Veronica şi harpa fermecată

O studentă de la Facultatea de Inginerie de la Hunedoara calcă pe urmele lui Corneliu Birtok-Băneasă. Invenţia ei, însă, ţine mai degrabă de sfera artelor şi de invenţiile compozitorului Jean-Michel Jarre, decât de domeniul ingineriei mecanice. În patru luni, fata a reuşit să creeze o harpă cu laser şi interpretează emoţionant „Rapsodia română”. 

Veronica Fechetă şi-a uimit profesorii cântând “Rapsodia română” la harpa ei cu laser

Veronica Fechetă e un om fericit. Nu ai cum să nu ştii asta din prima clipă. Când intri în atelierul facultăţii şi o cauţi cu privirea, pe ea şi pe profesorul ei, Caius Pănoiu, o găseşti „meşterind” la montajul harpei cu laser, pentru o demonstraţie. E imposibil să nu te întrebi ce caută fata asta frumoasă, cu delicateţea şi ochii ei cu irizări verzui, ca apele unui lac înspre toamna târzie, la o facultate de inginerie. Un fel de brânduşă de noiembrie, îţi spui în gând, şi-apoi o întrebi cum vine treaba asta cu harpa-laser. Veronica zâmbeşte şi, pentru că are emoţii, se ajută de proiectul în baza căruia şi-a construit instrumentul, pentru a ne da explicaţiile necesare: „Harpa-laser este un instrument muzical electronic, care generează sunete prin atingerea unei raze laser. Practic, prin întreruperea cu ajutorul mâinilor a diferitelor raze, se produc diferite note sau efecte. Acest instrument a fost folosit prima dată de Jean-Michel Jarre.

Harpa-laser are în partea de sus, adică în partea de emisie, nişte diode, care emit raze. În partea de recepţie sunt nişte foto-tranzistoare, care recepţionează raza emisă de diodă. Cum mi-a venit ideea asta cu harpa? Păi, mie mi-a plăcut instrumentul ăsta de mică. Costă, însă, foarte mult, aşa că nu mi-aş fi permis niciodată să îmi cumpăr o harpă adevărată. Aşa că m-am gândit să îmi fac eu o harpă a mea. Văzusem câteva dintre spectacolele fascinante ale compozitorului francez Jean-Michel Jarre, aşa că mi-a venit ideea de a combina harpa clasică pe care mi-am dorit-o dintotdeauna cu efectele electronice pe care ni le pun la dispoziţie noile softuri informatice”, explică tânăra hunedoreancă licenţiată în inginerie.

Domnişoara inginer, cu şapte fraţi şi o soră în Kenya

Computerul a jucat un rol esenţial în documentarea şi realizarea harpei cu laser

Tânăra “inventatoare” nu e inginer pur-sânge. Hunedoreancă la origine, a făcut clasa a noua la Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu”, iar apoi s-a înscris la Liceul Teologic Romano-Catolic din Timişoara. După absolvirea liceului a revenit la Hunedoara. „Aş fi putut să urmez o facultate de teologie, dar am considerat că, pentru formarea mea, trei ani de teologie sunt suficienţi. Am vrut să fac ceva şi pe partea profesională, aşa că m-am întors acasă şi am considerat că, dintre toate facultăţile din Hunedoara, Politehnica e cea mai bine văzută. E şi acreditată, are şi profesori buni, aşa că am decis să mă înscriu la Facultatea de Inginerie”, povesteşte Veronica. Tânăra hunedoreancă provine dintr-o familie frumoasă şi foarte numeroasă, cu opt fraţi, dintre care doi sunt preoţi, iar două surori sunt călugăriţe romano-catolice. „Una dintre ele este în Caransebeş, iar cealaltă este în misiune în Africa, în Kenya, de şase luni, şi urmează să rămână acolo încă patru ani şi jumătate. Cam jumătate din familia mea cântă (sigur, la nivel de amatori, nu ca profesionişti), dar se întâmplă să cântâm şi la biserică, ori de câte ori avem ocazia. Probabil de aici şi pasiunea mea pentru muzică”, spune Veronica.

Jean-Michel Jarre de Hunedoara

De la idee şi până la realizarea unei harpe adevărate a mai durat vreo patru luni. Mai întâi, Veronica Fechetă, care acum e masterand la Facultatea de Inginerie de la Hunedoara, s-a sfătuit cu profesorul Caius Pănoiu, decanul facultăţii. Dascălul a fost de acord cu proiectul fetei, care avea să fie chiar tema ei de licenţă, aşa că i-a dat Veronicăi sarcina de a aduna cât mai multe date pe acest subiect, pentru ca proiectul tinerei să înceapă să prindă contur. „Ceea ce m-a inspirat, a fost faptul că, anul trecut, un coleg de-al meu a făcut un pian simulat, pe calculator. A reuşit să cânte la pian, prin intermediul tastelor. Eu am făcut ceva mai mult, aş putea spune, pentru că nu m-am limitat la conectarea unui instrument la un soft informatic, ci am construit şi fizic harpa, din elemente de lemn şi celelalte electronice necesare. Primul instrument similar cu cel pe care l-am construit eu a fost realizat, însă, de compozitorul Jean-Michel Jarre. E destul de simplu, pentru că razele emit anumite variaţii logice, prin intermediul circuitelor electronice care se află în componenţa lor şi, prin intermediul plăcii de achiziţie, se transmite către calculator, iar calculatorul generează sunete, cu ajutorul plăcii de sunet, în baza unui program numit LabView”, explică Veronica.

Hunedoreanca spune că şi programul necesar pentru ca harpa ei „fermecată” să cânte feeric din corzile de lumină a fost realizat tot de ea, ajutată – desigur – de acelaşi „domn’ profesor”, pentru că nu există în LabView un subprogram care să îndeplinească acest tip de comenzi. Partea din lemn a fost construită de un tâmplar, după ce studenta a tipărit pentru meşter cadrul instrumentului pe o coală uriaşă, de format A1. „Harpa în două octave este realizată din două bucăţi din lemn, iar în interior este o porţiune scobită, în care am ataşat: în partea de sus diodele, iar în partea de jos fototranzistorii, acei senzori care recepţionează raza, cu o foarte mare precizie”.

Comisia a fost “puţin fascinată”

Hunedoreanca spune că instrumentul are şi o aplicabilitate practică, nu doar una estetică sau una care să ţină de punerea în practică a aspectelor teoretice de la cursuri: harpa poate fi folosită mai ales de începători, având în vedere că o harpă adevărată, profesională, are foarte multe corzi şi este mult prea complexă pentru aceştia. „Eu, la examenul de licenţă chiar am putut să interpretez «Rapsodia română», de George Enescu, pentru că nu avea atâtea armonici şi diez, becar, tonuri. Comisia şi colegii au fost puţin fascinaţi, pentru că nu s-a mai realizat aşa ceva şi, în plus, razele nu se prea văd. De aceea, interesul privitorilor e şi mai mare. Acum am de gând să fac ceva şi mai complex, însă deocamdată nu ştiu ce anume. Până să expui aşa o temă trebuie să te documentezi foarte bine. Pentru harpă, am căutat documentaţie vreo două luni şi jumătate, poate chiar trei. Am descărcat de pe Internet toate cărţile posibile despre lasere şi, în final, am găsit o revistă de literatură ştiinţifică din Republica Moldova, care m-a ajutat foarte mult.

Poate cel mai important lucru a fost faptul că domul profesor nu mi-a spus că este imposibil, ci m-a încurajat foarte mult şi a rămas să ne documentăm, înainte de a ne apuca de proiect”, îşi aminteşte hunedoreanca. Dascălul tinerei, decanul Facultăţii de Inginerie Hunedoara, din cadrul Politehnicii Timişoara, Caius Pănoiu (foto), spune că încearcă să-i atragă pe studenţi cu asemenea proiecte inedite, tocmai pentru a le trezi interesul pentru electronică şi informatică:

„În general, am căutat să facem proiecte mai spectaculoase, pentru că şi pe studenţi îi atrag mai mult, decât proiectele teoretice, cu calcule. Acum un an, de exemplu, am avut un proiect foarte interesant, în care o studentă monitoriza radiaţia solară pe parcursul unui întreg an. Era vorba despre un sistem de urmărire prin care studenta încerca să stabilească zonele cele mai propice pentru instalarea de sisteme de încălzire cu panouri solare. Din fericire, pe de o parte studenţii noşti au la dispoziţie toate dotările, iar informaţii acum se pot căuta şi accesa de oriunde prin intermediul Internetului. De aceea, cercetarea nu mai este doar apanajul marilor centre universitare. Cercetare se poate face acum şi la Hunedoara. Harpa cu laser, de exemplu, arată că invenţii spectaculoase marca Jean-Michel Jarre, pot fi recreate şi la Hunedoara, chiar de studenţii de la Inginerie, cu costuri foarte mici, de doar câteva sute de lei”, afirmă decanul facultăţii.