Sărbătoarea istorică a Devei

Deva, ca târg

Istoria aşezării este strâns legată de cea a cetăţii de pe deal, cred istoricii. Vasile Ionaş povesteşte: „La poalele cetăţii trebuie să fi existat o aşezare civilă în care locuiau familiile celor din garnizoană şi care contribuiau cu alimente, apă, lemne de foc şi alte lucruri necesare la întreţinerea fortificaţiei. Despre această aşezare, care s-a constituit în oraşul Deva, avem primele informaţii în vremea lui Iancu de Hunedoara”. Astfel, data atestării Devei ca aşezare apare într-un document din secolului al 16, de pe vremea regelui Ioan Sigismund, care cuprinde în transumpt o serie de acte dintre care primul specifică că, în 1449, locuitorii Devei şi-au trimis delegaţii la Iancu de Hunedoara: „În ceea ce ne priveşte, în acea vreme, apare un fenomen care prezintă interes, şi anume procesul de urbanizare din Transilvania, de la începutul Evului Mediu. Apar astfel aşezări împărţite în trei categorii: sunt oraşele regale, apoi târgurile regale, numite „oppidum”, şi sate. Erau vreo 35-40 de asemenea târguri considerate oraşe în comparaţie cu satele numeroase. Deva apare ca oppidum alături de Haţeg, Hunedoara, Sântămărie Orlea, Baia de Criş, Ilia şi Dobra. Doar din secolul 15, avem primul document care menţionează Deva ca aşezare, în 1449. Iancu de Hunedoara avea printre atribuţii şi stabilirea de privilegii pentru localităţi, pentru că – trebuie precizat – în Evul Mediu, urbanizarea însemna cu totul altceva decât termenul modern de alimentare cu apă, străzi şi însemna existenţa unor privilegii de natură juridică şi economică, precum scutirea de impozite. Astfel, în 4 iunie 1561, judele şi juraţii Devei se prezintă la Ioan Sigismund şi prezintă documente care se referă la alte acte emise de cancelaria regală a lui Iancu de Hunedoara, în calitate de guvernator al Ungariei. În mai 1449, acesta scutea de impozite Deva şi oferea anumite privilegii care se păstrează în tot Evul Mediu. Este cert că acest document este datat în luna mai şi, în procent de 70-80 %, este vorba de 1 Mai. Chiar dacă data acestui document este 1 Mai, ea poate fi interpretată, pentru că el este transcris de mai multe ori şi are anumite greşeli. Astfel, acest document are date precum 1, 2 sau 9 mai. Probabil că data de 2 mai va fi reţinută de autorităţile oraşului”, concluzionează istoricul care spune că, pe tot timpul existenţei sale, Deva a apărut în documente sub acest nume, chiar şi în documentele maghiare. „Există o singură excepţie, limba germană, unde se numeşte Diemrich”.

Incertitudini de luna mai

„Problema care ni se pune în faţă este acest document care este păstrat în original la Budapesta, îl găsim în fotocopie la Arhivele Naţionale din Bucureşti şi care are aceste transcrieri. Eu am vorbit mult cu domnul Ionaş, există aceste transcrieri făcute în mai multe rânduri şi care ne derutează din punctul de vedere al zilei. Cert este că documentul din 1449 este relevant pentru istoria oraşului, la fel cum documentul din 1269 este important pentru istoria cetăţii. Actul din mai 1449 ne certifică că, la poalele Cetăţii, apare aşezarea civilă care se dezvoltă ca un apendice al cetăţii. De fapt, în Transilvania fiecare oraş apare favorizat de anumite condiţii, iar la Deva, oraşul nu este altceva decât dezvoltarea unei aşezări care ajută viaţa din cetate”, crede Simion Molnar, directorul filialei Hunedoara a Asociaţiei Profesorilor de Istorie. În plus, acesta a declarat: “Data este importantă pentru că leagă istoria Devei de cea a lui Iancu de Hunedoara, care este o personalitate de rang european”. Potrivit istoricului Ionuţ Codrea, „Oraşul a avut întotdeauna un rol secundar, fapt relevat de documentele vremii. Majoritatea documentelor păstrate, din secolele Xlll – XlV, nu fac referire la aşezare, ci la cetate (castrum). Abia la mijlocul secolului al XV-lea, în 1449, avem un document în care apare târgul Deva (Cives et hospites ac populi, et iobagiones de Dewa. Cives oppidi Dewa), iar în 1458 apare ca târg regal (Cives oppidi nostri (regis) Dewa)”. Dacă anul 1449 este sigur, data exactă a dat de furcă istoricilor care, după ce au luat în calcul actele, s-au trezit cu mai multe date pentru acelaşi document: „Acest document a fost transcris de vreo trei, patru ori la rând, după cum cereau regulile vremii. Cu siguranţă, cei care au scris în 1561, au făcut greşeli. Documentul este de la începutul lunii mai, pe un act apare 1 Mai, pe altul 2 Mai, pe altul 9 Mai. Greşelile acestea probabil s-au făcut din grabă, dar părerea mea, ca istoric, este că una dintre aceste date poate fi luată în considerare”, crede fostul director al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale şi autorul a numeroase lucrări şi articole de specialitate.

Istorie de cetate

În şedinţa Consiliului Local, discuţia a încins spiritele, iar întrebările au roit în jurul veşnicei incertitudini: „Ce a fost la început? Oul sau găina? Aşezarea sau cetatea?”. Întrebat de consilierii locali de ce nu se ia în calcul şi data atestării Cetăţii Deva, fostul director al Arhivelor Naţionale răspunde: „Nu vreau să intrăm într-o dezbatere despre istorie, cu amănunte pe care unii le pot găsi neinteresante. Cert este că, şi documentul din 1269, care pomeneşte despre existenţa Cetăţii Deva, are o hibă mare. Documentul face trimitere la o bătălie din 1265 purtată de ducele Ungariei, Ştefan împotriva cumanilor conduşi de Ladislau Kan. Noi avem certitudinea că exista cetatea în 1265, de fapt credem că a fost construită cu mult înainte. După 1241, când are loc invazia tătărilor, începe în zonă un val de construcţii de cetăţi de piatră pe înălţimi. Acestea reprezentau a doua generaţie de cetăţi, după cele de pământ şi lemn. Eu cred că Cetatea Devei s-a construit undeva între 1241 şi 1265”, apreciază Vasile Ionaş. „Şi dacii? Nu a fost aşezare dacică? Cetate dacică?”, a venit o altă întrebare, care primeşte răspuns de la istoricul Simion Molnar: „În mod sigur, aceste locuri sunt locuite din epoca pietrei, arheologii au descoperit urme de locuiri din neolitic la poalele Cetăţii Deva, în jurul Palatului Magna Curia. Cu siguranţă, a existat aici măcar o aşezare dacică, dacă nu chiar o cetate. În cursul unor săpături din ultimii ani, s-au descoperit materiale de factură dacică, iar într-o lucrare apărută în 1969 despre Cetatea Devei, autorul specifică existenţa unui bloc de piatră de factură dacică, lucru care mă face să mă gândesc că dacii au avut cel puţin un turn de observaţie pe dealul Cetăţii. Romanii folosesc şi ei acest loc. Aşa că, atunci când regele Ungariei are nevoie de o cetate puternică în zonă foloseşte acest punct precum dacii şi romanii”. Cetatea regală din Deva are un rol puternic în istoria Transilvaniei, decade treptat după secolul al XVl-lea, odată cu schimbarea tehnicilor de luptă şi folosirea frecventă a prafului de puşcă, şi este distrusă în 1849, după o explozie. De acum, vine rândul oraşului să facă istorie…

Povestea unui document

„În vechime, documentele nu erau datate ca acum – 1, 2 mai …”, explică Vasile Ionaş (foto): „Vechii scribi foloseau sărbători creştine pentru a marca în timp documentul, aşa că pe hârtii apare „ziua a 3-a după …”. astfel, duminica era „feria”, lunea era numită „feria secunda”, marţea „feria tertia”, urma „feria quarta”, „feria quinta”, “feria sexta” şi „feria septima”. Ei, bine, în acel act se scrie „feria sexta” înaintea sărbătorii Sfântul Ioan Înaintea Porţilor Latine”, apoi, pe alte documente mai apar trei asemenea notificări. Trebuie să cunoşti ceva istorie şi să ai date ca să poţi calcula. Eu am cerut microfilmul de la Arhivele Naţionale, dar şi pe acesta datele se văd prost, pentru că arhivele nu mai au aparate care să citească aceste suporturi”. Solicitarea Primăriei Deva i-a luat profesorului ceva timp şi multă muncă în arhive, iar datele trebuie puse în context: „În Evul Mediu, exista obiceiul că, după înscăunarea unui nou rege, comunităţile îşi trimiteau delegaţii pentru reconfirmarea privilegiilor obţinute anterior, adică se duceau şi îi spuneau regelui noi suntem cutare, venim de acolo şi uite ce înlesniri aveam, dorim să le păstrăm… La fel ca în cazul celorlalte localităţi, de la Deva merg judele – care era un soi de primar al localităţii – şi juraţii, care îl roagă pe Iancu de Hunedoara, invocând sărăcia aşezării, lucru care apare foarte des în Evul Mediu, să îi scutească de anumite obligaţii. Legea spunea că oraşul era dator să plătească Cetăţii un cens, adică a zecea parte din produse – grâne, vin şi bani. Deva avea pe atunci foarte multe vii şi nu era singura aşezare viticolă din zonă – erau foarte multe culturi în Uroi, Rapoltu Mare, care se menţin până înainte de secolul 19. Iancu de Hunedoara era rugat de orăşeni să îi scutească de jumătate din cens şi de cele trei daruri constând în produse şi confirmă că acceptă aceste scutiri preluate apoi de ceilalţi guvernatori ai Ungariei – Mihai Szilágyi, care emite şi el un document asemănător, apoi, în 1458, Matia Corvin le reconfirmă, după care vine rândul regelui Ladislau şi a lui Ioan Zapolya. Documentul pe care îl avem noi este de pe vremea lui Ioan Sigismund, care este fiul lui Zapolya şi a reginei Isabella Jagiello. Este un document cadru care menţionează toate celelalte documente de la Iancu de Hunedoara încoace. Deva devine cetate regală, este reprezentată de cetăţeni maghiari şi în jur are foarte multe districte româneşti, vreo 14, printre care Strei, Dobra, Ilia….” În secolul 15, oraşul Deva se întindea de la poalele cetăţii până în locul unde astăzi este ridicat Spitalul Judeţean şi se presupune că, la începutul secolului 14, Deva ar fi putut avea cel puţin 30-40 de case.