Fotbal cu capete galbene

La vremea unui dor nebun de un turneu final mondial la care să fie prezentă şi selecţionata României, continuăm întoarcerea în istorie, cu noi episoade. Unele tot cu Puiu Iordănescu alături, supranumit “antrenorul secolului” de către nişte unii, care i-au periat consistent CV-ul, scoţând afară pasaje grave, care nu ar mai fi justificat atâtea titluri de “nobleţe” conferite exagerat.

Culmea este că aceste minciuni menite să certifice performanţe înalte ale selecţionerului cu cele mai multe meciuri apar în cea mai autorizată, mai selectă istorie în materie! Anume, LAROUSSE – Enciclopedia Fotbalului, adevărată biblie a fotbalului, parţial traducere din LAROUSSE DU FOOTBALL, pe care nu o putem bănui de rea-credinţă, însă partea pur românească este trunchiată specific româneşte, cu neruşinare, nedezminţându-ne apetenţa pentru minciună şi mistificare a istoriei!

O “biblie” mincinoasă

Am mai scris despre chestia asta, cu referire la mistificarea cum că Mircea Lucescu l-ar fi avut secund pe Emeric Ienei, înainte de a fi îndepărtat, fără motive, de la Naţională. De data aceasta, minciuna e mai groasă! Respectiv, în monumentala lucrare menţionată, la palmaresul Naţionalei, echipa din meciurile din turneul final al EURO 1996, din Anglia (cu Franţa, Bulgaria, Spania, toate pierdute), ar fi fost condusă de Costică Ştefănesu, secondat de Gabi Balint, nu de selecţionerul Anghel Iordănescu (!!??). Aceştia, în carte, sunt “menţinuţi” la conducerea Selecţionatei până la meciul cu Macedonia, 4-2, din 20 august 1997, în preliminariile Coupe du Monde. Când, de fapt, Ştefănescu a fost un foarte apreciat secund, inclusiv de Iordănescu, iar “principal” la Naţională a… operat la un singur meci, la 27 martie 1996, Iugoslavia – România 1-0, la Belgrad! De altfel, nea Puiu reapare selecţioner “plin”, fără secunzi, abia la victoria cu 8-1 în Lichtenstein, din 6 septembrie 1997, reluând campania de calificare în Franţa! Unde Naţionala chiar ajunge, meritat!

Când “Big Ben” arăta ora României

Am zis “meritat”, pentru că nici nu prea puteam rata calificarea din acea grupă, cu Macedonia, Lichtenstein, Lituania, Irlanda şi Islanda. Aşa că Franţa devine o nouă tentativă pentru România, după debutul european din 1984. Dar alcătuirea grupei G a turneului final, cu Anglia, Columbia şi Tunisia, este şi dătătoare de speranţe, dar şi nesigură, în perspectiva că nu vom mai fi atât de buni, ca-n urmă cu patru ani, în partida cu Columbia. Şi a fost 1-0 ! Victorie importantă, deschizătoare de vise şi fantezii. Meciul a fost modest, între două echipe obosite, necăjite, trăind din apuse amintiri: Hagi, Valderama, Asprilia. Ai noştri au câştigat datorită plusului de forţă din prima parte, şi lui Adrian Ilie. Care a fost, prin descătuşarea de forţă şi energie din momentul marcării golului (min. 45), adevărată operă de artă! Irepetabilă din păcate, de-atunci încoace, căci strălucirea lui Adi Ilie a fost destul de scurtă.

Cât despre Hagi… Repetă drama tuturor vedetelor ajunse la capătul trist al carierei. L-a făcut… sprinter pe Dan Petrescu, căci Hagi nu-i dădea nicio minge; degeaba alerga el de nebun, demarcat, pe tuşă… Dar, după meciul şi VICTORIA cu Anglia, celebrul orologiu Big Ben avea să bată… ora României! Şi
n-a fost doar o răzbunare pentru plângerile britanicilor şi orgoliile lor rănite că, vezi Doamne, de ce e România cap de serie, când ei au inventat fotbalul?! A fost un balsam, o alinare a durerilor din răni vechi, incurabile, care ne marchează existenţa… O victorie obţinută, prevestitor, promiţător, fără Hagi; mai precis după schimbarea lui în minutul 74, cu Ov. Stângă. Am condus din minutul 47, cu golul marcat de V. Moldovan, celebrul Owen a egalat în minutul 83 şi se năruiau speranţe, aşteptări. În minutul 90, Dan Petrescu n-a mai sprintat degeaba şi a schimbat ora de pe Greenwich pe Bucureşti! Apoi, cu Tunisia, ne reînscriem pe ritmuri româneşti. Abia facem 1-1. Noroc cu Viorel Moldovan, care egalează în min. 76! Care Moldovan mereu a fost uitat când se invoca… generaţia de aur; se uita că-n strălucirea ei aurie se aflau (şi) golurile lui!

CROAŢIA AŢI VRUT? CROAŢIA V-A BĂTUT!

Orgoliul de a termina grupa pe primul loc avea să se dovedească penibil, o naivitate generală, de la generalul Iordănescu în jos şi-n sus, că nici bulibaşa fotbalului nostru, Mircea Sandu, nimeni nu a putut stârpi isteria cu vopsitul capetelor jucătorilor în galben, tunderea antrenorului la zero, dar, mai grav, “efortul” de a întâlni în faza superioară pe Croaţia, nu Argentina! Şi-am zis bulibaşa, pentru că chiar ne-am etalat ca nişte ţigani, cum ne şi primiseră fraţii noştri tradiţionali, mai mari şi mai şcoliţi, mai culţi, dar de câte ori se iveşte ocazia ne etichetează fără resentimente: ţiganii de români! În faţa Argentinei aveam palmares; din Italia 1990, din SUA 1994. Era treaba lor să aibă complexe în faţa României. Cum avem noi de-o istorie întreagă în faţa Iugoslaviei şi a… ţăndărilor ei! Ceea ce s-a şi întâmplat. A fost nebunie mare, euforia le-a luat minţile comentatorilor; toţi papagalii jubilau… Dar, când ditai Puiu Iordănescu sau Ovidiu Ioaniţoaia au luat-o razna, şi vorbesc, la ProTv, de “sfertul” de finală cu Germania, chiar în ajunul meciului cu… Suker, îţi explici ce le-a trecut prin capete când şi le-au vopsit galbene… Când noi nici nu învăţaserăm să pronunţăm numele neaoş, imposibil, al Croaţiei: Krvatska, iată-ne jucând, cu tembelă veselie, “optimea” unei şanse mari! Pomenitul Suker ne-a învins dintr-un penalty în min. 45, dar şi cu ajutorul… Argentinei! Prin reprezentantul său de groază, arbitrul Javier Castrilli! Care şi-a răzbunat compatrioţii ce ne-au fost clienţi comozi în Italia 1990 şi-n America 1994. Care ne-a dat un avantaj cu un penalty, apoi l-a anulat, dictând o repetare ce a fost ratată! Dar ţandăra asta din fosta Iugoslavie a terminat pe locul 3 Coupe du Monde, datorită prostiei românilor, care, la 30 iunie 1998, parcă au fost sideraţi de părul galben de pe nişte capete înfierbântate, dar cam golite… Şi datorită unui arbitru argentian… Dacă jucam cu Argentina, altfel vorbeam atunci şi azi. Iar convingerea că Mioriţa ne guvernează dramatic, jalnic se consolidează… După ce stă îndatoritoare la muls, oaia proastă dă cu piciorul şi răstoarnă şuştarul cu lapte…