“Cărţile vii” promovează plăcerea lecturii

Câteva zeci de copii costumaţi în cărţi uriaşe au ieşit pe străzile din Hunedoara pentru a le reaminti hunedorenilor îngrijoraţi sau prea grăbiţi despre plăcerea lecturii. Copiii au muncit ore în şir pentru a-şi confecţiona singuri coperţile de carte în care “s-au îmbrăcat”, pentru a ne convinge că foile tipărite ale cărţilor îşi păstrează savoarea şi nu vor avea moarte. 

Sute de elevi au cutreierat străzile Hunedoarei costumaţi în volume de carte şi s-au întâlnit pe platoul din faţa Casei de Cultură pentru a-i incita pe hunedoreni la lectură

Când a fost inventat radioul, unii dintre formatorii de opinie ai vremii au anunţat că acesta este sfârşitul cărţii tipărite. A apărut cinematograful şi istoria s-a repetat. Aceeaşi temere a fost resuscitată de dezvoltarea televiunii şi de momentul în care televizoarele au început să facă parte din decorul fiecărei case. Cu toate acestea, cartea a continuat să existe. S-a multiplicat în culori mai vii, în tiraje mai mari şi, odată cu accesibilizarea tehnologiei, volumele de carte au devenit şi ele tot mai uşor de procurat. Astăzi, cartea are, însă, un adversar de temut: Internetul, care poate îngloba radio, cinematograf şi televiziune, ba chiar cartea însăşi.

Bibliotecile virtuale, aflate “la un click distanţă”, potrivit unui slogan de-acum clişeizat, oferă avantaje incontestabile. Care elev sau student nu îşi doreşte să aibă biblioteca “la degetul mic” sau, de ce nu, măcar în buzunar? Tocmai pentru a ne demonstra că, în ciuda apariţiei tabletelor electronice care ne permit să accesăm cu maximă uşurinţă aproape orice volum care a fost scris vreodată, cartea rămâne o invenţie nemuritoare, elevii de la cele cinci colegii hunedorene au plecat în marş pe străzile Hunedoarei şi s-au întâlnit la kilometrul 0 al oraşului, pe platoul din faţa Casei de Cultură. Evenimentul care i-a reunit s-a intitulat “Marşul cărţii” şi a fost organizat de directoarea Bibliotecii Municipale, Lucia Tănase, în parteneriat cu Primăria Hunedoara.

Cărţi, fete şi băieţi

“Dacă până acum am fost o fată, o adolescentă, astăzi sunt o carte. Ce să vă spun… E altfel decât de obicei. Te simţi altfel. Reprezinţi o carte pe care ai citit-o şi… e ceva foarte frumos. Eu am ales să fiu o carte de pasteluri – care, iată, are şi un preţ 30 de lei – în primul rând pentru că îmi plac foarte mult, dar trebuie să recunosc că am făcut asta şi la sugestia doamnei profesoare Anişoara Moldovan. Nu am realizat eu coperţile astea frumoase, ci le-am primit de la şcoală. Au fost făcute de nişte colegi de-ai mei. Am venit azi aici deoarece cred că nu trebuie să uităm complet de cărţile tipărite. De exemplu, ce ne-am face dacă ar apărea o pană de curent şi nu am mai avea la dispoziţie Internetul, cu Messenger, jocuri sau chiar cu cărţi şi referate electronice? O carte scrisă pe hârtie e întotdeauna altceva. Îţi îmbogăţeşte vocabularul şi ne foloseşte foarte mult. Totuşi, lumea citeşte mai puţin în ziua de azi, chiar şi de pe Internet. Copiii pierd vremea mai ales stând de vorbă cu prietenii, dar cu toţii ştim că pe Internet poţi să dai peste tot felul de oameni rău intenţionaţi”, spune Rahela Beşleagă, elevă la Şcoala Generală Nr. 11, convinsă de frumuseţea volumelor mirosind a cerneală tipografică.

Hunedoreanca Maria Dimian vrea să publice o a doua carte, deşi e convinsă că lumea nu mai citeşte la fel de mult ca în deceniile trecute

Călin Butnaru, din clasa a opta E, de la Şcoala Generală Nr. 2, a venit la “Marşul cărţilor” “transformat” în “Palatul de cleştar”. “Nu am devenit palat de cleştar pentru o zi prin magie. Ca să fac o glumă, aş spune că mai degrabă prin forţa evenimentelor. Coperta aceasta a fost confecţionată de altcineva şi acum o port eu. Dacă ar fi fost să îmi aleg eu o carte, aş fi ales «Jocurile foamei», de Susan Collins şi m-aş fi îmbrăcat în această copertă. Mie îmi plac foarte mult romanele SF. Chiar mi-ar plăcea să scriu unul, dar vreau să vorbesc cu doamna Raisa Boiangiu, care a fost director vreo 20 de ani la rând, la Şcoala Generală Nr. 3. Ea poate să-mi dea multe sfaturi şi să mă ajute, deşi eu doresc să fac bio-chimie, să mă fac medic chirurg. Cu toate astea, cred că aş putea să scriu în timpul liber, nu? Până atunci, să nu credeţi că nu stau şi eu pe Internet. Sunt şi site-uri de informare, cum e Wikipedia, unde găseşti o mulţime de informaţii noi, iar mie îmi place să le aflu, iar de citit, citesc ocazional, dar la bibliotecă nu prea găsesc cărţi care-mi plac, aşa că trebuie să le cumpăr”, afirmă Călin.

Maria Dimian, deghizată în Scarlet O’Hara

Copiii care au participat la evenimentul “Marşul cărţii” spun că, pe drum, s-au oprit şi au intervievat trecătorii, întrebându-i dacă mai citesc. Din nefericire, toată lumea recunoaşte că, în ultimii ani, cititorii avizi de altădată au deschis tot mai rar câte o carte: nu mai e nici timp, ritmul e cu totul altul, în comparaţie cu anii ’70-’80 şi nici necazurile nu prea le dau pace hunedorenilor. Cu toate acestea, nimic nu a împiedicat-o pe Maria Dimian, elevă la Colegiul Naţional “Iancu de Hunedoara”, să se îndrăgostească de cartea “Pe aripile vântului” şi să se costumeze precum Scarlet O’Hara, personajul ei preferat. Ea a participat la “Marşul cărţii”, împreună cu I.L.Caragiale, nimeni altul decât prietenul şi colegul ei, Ioan Ovidiu Marinca. Dacă băiatul face de câţiva ani teatru la Clubul Copiilor şi a îndrăgit operele dramatice ale lui Caragiale, Maria Dimian este una dintre cele mai tinere autoare din municipiul Hunedoara.

Volumul ei, “Unele poveşti de dragoste nu mor niciodată”, a avut ca punct de inspiraţie o simplă compunere şcolară, pe care adolescenta a numit-o “Chimie”. Ca să-şi publie cartea pe suport tradiţional, de hârtie, Maria a strâns singură banii, după ce a vândut o orgă, dar şi o colecţie de postere cu trupa ei preferată, Tokyo Hotel. Acum ar vrea să mai scoată încă o ediţie, dar are în plan şi o nouă carte, al cărui titlu ar putea fi “Femeia cu părul roşu”.