi şi asta a fost rău. Rezultatul este că avem o producţie mică şi calitatea nu e la fel de bună ca în anii trecuţi. Eu cred că mierea se va scumpi undeva, cu 10-15%”. Apicultorii sunt siguri că, pe piaţa autohtonă, oferta va fi drastic împuţinată, iar preţurile vor sări cu siguranţă faţă de anii trecuţi, teorie susţinută şi de şeful apicultorilor deveni, Iosif Korb, care mai are numai câteva nedumeriri: “Când şi cu cât se va scumpi mierea pe piaţa românească?”

Scumpirile, din iarnă

Situaţia în apicultură nu este deloc bună. Dimpotrivă, ne explică şi cel care conduce Magazinul Apicola din Deva. Aici, mierea de salcâm se vinde cu 21 de lei pe kilogram şi poliflora cu 16,5 lei, dar când rezervele actuale se vor termina, preţurile vor începe să crească: “Unii crescători sunt la limită, dar producţiile diferă de la un apicultor la altul: cei care au făcut teiul şi floarea soarelui merg destul de bine pentru un an ca ăsta. Sunt însă puţini aceştia, cei care merg în pastorală. Asta se întâmplă din cauza costurilor mari ale transporturilor. Toate se leagă şi motorina asta ne usucă! Transportatorii au ridicat preţurile foarte mult, noi, cei care avem maşinile noastre, plătim fel şi fel de taxe, cea de drum o plătim acum pe o perioadă mai scurtă, că ne-am prins şi noi, ne-am deşteptat şi nu mai achităm pentru tot anul, dar trebuie altele şi altele, pe lângă rovigneta care plătea până acuma: licenţă de transport şi fel şi fel de invenţii…”.

În judeţul Hunedoara, Asociaţia Crescătorilor de Albine numără peste 1.200 de membri. Toţi sunt în aceeaşi situaţie grea şi… ciudată. Lângă vitrina magazinului din Deva bâzâie zeci de albine: “Vedeţi, dacă era de mâncare pe afară, nu veneau aici, la noi. Au simţit mirosul de miere şi ne năpădesc cu zecile în fiecare zi. Ţi-e şi milă de ele. Este prima dată când ni se întâmplă acest lucru şi e uşor explicabil: putem estima că, la salcâm, producţia a fost cu 80% mai puţină, iar la restul culesurilor, cam cu 40% mai mică. Este estimarea aproximativă pe judeţ. În aceste condiţii, o lună-două nu cred că se va scumpi mierea pentru că sunt rezerve. Spre iarnă şi la anul sigur se scumpeşte cu 15-20%”.

Preferă exportul

Cei care au stupii la munte merg mai bine, dar nu grozav: zmeura are nevoie de umiditate şi răcoare, dar pentru că a fost secetă şi cald a legat foarte puţină floare: “Vă pot spune că în Banat, floarea-soarelui a mai făcut ceva, dar şi la munte, producţia a fost cu 50% mai puţină. Cel mai bine a mers la tei. Cei care au stat acasă şi nu au făcut pastoral nu au strâns nimic. Ei se bazau pe strânsul la salcâm, dacă nici ăsta nu s-a făcut, nu au nimic, pentru că de câţiva ani nu mai merge culesul la fânaţ: oamenii nu mai cosesc iarba, nu mai apare otava aceea cu flori care, de fapt, secretau nectarul. De acum, apicultorii trebuie să hrănească albinele ca să poată să treacă iarna”.

Pe scurt, producţie extrem de slabă şi de acum investiţii din buzunar, lucru care înseamnă afacere pe minus. În condiţiile în care plăţile în România merg greu, şi mai mulţi apicultori se vor orienta către export: “Oricum noi ne bazăm mai mult pe export, acolo cererea va creşte mult de acum pentru că restul ţărilor din Europa stau şi mai rău decât noi. În România, se consumă destul de puţină miere, deşi noi producem miere bio, de calitate, noi ce producem este tot miere curată, fără îndulcitori. La export, mierea românească este un produs foarte căutat. Am gustat miere din Austria, Germania… nu se compară! La noi, avem câmpie, munte, tot ce trebuie, calitatea este deosebită, dar aici munca noastră nu este apreciată şi nici încurajată: plătim rovignete, motorina e scumpă, banii sunt blocaţi în utilajele pe care le-am luat şi producţia pe 2012 e aşa cum e”, explică Marinel Mihonesc. Apicultorii hunedoreni trimit circa 20 de tone de miere lunar la export. În condiţiile în care restul ţărilor europene stau şi mai prost cu producţia decât România, cererea va creşte şi mierea românească se va îndrepta cu precădere către pieţele occidentale dispuse să plătească mult mai bine.