Salvaspeo, în acţiune la Peştera Ursului

O turistă se prăbuşeşte într-o peşteră din sudul Munţilor Retezat, are ambele picioare rupte şi nu se mai poate deplasa. Speriaţi, prietenii ei sesizează autorităţile. Imediat zeci de salvamontişti, alături de speologi din mai multe judeţe intră în alertă. Intervenţia este contratimp – tânăra zace în umezeală, la o temperatură de numai opt grade şi riscă să intre în hipotermie. După acest scenariu s-a desfăşurat ultimul exerciţiu salvaspeo, ce a avut loc într-o peşteră la care au acces turiştii care se aventurează în zonele sălbatice ale Retezatului.

A fost pentru prima dată când s-au folosit în peşteră patru telefoane pe fir, prin care s-a menţinut o legătură permanentă cu exteriorul. Peştera Ursului din Retezat nu este una dintre cele mai mari din ţară – are aproape 300 de metri, cu o arhitectură nu foarte dificilă -, dar speologii au ales-o pentru acest exerciţiu regional din cu totul alte motive: are o denivelare mare, de circa 70 de metri, iar presupusul rănit, care trebuia recuperat şi scos pe targă, aştepta la o adâncime de 68 de metri. Este o adevărată aventură să intri aici cu targa şi rucsacii încărcaţi de materiale, însă doar aşa pot speologii monta un “punct cald”, adică un loc unde victima primeşte primul ajutor. În jurul tărgii, salvatorii aşează atent materialele: aprind o lampă-primus pentru încălzire şi înconjoară targa cu folii de supravieţuire, apoi şeful echipei transmite la telefon: S-a făcut evaluarea primară a tinerei, are fracturi la ambele membre inferioare. Victima se pregăteşte pentru punctul cald”. Telefoanele, instalate de-a lungul peşterii, pe traseul de salvare, asigură legătura cu consilierul tehnic Salvaspeo care, de afară, coordonează întreaga acţiune. “Punctul cald se organizează cât mai aproape de locul accidentului, pentru ca rănitul să fie uşor de adus, acestuia i se acordă primul ajutor, i se administrează băuturi calde, precum ceai sau cafea. Punctul cald este un soi de adăpost care fereşte omul de umezeală, de temperatura mică şi îi dă astfel şansa de a nu intra în hipotermie”, spune Adrian Sopinceanu, şeful echipei Salvaspeo Hunedoara. Fără aceste folii de supravieţuire, victima ar fi nevoită să rabde frigul pătrunzător al peşterii. Durează minute bune până când salvatorii îi acordă îngrijiri şi pregătesc femeia rănită pentru scoaterea din subteran.

Salvare cu cordelina

Speologii îi acordă rănitei primul ajutor: picioarele se imobilizează în atele speciale, după care fata este bine prinsă în chingile tărgii, care este protejată cu o folie specială. Apare apoi un nou mesaj către echipe, la telefon: “ASV, toate echipele. Victima este pregătită pentru evacuare“. Apoi, salvatorii din echipă înconjoară targa şi seful lor dă comanda: “Pregătiţi, ridicaţi”. Totul se desfăşoară precum o situaţie reală. Peştera are trei verticale mari care trebuie coborâte şi urcate cu targa prinsă în coardă. Este atât de greu încât salvaspeologii s-au organizat în mai multe echipe care asigură fiecare o bucată din traseu. Se înaintează pe centimetri. Prima echipă şi-a făcut treaba: “Băieţi, treaba voastră s-a terminat”. A doua echipă are sarcina de a trece targa peste prima verticală şi speologii trebăluiesc de zor la o adevărată încrengătură de chingi, cordeline… “Targă în aer”, strigă seful celei de-a doua echipe. De departe, urcările pe pereţii verticali ai peşterii sunt cele mai dificile. Dedesubt este o adevărată prăpastie şi targa cu victima trebuie să ajungă sus, la mai bine de 30 de metri înălţime. “Am imaginat acest exerciţiu în care un grup de turişti neexperimentaţi intră în peşteră şi una dintre fete se accidentează. Am ales peştera nu pentru că ar fi extrem de cunoscută, ci pentru că accesul la ea se face în circa jumătate de oră din drumul asfaltat, ne-am gândit că turiştii ar putea da peste ea şi ar intra. În plus, caracteristicile ei ne-au dat şansa de a folosi absolut toate sistemele de salvare cunoscute în peşteră. Am folosit multe tiroliene, devieri de la curs. În plus, salvatorii au avut de trecut trei verticale care trebuiau coborâte şi apoi urcate cu coadă, dintre care o verticală avea circa 10 metri, iar alta are peste 30 de metri. Cu ajutorul celor patru telefoane instalate înăuntru, am menţinut o legătură permanentă cu exteriorul care comunica cu staţii radio. O asemenea acţiune este întotdeauna coordonată de la exterior de un consilier tehnic, care ştie exact ce oameni are în peşteră, ce potenţial au şi pe cine coordonează. O echipă de salvatori speologi este formată din tehnicieni şi comandată de şeful de echipă”, adaugă Sopinceanu.

Antrenament de succes

Au trecut mai bine de cinci ore de când salvatorii speologi se luptă cu obstacolele din peşteră. Li se cere un ultimul efort, dar concentrarea este maximă – fiecare detaliu contează. Purtată de speologi, rănita este dusă prin coridoare înguste şi apoi prin galerii gen “gaură de şoarece”, unde toţi merg pe brânci. Sunt 30 de speologi în peşteră, care participă la acest exerciţiu, veniţi din judeţele Bihor, Timiş, Cluj, Mureş, Dolj, Olt şi Hunedoara. O parte au grijă de targă, alţii de telefoane, unii se ocupă de sistemele de evacuare. Au întins sute de metri de cordelină, au făcut tiroliene şi devieri – practic, tot ce se impune în salvările din peşteră. Afară, victima este preluată de salvamontiştii din Uricani. Nici lor nu le este deloc uşor – Munţii Retezat sunt recunoscuţi pentru terenul accidentat. “Acţiunea propriu-zisă a durat cinci ore şi jumătate, dar, după realizarea sistemelor tehnice, targa a fost scoasă la suprafaţă în mai puţin de o oră. La ieşirea din peşteră accidentatul a fost preluat de salvamontiştii formaţiei din Uricani, care l-au deplasat pe o succesiune de planuri înclinate şi porţiuni verticale până la mijlocul de transport auto. Astfel de exerciţii salvaspeo sunt utile întrucât pregătesc salvatorii pentru a interveni prompt şi eficient în cazul unor situaţii reale”, susţine hunedoreanul Adrian Sopinceanu, şeful echipei judeţene formată din opt speologi. Acţiunea face parte din calendarul Salvaspeo România, organizaţie ce are ca scop formarea profesională a salvatorilor de peşteră. “Acest exerciţiu din Munţii Retezat a fost un real succes şi a dovedit că putem face faţă unor accidente reale. După intervenţia speologilor, targa a fost preluată de salvamontişti”, spune Todor Rus, consilier tehnic, Salvaspeo România, completat de colegul său, Radu Puşcaş: “Pe parcursul a şapte ore, cei peste 40 de speologi şi salvatori montani au demonstrat că se pot sincroniza şi interveni împreună la un caz complex. Nu este uşor să lucrezi cu opt echipe”.

În curs de acreditare

Speologii salvatori din Hunedoara se antrenează cel puţin o dată pe lună pentru asemenea intervenţii şi fiecare formaţiune judeţeană organizează anual un exerciţiu de salvare major împreună cu colegi din alte judeţe. De această dată, la acţiune au participat şi salvamontiştii din Uricani, coordonaţi de Bogdan Danciu, “Sole”: Am lucrat cu speologii şi intervenţia a decurs bine. Nici nouă nu ne-a fost uşor, am asigurat transportul rănitului de la ieşirea din peşteră până la Ambulanţa care aştepta la asfalt”. În acest an, salvaspeologii hunedoreni au participat la două acţiuni de salvare, ambele în exterior, după ce au fost solicitaţi în urma unor accidentări grave în munţii din judeţ. Este vorba de cazurile Cioclovina şi Tecuri, soldate cu doi decedaţi, cu precizarea că, la Tecuri, unul dintre speologi, Mihaela Sopincean, s-a accidentat grav, lucru care nu a împiedicat-o la acest exerciţiu să revină ca şeful uneia dintre echipele de salvare din subteran. În ţară, servicii judeţene de salvaspeo funcţionează doar în trei judeţe, dar singurul acredidat este cel din Bihor. Judeţul Arad are numai echipă salvaspeo, fără salvamont, în timp ce Hunedoara şi Clujul sunt următoarele echipe care se pregătesc pentru acreditare. “Acum echipa de salvatori a judeţului are 12 speologi şi ar trebui să avem minim 12 membri, dintre care unul să fie consilier tehnic, adică un coordonator şi cel puţin doi şefi de echipă, restul speologilor se consideră calificaţi drept tehnicieni. Asta nu înseamnă că echipa noastră nu este funcţională şi că nu putem interveni la accidentări, numai că, odată acreditaţi, putem funcţiona întrunind toate condiţiile legale şi putem fi finanţaţi mai bine de către autorităţi”. Deşi nu sunt dese, accidentele în peşteri sunt periculoase şi necesită acţiuni de salvare spectaculoase şi greoaie, care pot dura şi zile întregi.