Mii de oameni din judeţ se spală la lighean, cu apă de fântână şi au toaletele în fundul curţii. Datele preliminare ale recensământului de anul trecut situează Hunedoara în topul judeţelor din ţară cu cele mai bune condiţii de locuit. Datele Biroului European de Statistică (EUROSTAT) ne readuc însă în realitate: suntem doar fruntaşi în “ţara cu cele mai proaste condiţii de locuit din Uniunea Europeană”.
Surprinzător sau nu, în mediul rural hunedorean se trăieşte “mai înghesuit” decât la oraş
În statistici, judeţul arată astfel: 396.253 locuitori stabili, în 157.195 gospodării şi 194.533 locuinţe convenţionale. Densitatea populaţiei este de 56,1 locuitori pe kilometru pătrat. Cele mai “aglomerate” aşezări sunt Deva cu 944,1 locuitori pe kilometru pătrat şi Hunedoara, care are 571 locuitori pe kilometru pătrat, în timp ce comunele din zonele de munte stau extrem de rău – Cerbălul are 3,6 oameni pe kilometru pătrat, iar Bulzeştii de Sus au rămas doar cu 2,3 săteni la kilometru pătrat. 99,4 la sută din totalul populaţiei din judeţ trăieşte în gospodării, restul fiind internaţi în cămine de bătrâni, sau instituţii de protecţie. În judeţ există 80.400 de clădiri care au 194.500 de locuinţe cu 468.200 de camere de locuit, cele mai multe, adică 335.325, în mediul urban (care are 293.498 locuitori) în timp ce în comunele hunedorene trăiesc 102.795 persoane, în 37.228 gospodării, ceea ce înseamnă o medie de 2,75 persoane într-o casă.
Concluzia este simplă: la sat se trăieşte şi mai prost şi mai “înghesuit”, din moment ce statistica pe oraşe arată o medie de 2,5 persoane în locuinţă. Astfel, în mediul urban, cele mai aglomerate gospodării sunt în Geoagiu, cu o medie de 2,81 persoane, şi în Uricani, cu 2,77. La sate, în topul “aglomerărilor” este concurenţă mare: Orăştioara de Sus are 3,05 persoane pe gospodărie, Lunca Cernii de Jos are 3,11; Boşorodul are 3,51; Bretea Română are 3,09, comuna Pui are 3,01, Răchitova are 3,13, Râu de Mori are 3,37, Sântămărie Orlea are 3,18, Toteşti are 3,21. Din contră, în Bulzeştii de Sus sunt doar 1,61 persoane în medie pe gospodărie, iar în mediul urban, “cel mai aerisit” se trăieşte la Deva, care are o medie de doar 2,32 persoane pe locuinţă.
Cu apă şi fără apă
Datele preliminare dau indicii şi despre condiţiile de locuit. Astfel, 95,8 la sută din totalul locuinţelor sunt proprietăţi private particulare, în timp ce proprietatea de stat, majoritară acum două decenii, s-a redus la 3,8 la sută. Din numărul total de 194.533 de locuinţe convenţionale, 84 la sută au instalaţii de alimentare cu apă, 82,8 la sută au instalaţii de canalizare, fie că sunt racordaţi la reţeaua publică, fie au sistem propriu, 97,2 la sută au instalaţii electrice, în timp ce încălzire centrală au doar 46,7 la sută. În privinţa dependinţelor, 89,3 la sută au bucătării în case, iar 79,6 la sută au baia în locuinţă. În ce priveşte alimentarea cu apă, mediul urban – cu 94,9 la sută din locuinţe cu apă curentă – stă mult mai bine decât cel rural, unde 51,2 la sută din casele de la ţară au apă la robinet, iar cel mai bine dintre oraşe stă municipiul Deva, cu 97,8 la sută dintre locuinţe racordate la reţeaua de alimentare.
Imagine din Geoagiu, oraşul pe care mai multe comune din judeţ îl întrec în ceea ce priveşte ponderea populaţiei care are condiţii mai bune de locuit
Geoagiu dovedeşte încă o dată că mai are mult până să ajungă şi “în teren” la statutul de oraş, pentru că doar 67,8 la sută dintre case sunt racordate la reţea, situaţie în care este depăşit de comune precum Băcia cu 77,4 la sută, Baru cu 78,9 la sută, Ghelari cu 81 la sută sau Teliucu Inferior cu 78,5 la sută. Cele mai scăzute ponderi în privinţa alimentării cu apă o au comunele Lunca Cernii de Jos cu 5,1 la sută şi Bulzeştii de Sus cu 5,2 la sută. Asta în timp ce, în ţările europene cu tradiţie, procentajul se apropie de sută la sută.
Mai mult, la nivelul judeţului, 89,3 la sută dintre locuinţele convenţionale au bucătării în interior, ceea ce înseamnă că în peste 10 la sută dintre aceste bucătării vasele se spală la lighean, iar apa – în lipsa instalaţiilor – se aduce de la fântână, sau de la izvor. În peste 45 de localităţi hunedorene, peste 70 la sută dintre locuinţe au bucătării, cel mai rău la acest capitol stând comuna Bătrâna, cu un procentaj de 10,5 la sută, ceea ce înseamnă că doar 11 locuinţe au bucătării, iar în Bunila procentajul este de 20 la sută, cu 59 de bucătării de interior.
Clasamentul “ruşinii”
La capitolul mai “ruşinos”, stăm mai rău: judeţul are numai 79,6 de case cu toalete interioare din totalul locuinţelor. “Discrepanţa dintre categoriile de localităţi este mare. 91,2 la sută dintre locuinţele înregistrate în municipii şi oraşe şi doar 44,9 la sută dintre cele aflate în comune dispunând de baie în interiorul locuinţei”, arată raportul cu datele preliminare al Direcţiei Judeţene de Statistică. Şi aici, locul I este ocupat de Deva, cu 96,5 la sută dintre locuinţe care au baie, urmează Lupeni cu 94,3 la sută, Hunedoara cu 93,6 la sută şi Uricani cu 93,5 la sută. În urban, la coada clasamentului este tot Geoagiu, cu numai 57,8 la sută din locuinţe cu toalete în interior, în timp ce situaţia este de-a dreptul tragică în anumite comune – Bătrâna şi Bulzeştii de Sus au 3,8 la sută, iar Bunila are 5,4 la sută, ceea ce înseamnă că Bătrâna are, atenţie, doar patru case cu toalete înăuntru. În ceea ce priveşte existenţa instalaţiilor electrice, Deva cu 98,8 la sută locuinţe electrificate este surclasată de Orăştie şi Uricani, cu un procent de 98,9.
Lipsa reţelelor de energie electrică se simte cel mai rău în comune precum Bătrâna, cu 49,5 la sută, sau Bulzeştii de Sus, cu 59,6 la sută locuinţe racordate la reţea. Singura localitate care, dacă graficul nu este greşit, are toate locuinţele “electrificate” este Bunila.
Cel mai tragic judeţul stă cu încălzirea centrală, domeniu unde recenzorii au luat în calcul existenţa unei centrale termice proprii sau racordarea la reţeaua de termoficare. Astfel, numai 46,7 dintre locuinţe au o asemenea dotare, restul având încălzirea la sobe. Situaţia aici stă rău chiar şi în mediul rural, în care numai 58,5 la sută dispun de sisteme de încălzire centrale, lucru care înseamnă că mai bine de 40 la sută dintre orăşenii judeţului cumpără lemne de foc ori se încălzesc cu butelii. În comune, încălzirea centrală acoperă doar 11 la sută din gospodării în condiţiile în care există comune întregi – precum Bătrâna sau Bunila – care nu au nici măcar o gospodărie cu centrală termică sau Lunca Cernii de Jos şi Bulzeştii de Sus, unde cinci gospodării au montate aceste instalaţii.
Stăm bine… faţă de alţi români
Judeţul cu cele mai puţine gospodării cu o toaletă în casă este Oltul, cu un procentaj mai mic, de 30 la sută, statistică menită parcă să confirme gluma cu toaleta oltenească alcătuită dintr-o groapă şi un… par. Pe aproape sunt şi judeţele Botoşani, Vaslui, Teleorman şi Giurgiu, aceleaşi care se regăsesc de ceva vreme în topul sărăciei din România. În partea opusă a clasamentului, judeţele care au multe locuinţe dotate cu baie sunt Bucureşti, cu 95,2 la sută, Braşov, cu 83,5 la sută, Constanţa, cu 79,8 la sută, Hunedoara, cu 79,6 la sută, urmată de Timiş şi Cluj. În întreaga ţară, rezultatele preliminare ale recensământului din 2011 arată o medie a gospodăriilor cu baie în interior de 61 la sută, comparatic cu cea europeană de aproximativ 95 la sută. Numărul mare al locuinţelor cu WC-ul în curte ne aruncă în coada listei ţărilor componente ale Uniunii Europene, unde media era de 3,4 la sută în 2010, potrivit EUROSTAT. La nivelul ţării, procentajul este de 61,9, lucru care înseamnă că numai trei din cinci locuinţe au baie în interior.
Judeţul nostru stă bine şi în privinţa alimentării cu apă a caselor, unde media pe ţară este de 66,7 la sută. Judeţele fruntaşe sunt Bucureşti cu 96,8 la sută, Braşov cu 89,5 la sută, Timiş cu 85 la sută, Constanţa cu 84,7 la sută şi Hunedoara cu 84 la sută. La coada clasamentului sunt Botoşani (38,7 la sută), Olt (37,2 la sută) şi Vaslui (36,8 la sută).
La coada UE
Datele preliminare ale recensământului arată că situaţia este îmbunătăţită faţă de anii anteriori, dar nu îndeajuns pentru a “sălta” din coada listei Biroului European de Statistică (EUROSTAT) ale cărui statistici comparative au avut ca efect obţinerea ultimului loc la condiţiile de locuit. De exemplu, statisticile din 2009 arată că peste 42 la sută din români nu aveau nici baie, nici duş şi nici măcar o toaletă conectată la reţeaua de canalizare. Pentru europeni, acest lucru înseamnă că oamenii beau apă din fântânile contaminate cu bacterii, nitraţi, nitriţi şi săruri de amoniu şi îşi fac nevoile – chiar şi iarna, pe ger – la toaleta din curte.
“Locuinţele decente, la un preţ accesibil şi într-un mediu sigur, reprezintă o necesitate şi un drept fundamental. Asigurarea acestei necesităţi, care ar putea reduce sărăcia şi excluziunea socială, continuă să fie o problemă considerabilă într-o serie de ţări europene. Unul dintre aspectele fundamentale luate în considerare la evaluarea calităţii locuinţelor este disponibilitatea unui spaţiu suficient în acestea”, scrie EUROSTAT. Nici la acest capitol România nu excelează, dimpotrivă! Aproximativ 17,7 la sută din populaţia celor 27 state membre UE locuia în locuinţe supraaglomerate în 2009, iar cele mai ridicate rate de supraaglomerare se înregistrau în Letonia (57,7 la sută), România (55,3 la sută), Polonia (49,1 la sută) şi Lituania (49 la sută).
“Pe lângă supraaglomerare, anumite aspecte legate de condiţiile precare de locuit – cum sunt lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperişurile cu probleme de izolaţie sau iluminarea naturală insuficientă – sunt luate în considerare pentru crearea unui indicator mai complet al calităţii locuinţelor. În 2009, în UE, aproximativ 5,9 la sută din populaţie trăia în condiţii extrem de precare de locuit. Astfel, în Polonia, Lituania, Slovenia, Bulgaria şi Letonia, peste 15 la sută din populaţie se confrunta cu condiţii extrem de precare de locuit, acest procentaj atingând 28,6 la sută în România.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.