Cu Stea(ua) în frunte

Fotbalul românesc continuă să respire, cu toate că de câţiva ani este într-o criză profundă. Criză care se simte la toate eşaloanele, dar cu precădere la cele inferioare, şi aici mă refer la liga a doua şi a treia, unde este o brambureală de nedescris. La aceste niveluri startul campionatului s-a dat târziu, pentru că forul diriguitor, în speţă FRF, nu a ştiut cu ce echipe va începe competiţia. Multe echipe din eşalonul secund s-au retras înainte de start, iar altele nu prea au ce căuta la acest nivel. La fel se petrec lucrurile şi în divizia a treia, unde, ca să dau un singur exemplu, seria a V-a, FC Hunedoara a fost prezentă pe teren în doar trei din cele cinci etape care s-au scurs până acum.

„Buba” trebuia să se spargă mai demult, dar şefii de la Bucureşti s-au mulţumit să stea în expectativă. În loc să concentrăm valorile la aceste nivele, le-am diluat, prin faptul că am lăsat în competiţie atâtea cluburi, iar, apoi, multe dintre ele se retrăgeau din diverse motive. Sistemul competiţional trebuie cât mai grabnic revizuit, altfel panta descedentă pe care se merge de câţiva ani se va perpetua. Ca să nu mai spun că au dispărut de pe hartă centre de mare tradiţie, Universitatea Craiova fiind cel mai elocvent caz.

Cu toate acestea, spuneam că fotbalul nostru respiră încă. Asta datorită în special celor de la CFR Cluj şi Steaua Bucureşti, care încearcă, şi au reuşit în acest început de sezon, să aibă o prezenţă notabilă în plan internaţional. Mai mult, steliştii par decişi ca, după o abstinenţă de câţiva ani, să revină în prim-plan în competiţia internă, unde după primele zece etape conduc clasamentul, spre bucuria nedisimulată a patronului, Gigi Becali, care se şi vede deja cu toţi sacii în căruţă. Trebuie să fiu sincer şi să recunosc că în ultimii doi ani nu prea am mai urmărit la tv meciurile din campionatul intern, din cauza nivelului scăzut al fotbalului etalat de cele 18 combatante. Am preferat să mă uit la jocurile din campionatele puternice, Spania, Anglia, Germania, Italia şi Franţa, unde ai ce vedea.

Nu sunt un fan al echipei „militare” (o, tempora!), dar cred şi eu că dacă Gigi nu îşi va băga din nou „coada”, aşa cum a făcut-o în ultimii ani, echipa antrenată de Laurenţiu Regecampf (pe care nu îl consider încă un antrenor la nivelul petrenţiilor Stelei) va reuşi să câştige un nou titlu, după atâta “secetă”. Mai ales că, după cele zece etape scurse, distanţa faţă de principalele contracandidate, Vaslui, CFR Cluj, Dinamo şi Rapid, este între 7 şi 10 puncte, iar „roşu-albaştrii” arată din ce în ce mai bine în teren, atât ca exprimare, cât şi atitudine. În plus, dispun şi de un lot valoros, care poate să facă faţă unui program încărcat, presărat cu meciuri din campionat, Cupa României şi Europa League.

Această săptămână este una foarte importantă atât pentru bucureşteni, dar şi pentru echipa hunedoreanului nostru Nelu Andone. Acest articol îl scriu cu câteva clipe înainte de marele meci din „Gruia”, acolo unde a venit o legendă a fotbalului mondial, Manchester United, condusă de nimeni altul decât sir Alex Ferguson, unul dintre cei mai mari antrenori ai lumii. Sper ca ceferiştii, după meciul de senzaţie de la Braga, să fi reuşit să se ridice la nivelul titraţilor lor adversari şi să ne ofere nouă, românilor, o mare bucurie. Cum tot aşa sper ca, joi seara, Steaua să demonstreze în partida cu FC Copenhaga, că are „ştaif” de mare echipă în devenire.