La fel ca şi ţara, fotbalul românesc este şi el într-o acută criză, chiar dacă CFR Cluj şi Steaua au reuşit să acceadă din nou la “masa bogaţilor” prin recentele lor performanţe. După mai multe amânări şi tergiversări, FRF a reuşit să pună în mişcare şi ligile inferioare (a doua şi a treia), cu un număr redus de echipe. Sunt curios câte dintre ele vor reuşi să termine “în picioare” acest nou sezon. Din nefericire, judeţul Hunedoara se află în cea mai jalnică situaţie de după ‘89, fără nicio reprezentantă în primele două ligi, şi cu doar două competitoare în liga a treia. Două grupări care cândva se duelau în partide aprige pe prima scenă au ajuns de câteva sezoane să-şi măsoare forţele într-o divizie inferioară, acolo unde suporterii s-au cam plictisit să le vadă.
Disputa dintre FC Hunedoara şi Jiul Petroşani nu a semănat deloc cu vechile întâlniri dintre cele două, cândva, mari grupări fotbalistice
Chiar şi în aceste condiţii, peste 1.200 de spectatori au ţinut să vină vineri după-amiaza pe stadionul “Michael Klein” pentru a le lua “pulsul”, la debut, celor două echipe-fanion din Hunedoara şi Petroşani. Din păcate nu prea au avut ce vedea, ambele combatante afişând un “tonus” scăzut. La Jiul era de aşteptat, minerii fiind în urmă cu pregătirea fizică, reşind să se “adune” doar de vreo trei săptămâni. Şi au rezistat atât cât i-au ţinut “cărbunii”, adică preţ de vreo oră, după care au căzut fizic, dând posibilitatea gazdelor să se salveze în extremis.
Materialul uman nu promite
La mult mai mult ne aşteptam la “negru-albaştri”, ţinând cont de adversarul adversarului întâlnit. Asta pentru că, dacă la Hunedoara ar fi poposit în prima etapă Olimpia Satu Mare (una dintre principalele candidate la promovare), nu ştiu cum ar fi stat lucrurile. Vom vedea peste două săptămâni. Este clar pentru mine că din “simbioza” care s-a făcut în vară între lotul simerienilor şi cel de pe “Cerna”, a rezultat o echipă cu mult sub nivelul valoric a celei care a avut-o FC Hunedoara în returul campionatului trecut. Diferenţă sesizabilă şi pe banca tehnică, acolo unde cărţile de vizită ale lui Aurel Şunda şi Remus Steop spun mult mai mult decât ce avem acum. Prin venirea pe Cerna a noului investitor, în persoana domnişoarei Alina State (pe care o stimez pentru implicarea ei în fotbal, şi care sper să rămână la Hunedoara mai mult de cât Cornel Ene şi Silvan Toma), care timp de doi ani a “păstorit” pe CFR Simeria, domnia sa a adus şi grosul lotului simerian, inclusiv staff-ul tehnic.
Greşit, în opinia mea, atâta timp cât Hunedoara este cu totul altceva faţă de Simeria în ce priveşte cultura fotbalistică. În ultimul sezon, Hunedoara s-a luptat la promovare tot returul, cu un lot peste nivelul ligii a treia, căruia i se inoculase în sânge “sindromul” victoriei şi al performanţei, în timp ce simerienii au afişat de multe ori un singur obiectiv: acela de a-i încurca pe actualii lor coechipieri care au fost opriţi la echipă pentru acest nou sezon. Şi, mă repet, chiar dacă unii se vor supăra: dacă se doreşte cu adevărat promovarea (ceea ce nu prea cred), banca tehnică este cu mult sub ceea ce ar trebui să fie. Iar acest lucru s-a transferat şi pe teren, acolo unde “elevii” se chinuiau mai mult să treacă examenul de “corigenţă”, în loc să se pregătească pentru “licenţă”. Iar modul de abordare al unui meci ţine de felul în care “profesorul” ştie să predea lecţia, ca să se facă înţeles de cei care urmează să o aplice în practică. Iar dacă se întâmplă să nici nu ai “materialul” pe care să îl modelezi, atunci rezultatele se vor lăsa aşteptate.
Am citit, într-un cotidian judeţean, că antrenorul gazdelor ar fi declarat, după finalul partidei cu Jiul, că elevii lui au jucat o mare parte din timp sub presiunea rezultatului şi a publicului, ba, mai mult, că mulţi dintre ei ar fi avut mari emoţii. Nu am văzut niciun debutant care să zici că ar fi avut trac. Nu cred că s-a referit la Pepenar, Vişan, Ambruş, J.Vajda, Bier sau R.Cristian, oameni cu state vechi de servicii chiar şi în liga secundă. Cu adevărat că, la unii dintre ei (Pepenar, Vişan sau Ambruş) se simte şi numărul anilor, iar evoluţia lor din acest prim meci oficial a fost una modestă. Dar sunt sigur că încă mai pot la acest nivel. Sau să fi fost vorba de tânărul Şoit, depăşit complet de miza jocului, poate şi pentru faptul că atâta poate?! Ori de Suciu care nu are deloc alura de vârf de atac?! Cert este că meciul cu Jiul a arătat că mai este mult de lucru, chiar dacă hunedorenii au avut o perioadă mare de pregătire, presărată cu destule jocuri amicale.
Prima repriză a fost una anostă, cu o linie de mijloc “leneşă”, care nu a reuşit să facă diferenţa. Din contră, oaspeţii au reuşit să deschidă scorul în minutul 40, când Copil a înscris cu capul de lângă Vîrtan, la o excelentă centrare venită de pe dreapta de la Drăgoesc. Cele patru schimbări făcute în partea secundă, prin introducerea în teren a lui Roiu, Ionuţ Radu, Făgărăşanu şi Lintaru, dar şi căderea fizică a minerilor, au salvat evoluţia şi scorul deefavorabil gazdelor. A fost mai întâi “ghiuleaua” în diagonală a lui Făgărăşanu care l-a lăsat fără replică pe Hotoboc, urmată de gestul nesportiv al aceluiaşi marcator, care ar trebui să-şi tempereze aceste ieşiri intempestive. A venit şi eliminarea din minutul 76 a lui Bier pentru cumul de cartonaşe. Cu un om în minus, hunedorenii au reuşit până la urmă să-şi apropie cele trei puncte, spre satisfacţia numerosului public şi a “Peluzei Nord” (din nou la înălţime). Era minutul 84 când talentatul, dar atât de capriciosul I. Radu (cu multe lacune în viaţa extrasportivă), l-a simţit pe Lintaru, care l-a “executat” cu o “scăriţă” de efect pe acelaşi Hotoboc. Victorie, până la urmă, meritată, dar fără strălucire.
Foarte bun articol .Felicitari!