Restaurare pe principiul “cânii latră, caravana trece”

Se împlinesc 10 ani de când acoperişul “proaspăt” renovat al uneia dintre cele mai importante biserici din România a crăpat. Un deceniu de indiferenţă faţă de Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din satul Strei, de lângă Călan. Bătaia de joc a avut loc în 1999. Au urmat doar lamentări, încercări timide de a repara situaţia şi angajamente nerespectate. La aproape 10 ani de când REPLICA semnala problema, nu s-a schimbat nimic în bine. Acoperişul este ca un şvaiţer, iar preotul parohiei Ruşi-Strei nici nu mai ştie la cine să apeleze ca să salveze biserica monument.

Biserica-monument din Strei a avut parte de o restaurare defectuoasă pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere

Ne-am sesizat iniţial datorită unui articol de pe site-ul cluj.travel, care semnala faptul că, dacă vrei să mergi să vizitezi biserica, ai toate şansele să fii întâmpinat de o uşă închisă. Până mai ieri, cheia se putea lua de la o tanti care locuieşte aproape de monument. Doamna în cauză a ieşit la pensie, iar familia ei spune că nu mai poate ajuta turiştii care vor să vadă şi interiorul spectaculosului edificiu religios. Mai rău, vizitatorii nu au nici măcar un indiciu despre vreo persoană care i-ar putea ajuta. În general, la alte monumente de acest gen, unde lipsa de promovare duce la un trafic turistic mai scăzut, există afişe cu numărul de telefon al persoanei care poate fi chemată pentru a le facilita turiştilor accesul în obiectiv. La biserica – monument din Strei, nici vorbă de aşa ceva. Ultima oară, REPLICA a vizitat monumentul în 2006. De atunci şi până acum singura îmbunătăţire a situaţiei constă în montarea a două indicatoare care să te ajute să ieşi de pe DN 66 în locul în care trebuie şi să apuci spre biserică. Atât!

Noroc cu seceta

“Plouă şi acum prin acoperiş, la fel cum a plouat şi-n urmă cu opt ani, ori la fel cum a plouat şi-n urmă cu 10 ani. Am tot atras atenţia autorităţilor, dar încă nu am primit vreun răspuns. În ultimii ani, apa nu a mai ajuns până pe pictura murală (ce datează din secolul al XlV-lea, fiind refăcută trei veacuri mai târziu). Noroc cu seceta. Totuşi, şi acum, când plouă, apa se infiltrează în plafonul bisericii”, spune preotul Emil Popa, cel care încă mai ţine slujbe, cu diferite ocazii, în biserica din Strei, declarată monument de importanţă naţională în primul rând pentru că este chiar mai veche decât cea de la Densuş (mulţi specialişti considerând că a fost ridicată chiar cu 50 de ani mai devreme decât cea mai cunoscută biserică medievală de piatră din Transilvania). Părintele Emil Popa spune că, în iunie, s-a adresat Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, solicitând ajutorul instituţiei în mai multe chestiuni. Adresa lui începea cu menţionarea altei probleme: un brad înalt de 20 de metri care stă să se prăbuşească peste monument şi să-l distrugă. În adresă a amintit şi de mai vechea problemă a acoperişului, dar şi de faptul că arcadele din altar se fărâmiţează şi stau şi ele să cadă. Reprezentanţii Direcţiei au luat la cunoştinţă şi… cam atât. Abia după telefoanele noastre au părut că vor începe să se ocupe de problemă. Consilierul pe probleme de patrimoniu imobil, Dorin Kladni, a părut la început că nu stăpâneşte deloc problema, spunând că “Parohia trebuie să facă demersuri”, apoi că “Toată lumea ştie să reclame, dar cu soluţii nu vine nimeni”, pentru ca, într-un final, să se angajeze că va semnala problema Ministerului Culturii şi Consiliului Judeţean: “Din câte ştiu eu, pentru asemenea situaţii, la unele biserici s-a mai intervenit de urgenţă, obiectivele fiind acoperite cu folie de plastic. O să mergem din nou acolo, apoi o să apelăm la ajutorul Consiliului Judeţean pentru a vedea dacă nu cumva putem aplica aceeaşi soluţie şi la Biserica din Strei. Asta până când se va găsi o soluţie pe termen lung pentru problema acoperişului de acolo”.

Acoperişul de lemn al bisericii arată acum la fel de rău cum arăta în urmă cu 10 ani, la scurtă vreme după ce fusese refăcut

Restaurare cu presiune bugetară

Refacerea acoperişului bisericii – monument din satul Strei a reprezentat principalul obiectiv al unui proiect de restaurare derulat în 1999. Firma desemnată de Ministerul Culturii să se ocupe de lucrări a fost Asar, societate implicată în mai multe restaurări cu scandal, inclusiv la Sarmizegetusa Regia. Asar a subcontractat partea de confecţionare şi ignifugare a şindrilei unei firme mai mici, din Călan, firmă care, la rândul ei, a tocmit un meşter din Batiz să-i facă şindrila. Problema este însă că, şindrila, până la urmă, n-a mai fost şindrilă, făcută după procedeele tradiţionale, ci, pur şi simplu, “scândură tăiată la circular”, după cum spune şi preotul Emil Popa. Pentru că era deja noiembrie 1999, iar lucrarea nu era gata, de teamă să nu piardă banii (pentru că se intra într-un alt an bugetar), Asar a decis montarea aşa-zisei şindrile pe timp de iarnă, fără ca bucăţile de lemn să fie lăsate să se usuce cum trebuie. Ele s-au uscat însă după ce au fost montate, iar acum acoperişul arată ca o sită. Aşa a arătat încă din primăvara lui 2003. Ministrul culturii de la acea vreme, Răzvan Theodorescu, a vizitat în 2004 biserica şi i-a întrebat pe reprezentanţii Direcţiei de Cultură: “De ce nu aţi dat în judecată firma?”. Răspunsul a venit logic: “Pentru că nu noi, ci Ministerul a ales firma şi a derulat contractul”. În 2006, reprezentanţii Asar încă dădeau asigurări că lucrarea (care avea termen de garanţie doar un an) va fi refăcută. Asta cu condiţia ca Ministerul Culturii să procure şindrilă de calitate. La Ministerul Culturii, Biserica din Strei este doar un nume de pe o listă lungă, în dreptul căreia stă notat “obiectiv restaurat”.

Greu de vizitat

Deşi se numără printre cele mai importante biserici de piatră din Transilvania, biserica din Strei nu este promovată aşa cum ar merita. Totuşi, de pe site-uri de specialitate, turiştii află de existenţa ei şi vin să o viziteze, mai ales duminica. Mulţi însă trebuie să se mulţumească doar să o admire din exterior. Însă până şi turiştii observă problemele acoperişului: “Se vede că nu e şiţă, cum se spune la noi în Moldova. Şi se vede că nu e pusă cum trebuie. Păcat, mare păcat. Am venit aici din Piatra Neamţ. Ne-am fi dorit să vedem şi interiorul, c-am auzit că are o pictură superbă, însă nu ştim la cine să apelăm ca să putem intra”, spune Damian Popa. Părintele Emil Popa spune că va pune un afiş cu numele şi numărul unei persoane de contact la care turiştii să poată apela în cazul în care doresc să vadă şi interiorul bisericii. Asta cu toate că numărul vizitatorilor, spune el, este foarte mic. “Ori eu, ori soţia mea, după slujba pe care o ţinem cel mai des în satul Ruşi, venim aici ca să ajutăm turiştii. Însă să ştiţi că avem prea puţini vizitatori, chiar dacă nu se percepe nicio taxă”.