Luni, prima lecţie de chineză

Începând de săptămâna trecută, la Liceul de Muzică şi Arte Plastice “Sigismund Toduţă” din Deva curioşii pot să înveţe limba chineză. Două profesoare care vin tocmai de la Sibiu sunt dispuse să îi ia pe curioşi “de la zero” şi să îi înveţe complicata limbă asiatică. Aproape 20 de elevi, care au început să studieze chineza încă de anul trecut, au trecut la grupa de avansaţi.

Aproape că nu le deosebeşti dintre elevele de gimnaziu devence, cărora le predau limba chineză: scunde, minione, brunete, doar tenul lor puţin palid şi ochii migdalaţi, plus doi rucsaci uriaşi, în comparaţie cu făpturile lor fragile fac diferenţa. Li Caiyne şi Li Qian, cele două chinezoaice care îi învaţă limba lor stranie pe elevii hunedoreni, bat săptămânal drumul de la Institutul “Confucius” din Sibiu până la Deva. Ca să le fie mai uşor românilor, cele două chinezoaice au primit nume specific româneşti: Li Caiyne este Adela, iar Li Qian este Luciana. De când stau în România, adică de aproximativ un an, au început şi ele să înveţe limba română. Dacă le întrebi cum li se pare, spun că e foarte grea, mai ales gramatica, deşi limba chineză are 800 de caractere diferite numai pentru cuvintele uzuale. “La voi în limbă, cam câte cuvinte uzuale sunt?”, întreabă Qian. “Vreo 1.500″, îi spui, din ceea ce îţi mai aminteşti de la lecţiile de odinioară de limba şi literatura română. “Vreo 1.500, în cazul unui vocabular bogat”, adaugi.

“La noi sunt 800 de caractere care desemnează termenii uzuali”, îţi explică fetele. “Dar nu e chiar aşa de greu. Pare greu, e adevărat, însă toţi românii cu care am lucrat până acum şi care s-au speriat la început, au spus că nu e greu, ci… interesant”. Vorbeşti cu ele ba în limba română, ba – dacă nu înţeleg ce ai spus – în engleză… Şi tot încercând să comunici cât mai adânc, cât mai profund şi cât mai adevărat cu cele două micuţe chinezoaice, “să le prinzi” cumva sufletul lor, venit la propriu de pe alt continent, îţi dai seama de diferenţele uriaşe care ne separă de aceşti oameni. Îţi mai spun că la început, când au venit pentru prima oară în România, le-a fost destul de greu. Aterizaseră pur şi simplu într-o ţară străină şi au constatat că aici nu aveau pe nimeni. După aia, încet – încet, au început să cunoască tot mai multă lume şi să îşi facă prieteni.

Lucas, preşedintele Chinei

“Care sunt diferenţele între România şi China? În România peisajul este foarte frumos. Bine, frumos este şi în China”, îţi explică Li Caiyne, “botezată” româneşte Adela. Apoi, ceea ce este diferit la voi, este arhitectura. Cum să vă spun… Deva este un oraş foarte frumos, dar aici este o altfel de frumuseţe. O frumuseţe europeană”, adaugă Ly Qian, zisă Luciana. Uşor-uşor, timpul disponibil al celor două se tot comprimă, pentru că pauza se apropie de sfârşit. Este aproape ora 13 şi ele trebuie neapărat să intre la curs, să împartă manualele şi să-i înveţe pe princhindei sau pe copiii mai mari cum să zică lucruri banale pentru ele, cum ar fi “Bună ziua” – “Ni hao” sau “Mă numesc Qian” – “Wo jiao Qian”.

Micuţa profesoară zâmbeşte şi aplaudă fiecare mică “victorie” a elevilor săi, fiecare cuvânt rostit corect şi îi încurajează, în limba română: “Foarte bine, foarte bine!”. În spatele clasei asistă, curios, şi un părinte care şi-a adus fata la cursuri. Spune că îl cunoaşte pe unul dintre chinezii veniţi cu afaceri în judeţul Hunedoara şi de la el a aflat de aceste cursuri: “E prima oară când venim şi mi se pare că aşa e bine, să ştie cât mai multe limbi. Asta sigur o va ajuta, în viitor. Mai mult, fiica mea face şi arte marţiale şi poate se combină una cu alta”, spune părintele, care refuză, însă, să îşi dea numele. “Eu ştiu, dar acuma vreau să o mai iau o dată de la începători, pentru că am uitat foarte multe din ele”, sare dintr-o băncuţă un băieţel cu ochi căprui şi ochelari. Lucas Ianis Hangan, dintr-a doua. “«XienXien», înseamnă patru, «Wo jiao Lucas», înseamnă «Numele meu este Lucas». Literele chinezeşti sunt destul de complicate, că nu am prins de la început şi nu ştiu atât de multe. Am fost singurul din clasa întâi, că nu primeau decât de la a patra sau a cincea. M-o trimis mama încă de anul trecut; am auzit că a plătit cineva, ca să se facă excursie în China şi aş vrea să merg şi eu să o văd. Nu vreau neapărat să merg şi să locuiesc acolo, dar mi-a zis directorul, anul trecut, că în viitor aş putea să ajung administratorul sau preşedintele Chinei”, mai zice, convins, piciul.

China: o altă planetă

O altă fată, Ana-Maria Lupulesc, din clasa a şasea, spune că a vrut să vină să înveţe chineză după ce a practicat Tai-Ji, un dans specific chinezesc. “Literele lor sunt complicate, dar sunt super-faine. Am prieteni care au mai fost şi mi-au povestit, de asta am vrut şi eu să vin”, mărturiseşte Ana-Maria. Una dintre fetele care a văzut deja China este Cristina Arghir. Elevă într-a zecea, ea a fost selectată pentru rezultatele bune pe care le-a obţinut la cursul de chineză anul trecut şi a mers cu o delegaţie, vizitând o parte a Chinei pe parcursul a trei săptămâni.

“Diferenţa între România şi China este imensă. Locul, oamenii… Totul este complet diferit! Parcă eşti pe altă planetă, la modul bun. Acolo oamenii sunt foarte respectuoşi: nu contează gradul, nu contează nimic. Chinezii te respectă, iar ca european te văd foarte frumos, foarte bine şi cred că de asta te şi respectă astfel. Eu mai întâi am fost în Beijing, după aceea în Shaoxing şi apoi în Shanghai. Beijingul era modern, dar cu tente de rural, Shanghai mi s-a părut cel mai de viitor, iar Shaoxing era mai spre rural”. Dacă ar fi să definească în numai trei cuvinte China, Cristina ar spune despre ea atât: dezvoltare, viitor, respect. Cum a învăţat hunedoreanca limba chineză, de a ajuns să fie selectată pentru excursia în Asia? “La început citim folosind literele noastre, alfabetul latin, iar abia după aceea învăţăm caracterele chinezeşti. Nu e greu deloc să le reţii. De exemplu, o liniuţă pe orizontală înseamnă unu. Pentru cuvinte, este puţin mai dificil. Pentru învăţarea limbii chineze trebuie să parcurgi şase grade, iar abia după ce ai trecut cu brio de primele trei, poţi considera că te descurci binişor la vorbitul chinezei, iar abia de la gradul patru începi să cunoşti mai bine scrisul şi caracterele specifice”.

Profesoare şi studente în acelaşi timp

Ca să poată comunica bine cu elevii deveni, cele două chinezoaice îşi folosesc şi cunoştinţele de limbă română. Spun că, dacă ele predau limba chineză timp de 14-15 ore pe săptămână studenţilor de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, ele însele studiază câte patru-cinci ore pe zi limba română. Deocamdată, locuiesc într-un cămin studenţesc din Sibiu: are fiecare camera ei, intimitatea ei şi, pentru a mai potoli dorul şi sentimentul de singurătate care le copleşeşte uneori, vorbesc aproape zilnic cu familiile lor prin intermediul Internetului. Dacă Ly Qian (Luciana) mai are acasă încă două surori, Li Caiyne (Adela) este singură la părinţi. Până acum au umblat mult prin ţară. Au văzut Constanţa, Bucureştiul, Clujul, Braşovul, Timişoara, Sighişoara şi Iaşiul, dar dintre toate, tot Sibiul în care locuiesc le-a plăcut mai mult. “Cel mai mult”, spune Caiyne. Le atrage ideea că oraşul păstrează tradiţia, că este civilizat, iar aici sunt organizate o mulţime de festivaluri şi alte evenimente culturale. Iar dintre toate acestea, festivalul medieval este favoritul celor două micuţe chinezoaice. “E impresionant. Actorii poartă haine specific medievale şi mie mi se pare foarte frumos”, adaugă Caiyne. Cele două spun că vor mai sta mulţi ani în România. Însă la un moment dat se gândesc şi ele că poate n-ar fi rău să se întoarcă acasă, în China. Până atunci se bucură de fiecare clipă alături de elevii lor, curioşi să înveţe chineză şi să vadă şi ei, odată, poate la anul – de ce nu – uriaşa ţară de pe continentul asiatic.

Institutul “Confucius”, în câteva cuvinte

Institutul “Confucius” de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu a fost deschis oficial, ca organizaţie non-profit, în urmă cu exact patru ani (în 18 noiembrie 2011), acesta având drept partener chinez Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing. Primul Institut “Confucius” din România şi-a propus să dezvolte cooperarea educaţională dintre China şi România, să faciliteze învăţarea limbii chineze şi o mai bună înţelegere între români şi chinezi. Institutul “Confucius” de la Sibiu oferă cursuri de limbă chineză pentru elevi şi studenţi, dar şi pentru adulţi, susţine conferinţe legate de cultura, istoria, politica şi economia chineză, organizează proiecţii de filmele şi programe TV, dar oferă şi consultanţă pentru elevii şi studenţii români care doresc să îşi continue studiile în China. De asemenea, la Institutul “Confucius” se pot găsi materiale educaţionale, iar cei interesaţi pot studia în cadrul unor seminarii sau ateliere caligrafia chineză, muzica sau go, pot face cursuri de bucătărie chineză sau Tai-chi-quan. Tot Institutul “Confucius” organizează schimburi culturale, expoziţii, spectacole, dar oferă şi personal calificat pentru predarea limbii chineze în şcoli primare, gimnazii, licee şi facultăţi, certificând abilităţile obţinute de cursanţi.