Sănătate: Infecţia micotică a unghiei

Articolul a fost vizualizat de 2,138 ori

Infecţia micotică a unghiei sau onicomicoza este o infecţie care apare atunci când fungii invadeaza unghiile de la mâini sau de la picioare, precum şi pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai încet, favorizând astfel dezvoltarea micozei.

Tocmai de aceea micoza cu localizare la nivelul unghiilor piciorului necesită un tratament mai îndelungat decât cea cu localizare la nivelul degetelor mâinii. Există 4 tipuri de infecţii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip întâlnit în peste 90% dintre cazuri, este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distală).

Infecţia micotică a unghiei este o boală relativ frecventă. În toată lumea, 2% până la 18% din populaţie are o infecţie fungică a unghiei la un moment dat. Se întâlneşte mai frecvent în rândul persoanelor mai în vârstă (peste 60 ani) şi este rară în rândul copiilor, apărând la mai puţin de 1% din totalul copiilor de vârste diferite. 

Onicomicoza este cauzată de 3 tipuri diferite de fungi, independent sau în asociere, acestea fiind:

  • tipul dermatophytes, este un fung care creşte în mod obişnuit la nivelul pielii, părului şi unghiilor şi nu invadează straturile profunde ale pielii. Cel mai comun dermatofit, Trichophyton rubrum, este cauza infecţiei fungice unghiale apărute la sportivi, cu localizare la nivelul unghiilor de la picioare. Acest tip de infecţie fungică se transmite fie prin contact direct, fie indirect prin folosirea în comun a unor obiecte, precum unele articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, obiecte folosite în igiena personală (unghieră, forfecuţă pentru unghii, pilă pentru unghii, prosop, etc), băile publice (duşumeaua, grătarul de lemn din saune, bazine de înot). Acest tip de micoză, produce aproximativ 90% din totalul onicomicozelor cu localizare la nivelul unghiilor piciorului;
  • yeats este o ciupercă saprofită (care creşte în mod obişnuit la nivelul pielii şi unghiilor, făcând parte din flora normală a organismului). Diferiţi factori, precum unele boli, folosirea excesivă a antibioticelor, anticoncepţionalele orale şi probleme ale sistemului imun, pot favoriza apariţia infecţiei;
  • ciuperca de pământ, mucegaiul (cunoscut şi sub numele de nondermatophytes), un tip de ciupercă găsită de obicei în pământ, dar care poate să crească şi la nivelul pielii şi unghiilor. În majoritatea cazurilor, această boală nu se trasmite interuman.

Onicomicoza localizată la nivelul unghiilor de la picior apare mai frecvent la persoanele cu unghie încarnată, leziuni la acest nivel sau tăierea frecventă (exagerată) a unghiilor. O afecţiune denumită onicoliza, în care apare desprinderea unghiei de pe patul unghial, creşte riscul apariţiei infecţiilor fungice la acest nivel.

Onicomicoza apare după contactul direct cu un fung, care începe să se dezvolte la nivelul unghiei şi a patului unghial şi este favorizată de căldură şi umezeala locală. Cu toate acestea, prezenţa ciupercii la nivelul pielii nu conduce întotdeauna la apariţia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumită susceptibilitate pentru a dezvolta infecţia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infecţii trebuie să ştie că acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat şi în special dacă nu se iau măsuri profilactice (de prevenţie).

Nu se cunoaşte exact motivul pentru care unele persoane sunt mai susceptibile în a dezvolta boala decât restul populaţiei.

Ca simptome avem:

  • striuri galbene la nivelul unghiei şi patului unghial;
  • depozite mici de fragmente cutanate şi unghiale cu localizare subunghială;
  • apariţia unei unghii noi, decolorate, subţiate, sub unghia afectată de infecţie;
  • unghie fragilă, sfărâmicioasă, casantă şi îngroşată.

Diagnosticul, la fel ca tratamentul, este stabilit de către medicul specialist dermatolog. Tratamentul corect al onicomicozei necesită eradicarea infecţiei, profilaxia recurenţelor şi, în cazurile necesare, îndepărtarea chirurgicală a unghiei. Tratamentul este eficient în majoritatea cazurilor, totuşi un procent de 20%-25% dintre pacienţi prezintă un eşec al tratamentului iniţial. Medicul dermatolog poate să nu trateze onicomicoza necomplicată (unghie decolorată, fragilă, dar nedureroasă), datorită costurilor mari precum şi a efectelor adverse a medicaţiei antimicotice.

În lipsa tratamentului, infecţia tinde să se agraveze, extinzându-se la ţesuturile periunghiale. Tratamentul precoce este mai eficient, deoarece necesită un timp mai scurt şi creşte şansa eradicării infecţiei.

Tags: ,

About Dr. Bianca Fărcaş