Fabricantul de tractoare, din curtea de pe deal

Un hunedorean construieşte tractoare de la cap la coadă din piese găsite la fier vechi. Se află deja la cel de-al patrulea vehicul construit astfel, un tractor cum nu se mai găseşte nicăieri în lume. Nu are de gând să se oprească aici. Se gândeşte să-şi îndeplinească visul de a-şi construi, tot din piese găsite pe ici pe colo, dar puse laolaltă cu multă măiestrie, un elicopter sau un avion. Şi asta pentru că el crede cu tărie că poţi face orice, dacă vrei cu adevărat. 

Toto Briciu este în stare să repare şi să recondiţioneze aproape orice îi cade în mână, de la cele mai simple până la cele mai complicate piese ale unui angrenaj mecanic ori hidraulicToto Briciu este în stare să repare şi să recondiţioneze aproape orice îi cade în mână, de la cele mai simple până la cele mai complicate piese ale unui angrenaj mecanic ori hidraulic

Ilie Gheorghe Briciu are 31 de ani. Deocamdată este şomer, dar nu se plânge că nu are din ce să trăiască: gospodăria sa, situată pe un deal din satul Ormindea, nu-i lasă familia să sufere din punct de vedere material. E un meseriaş bun. Pe o rază de 50 de kilometri este chemat de mai toţi posesorii de tractoare să le repare utilajele. Şi cum să nu-l cheme pe el, când el însuşi şi-a construit până acum patru tractoare perfect funcţionale?!

Tractorul “unicat în lume”

Toto, aşa cum îi spun prietenii, se mândreşte acum cu un tractor pe care şi l-a făcut singur de la cap la coadă, în doar două săptămâni, timp în care a lucrat, ce-i drept, zi lumină. Şasiul e făcut din profil metalic de tip “U”. Motorul e un diesel nemţesc, dar se jură că nu ştie de la ce anume provine. “L-am găsit la fier vechi, în Germania, unde am lucrat câteva luni, dar nici acum nu am reuşit să-mi dau seama de la ce fel de utilaj este, pentru că nu are niciun indiciu clar pe el”, spune tânărul.

Contează însă că motorul dezvoltă 35 de cai putere, măsuraţi pe dinamometru, suficienţi ca să urce întregul tractor pe o pantă abruptă, cu o remorcă plină cu lemne după el. Când vine vorba de partea din spate a tractorului, Toto devine şi mai mândru decât este deja. “I-am făcut un sistem hidraulic de ridicare şi coborâre a plugului care nu te mai obligă să te dai jos din tractor ca să reglezi adâncimea lamei plugului. Nu mai există asemenea tractor în lume şi ştiu ce spun. Spun asta şi pentru că, din câte ştiu eu, nu există vreun tractor la care poţi să alegi să tragă doar roţile din faţă, doar cele din spate, sau toate patru. Tractorul meu are trei variante de tracţiune”, spune Gheorghe Briciu.

Tractorul – mozaic

Dacă nu ştie nici acum de la ce anume este motorul, toate celelalte piese-i sunt binecunoscute constructorului de tractoare. Puntea faţă e de la un Gaz rusesc, însă o roată este de IMS, alta de Jeep. Amândouă au pe puţin 50 de ani vechime, dar sunt pe aceleaşi dimensiuni. Rezervorul principal de motorină este de la un Trabant, în timp ce cel secundar, mult mai mic, este de fapt un vas de apă al unei instalaţii de spălare a parbrizului de la un Peugeot vechi. Radiatorul este al unei Dacii 1300, dar este întors cu 90 de grade faţă de poziţia-i obişnuită, farurile sunt diferite, unul de la un Tractor 650, altul de la modelul 445, iar bateria este tot de la o Dacie. “I-am pus un compresor de la Saviem, că trebuia să am ceva şi de la Saviem. Musai. I-am pus şi servodirecţie. E de la un Renault 21. Învârţi volanul pe loc cu o singură mână, ca la orice maşină de-acuma”, explică Toto. Tânărul mai povesteşte că puntea din spate a tractorului, folosită cu tot cu cutia de viteze, vine de la un moto-cultor vechi, căruia i-a adăugat roţile de pe faţă ale unui vechi tractor 445.

Tractorul “din bucăţi” porneşte la simpla apăsare a unui buton, are servodirecţie şi un sistem unic, cu trei variante de tracţiune: integrală, doar pe faţă, sau doar pe spate

Cât se poate de original este “bordul”, o bucată dintr-un panou electric de comandă găsit pe la Lupeni. Capota a făcut-o tot din tablă găsită la fier vechi, iar cardanul vine de la un Moskvici. “De cabină n-am mai avut bani, dar e bine şi-aşa. Uite, vezi panta aia? Dacă vrei vii cu mine şi-ţi arăt că urcă şi coboară încărcat fără probleme”, spune Ghiţă Briciu, arâtând spre unul dintre cele mai abrupte dealuri care se văd din curtea sa. “M-am gândit să-mi patentez tractorul ăsta, mai ales că are tirant hidraulic central (parte a sistemului de conectare a tractorului la utilajul tractat – n.r.). Plus că are şi sistem de tracţiune doar pe faţă, doar pe spate, sau 4×4. Cum vrei, aşa îl faci să tragă”, adaugă zâmbind tânărul, care spune că tot tractorul l-a costat doar 2.500 de lei. Dacă-l întrebi dacă i s-a stricat vreodată tractorul, răspunde serios şi tăios: “Dacă s-ar fi stricat, i-aş fi dat foc. Ori merge, ori nu merge. Îl am de doi ani şi merge foarte bine”.

Revelaţia de la 6 ani

Bunicul lui Toto, Gheorghe Creţoiu (78 de ani), povesteşte că şi-a dat seama că nepotul său are înclinaţii spre meştereală încă de când Toto avea doar şase ani: “Nu mai ştiu la ce lucram, dar mă căzneam cu o piuliţă. I-am spus «Mă, du-te şi adă o cheie». O pipăit piuliţa un pic, o plecat şi s-o întors fix cu cheia care trebuia”. Bătrânul a fost toată viaţa lui miner, la Gura-Barza. N-a avut şcoală tehnică. A învăţat meserie însă la mina de aur, unde a lucrat aproape 30 de ani, cu doar trei luni de concediu medical şi fără nicio absenţă nemotivată. Şi-a dat însă nepotul la şcoala profesională de la Gura – Barza, de unde a ieşit mecanic cu diplomă. Mai devreme însă, a trebuit să-şi protejeze motocositoarea. “Avea vreo 14 ani când tot mă bătea la cap să-i dau motocositoarea mea. Zicea că vrea să-şi facă din ea un mic tractor”, îşi aminteşte bătrânul. Motocositoarea a scăpat, pentru o vreme. Drujbele din gospodărie n-au avut însă aceeaşi soartă. “Pe la 6 – 7 ani am segmentat un motor de drujbă. Era o drujbă Retezat”, râde Toto. Iar de aici începea o serie întreagă de provocări pe care tânărul le-a întâlnit şi le-a trecut cu bine.

“Mai bine sclav acasă”

A eşuat însă în pariul cu munca departe de casă. A fost plecat de mai multe ori în Germania. Adunat, a stat prin străini doar opt luni în mai multe rânduri: “Nu suport să fiu batjocorit. Dacă suntem pe un munte, iar tu nu mai poţi să cobori, te cobor eu în spate. Dacă vorbeşti urât cu mine şi nu mă respecţi… e altceva. N-am stat în Germania pentru că, decât să fii scalv în ţări străine, mi-am zis că-i mai bine să fii sclav în ţara ta. Aici măcar ai familia aproape”. Toto spune că, recent, a căutat de lucru, însă ofertele primite presupuneau plecări lungi şi dese de acasă, la Bucureşti sau Câmpulung Moldovenesc. “Am lucrat şi aici, la patron. La ultimul loc de muncă mi s-a întâmplat deseori să încep lucrul dimineaţa la 8, până noaptea la 3, apoi la 4 jumătate să mă trezesc ca să plec din nou la muncă, iar la final de lună am luat 1.200 de lei. Nu mi s-a părut deloc corect şi-am renunţat”, spune Gheorghe Briciu.

Planuri pentru un aparat de zbor

Deocamdată, Toto spune că vrea să-şi găsească o slujbă plătită decent. Este conştient că e un mecanic al naibii de bun, precum este şi conştient că e considerat nebun de unii dintre consăteni. Aşa i s-a pus eticheta încă de la 17 ani, când şi-a făcut primul tractor pe baza unui motocultor Bolvaro. La 22 de ani şi-a făcut un fel de camionetă cu benă basculabilă, pe care a vândut-o, iar ceva mai târziu a încercat un tractor cu motor de Dacie, pe care l-a demontat însă la scurtă vreme şi a aruncat piesele la fier vechi: “Consuma 8-10 litri de benzină la oră, pe când ăsta, de exemplu, consumă doar 1,5 litri de motorină pe oră”, explică tânărul.

Când vine vorba de visul său cel mai arzător, Toto refuză să facă vreo mărturisire: “Nu-ţi spun, c-o să zici şi tu dup-aia că-s nebun”. Într-un târziu, după multe insistenţe, cedează: “În trei sau patru ani vreau să construiesc un elicopter sau un avion. Ştiu deja şi ce motor îi pun. Studiez şi probleme de aerodinamică. Am o bibliotecă întreagă de cărţi. Tot printre ele sunt, atunci când nu sunt în atelier. Peste şase luni, poate o să vă invit să vedeţi proiectul”.