“România, o ţară mereu surprinzătoare” este deja o formulă consacrată când vine vorba despre descrierea pe scurt a spaţiului dintre Dunăre, Marea Neagră şi Tisa. Litoralul românesc pare să fie însă şi mai surprinzător decât ţara în sine. Cei ale căror planuri pentru vacanţe în străinătate au fost date peste cap şi care au fost nevoiţi să accepte cu strângere de inimă varianta unei vacanţe “la noi la mare” trebuie să accepte că, pe lângă deja consacratele surprize neplăcute ale zonei, încep să apară şi niscaiva semne că în unele locuri, jucătorii din domeniu încearcă să mai spele ruşinea construită parcă premeditat, în ultimii 10 – 15 ani.
Actualul sezon estival este aproape gata. Toamna calendaristică bate la uşă dar, totuşi, nu strică nicio informaţie în plus despre Litoralul românesc. Cine ştie? Poate Murphy va avea din nou dreptate, iar la anul va fi mai rău şi planurile de vacanţă la turci sau la greci vor fi iarăşi anulate din cine ştie ce sau câte motive. De aceea, Replica vă descrie Litoralul românesc în două “tonuri de culoare”, unul pozitiv şi altul negativ, astfel încât, la început de septembrie, ori la anul, să vă fie mai uşor să alegeţi.
Litoralul urât
O singură grămăjoară de gunoaie e de-ajuns să strice impresia despre o
plajă întreagă
În zorii unei zile de duminică dintr-un mijloc de august pare că toată ţara s-a mutat pe autostrada Bucureşti – Constanţa. Impresia este şi mai clară pe porţiunea dintre Cernavodă şi Medgidia, unde se circulă pe un singur fir, bară la bară, dar cu 80 – 100 de km la oră. În cel mai pur stil românesc, indicatoarele care arată drumul spre Mangalia te întreaptă, de fapt, de pe autostradă, în oraşul Constanţa. Traficul se sugrumă apoi la giratoriul din Eforie Nord. În rest, cu mare viteză şi mare grijă spre Costineşti.
Aici ai să găseşti însă o staţiune plafonată, cu tineri plafonaţi sub limita bunului simţ, care lasă plaja în ultimul hal seara. Noroc că există o mică armată de oameni care, de la ora 19 încolo, se apucă să strângă din gunoaie. Altfel, într-o săptămână, la Costineşti toată lumea şi-ar întinde cearşaful pe sticle şi pahare din plastic.
Cu greu găseşti aici o autoservire gen “împinge tava”, unde mâncarea să fie cât de cât comestibilă, iar restaurantele cu pretenţii nu prea au priză la clientela tipică a Costineştiului: liceenii şi studenţii care au inventat principiul “Vara nu dorm” cu mulţi ani înainte ca hit-ul muzical să apară. Încerci o plimbare cu “vaporaşul” spre epava din Costineşti, constaţi că “vaporaşul” e de fapt o barcă cu motor cu ceva mai multe locuri, dai ocol epavei, apoi vezi un delfin mort din care se înfruptă păsările şi astfel îţi faci o imagine completă despre Costineşti. Doar obeliscul cel de 20 de metri înălţime mai aduce aminte de tineretul cândva parcă mai civilizat care frecventa zona.
Nu-ţi place Costineştiul pentru că bubuitul difuzoarelor se opreşte abia la 7 dimineaţa şi reîncepe trei ore mai târziu? Nicio problemă. Te muţi în Olimp. Aici e linişte mai tot timpul. Plaja cam “tare”, bolovanii din apă şi preţurile făcute ca pentru pensionarii din Germania sunt însă contraargumente ale unei eventuale decizii de “mutare”. Neptunul e aproape la fel de aglomerat ca şi Costineştiul. Mergi mai în sud, spre Venus, de exemplu. Aici, la amiază, poţi să aţipeşti undeva la umbră pe o bancă lângă stradă, atât e de linişte. Totuşi, relicvele unor hoteluri cândva în floare, rămase în paragină şi, doar unele, aflate la începutul unui proces de renovare, îţi cam strică dispoziţia de concediu.
Îţi aduci aminte apoi că, între Venus şi Saturn, era până nu demult o plajă lungă, lată şi aproape pustie, pe care cearşafurile erau la minimum 20 – 30 de metri distanţă unul de celălalt. Plaja mai este, dar nu mai e deloc aşa cum o ştiai. Şoseaua mică ce o mărgineşte la vest s-a transformat într-una cu patru benzi, iar plata este ocupată aproape în întregime de şezlonguri. Multă lume se înghesuie în cele două mici zone dedicate cearşafurilor. Nici nu e de mirare. Cu excepţia unui complex din marginea sudică a Venusului, ceilalţi patroni ţin la preţ: 15 lei şezlongul pe zi, de persoană, iar dacă iei două, nu mai eşti taxat cu cei 5 lei pentru umbrela de paie bine înfiptă în nisip şi cam ineficientă. Aşa că şezlongurile stau mai mult goale în plin sezon turistic. Poate o fi mai rentabil aşa, doar concesionarii porţiunii respective de plajă pot şti.
Dacă tot am amintit de “relicve” ale turismului comunist, asemenea exemplare se găsesc până şi în Mamaia, staţiunea “de fiţe” a Litoralului, locul în care aproape toţi producătorii de bere, îngheţată şi ţigări au ales să-şi promoveze mărfurile pe petice de plajă “personalizate”. Văzută de sus, din telegondolă, Mamaia nu arată chiar rău, câtă vreme telegondola nu se blochează iar manevrele de repunere în funcţiune a cablului pe care ajungi să-l blestemi o zi întreagă nu presupun basculări serioase ale fiecărei cabine. Da, se întâmplă să ai parte de asemenea sperieturi în telegondolă!
Ar mai fi multe de adăugat la partea “urâtă” a descrierii, însă ne rezumăm la generalităţi. E general cunoscut faptul că grecii au ajuns în antichitate prin apropiere de Constanţa. Poate aşa se explică şi faptul că, acum, din 10 situaţii în care cumperi ceva, sau plăteşti un serviciu, cel mult o dată sau de două ori primeşti bon fiscal.
Litoralul frumos
În Vama Veche se schimbă şi plaja şi apa, despre cea din urmă spunându-se că devine verzuie la mal, ca dealtfel în mai tot Sudul Litoralului
Malul turistic românesc al Mării Negre are, din punct de vedere natural, un singur defect: dependenţa prea mare de vreme. Vă mai aduceţi aminte când aţi stat pe plajă cu hainele groase pe voi ziua-n amiaza mare? Din fericire, asemenea perioade nu s-au mai prea înregistrat în ultimii doi-trei ani, însă cine a păţit asta, înainte de a alege Marea Neagră, România, îşi pune la modul cel mai serios problema vremii. Problema cazării nu mai este atât de dificil de rezolvat. Până şi în “urâtul” Costineşti, există pensiuni decente, cu preţuri accesibile. Mai precis, în sat, în Schitu, fiecare casă se transformă, trei luni pe an, în pensiune.
La o pensiune neoficială, poţi găsi cazare şi la 50 de lei pe noapte pentru două persoane. Condiţiile sunt însă cam precare. De cauţi bine pe Internet poţi să dai însă de vreo pensiune aranjată, cu camere destule (dacă mergeţi în grup mai mare), unde o cameră cu două locuri costă 100 de lei pe noapte, are baie proprie, televizor, frigider şi aer condiţionat pentru care proprietarul nu-ţi cere 5 euro pe zi, aşa cum face grecul, de exemplu. În plus, ai loc de parcat maşina în curte, grătar în aer liber şi bucătărie la dispoziţie. Aceste facilităţi prind bine, mai ales când ţi se face dor de mâncare gătită ca acasă. ABC-urile din fiecare staţiune au preţuri apropiate de cele de acasă. Poate câte 50 de bani, un leu în plus faţă de preţurile obişnuite. Nesemnificativ însă. Aceste magazine te ajută să-ţi faci provizii de răcoritoare pentru plajă, ori măcar pentru prima parte a zilei de plajă. Pe nisip, o apă minerală costă de la 4 lei în sus, aşa că, atunci când te întorci acasă şi ceri aceeaşi apă minerală în centrul oraşului, ai un şoc când ţi se cere doar un leu şi 50 de bani.
Totuşi, să revenim la partea frumoasă a Litoralului românesc: în primul rând, în vacanţă la noi la mare nu te vor durea mâinile de atâta vorbit, cum se întâmplă în Grecia sau în Turcia. Cel puţin la turci, engleza e o limbă rară, germana pe care o vorbesc turcii nu coincide cu nimic din ce-ai învăţat la şcoală, iar rusa (a doua limbă străină vorbită în zona Antalya – Alanya, pentru că numărul turiştilor vorbitori de rusă este aproape egal cu cel al nemţilor) a fost demult abandonată pe la noi prin şcoli.
Începând de la Eforie Nord în jos, apa, la mal, devine verzuie, la fel ca-n unele reclame ale agenţiilor de turism referitoare la alte mări şi ţări. Nisipul e nisip, iar pe plajele bune, apa este curată, fără alge. Ca o consolare pentru cei care regretă ocuparea cu şezlonguri a plajei dintre Venus şi Saturn, zona este acum mult mai curată. Sunt mai multe coşuri de gunoi şi lumea pare că e mai civilizată decât în urmă cu… şase ani, să zicem. Totuşi, în unele zone de cerşafuri mai zăreşti pe ici, pe colo câte-o grămăjoară uitată de gunoierii ce apar seara. (Hmm, ziceam că vorbim de partea frumoasă a litoralului).
Până nu demult, pe plaja dintre Venus şi Saturn cearşafurile erau rarefiate, însă apariţia şezlongurilor şi a umbrelelor aglomerează zona
În Mamaia nu ai nicio şansă să te plictiseşti, pe plajele din Neptun, Venus, Costineşti, Jupiter, Cap Aurora sau Saturn nu se ascultă manele. Fiecare staţiune are însă locuri pentru amatorii genului, iar un cântec cu refrenul “Lasă-mă să zac, să zac / Şi să mânc cozonac cu Corina Chiriac” rupe difuzoarele. Iar am deviat. Partea frumoasă a litoralului o mai găseşti, cel puţin o fărâmă din ea, în Vama Veche. “Bătrânii” spun că nu mai e nici Vama ce-a fost, dar dimineaţa, până pe la ora 12, dă impresia că seamănă cu ce-a fost odată.
Şi tot de partea frumoasă ţine, până la urmă, şi calculul de buget: cu 800 de euro de persoană, cât costă un “all inclusive” de şapte nopţi (practic şase zile, pentru că în prima zi ajungi la 12 noaptea în hotel, iar în ultima zi eşti “dat afară” la 10 – 11 dimineaţa), poţi sta la noi la mare, fără niciun stres financiar, cel puţin două sau trei săptămâni. Totul este să faci bine planul de acasă, aşa încât să aibă cât mai puţine diferenţe faţă de cel din târg.
PANA LA URMA E BINE SI LA NOI LA MARE.. IDEEA E SA NU PLECI DE ACASA COMPARAND UN “all inclusive” in TURCIA cu ce vei gasi la noi!
Eu am fost anul acesta la Costinesti si am constatat ca de fapt aceasta statiune s-a transformat in statiunea manelistilor si a tatuatilor cu lanturi groase la gat si cu ochelari de soare fixati pe chelie .