Editorial: Cel mai mare mic.ro business-man

Asta e problema. Mulţi, prea mulţi dintre românii care au vagoane de bani nu prea se pricep la afaceri. Am avut mult timp credinţa că domnul Dan Costache Patriciu, pentru publicul larg Dinu Patriciu, ştie să scoată bani din piatră seacă.

După ce a vândut Rompetrol în 2009, domnul Patriciu părea tipul de business-man care transformă în aur tot ce atinge. O raritate la români. În jurul numelui său gravitau informaţii sofisticate pentru profani cu off-shore-uri în ţări exotice, know-how, consulting şi tot ce ţine de meşteritul la nivel înalt al afacerilor. Practic, episodul de business petrolier care i-a adus cea mai mare stea pe bulevardul bogaţilor României, i-a livrat domnului Patriciu şi aureola de om de afaceri pur-sânge. 

Şi pe urmă, să nu uităm BANII. Două miliarde şi ceva de euro avere nu este de ici, de colo. Trebuie să te pricepi să faci doi lei, darămite două miliarde de euroi.

Cu banii ăştia, ca om de afaceri, poţi construi un imperiu economic sănătos. Dacă te pricepi. Din păcate, lucrurile nu au stat aşa. Dincolo de afacerea Rompetrol (nume pe care-l poartă, de altfel, şi dosarul penal în care Dinu Patriciu a fost acuzat de delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei), tentativele fostului petrolist de a face un ban au fost sortite eşecului. În 2009 însă totul părea strălucitor. Investiţiile făcute de Dinu Patriciu trezeau invidie în piaţă, atât în mediul de afaceri, cât şi în rândul angajaţilor terţi. Odată cumpărat, ziarul Adevărul a devenit peste noapte un trust de presă gigant, care a reunit cotidian premium, ziar de seară gratuit cu un milion tiraj pe ediţie, tabloide, reviste de business cu pedigree şi editură.

Managementul era plătit regeşte, iar salariaţii aveau venituri peste cele ale concurenţei. Erau bani ! Şi dintr-o dată a apărut o bombiţă: nu mai ştiu ce agenţie de publicitate a cerut falimentul Adevărul Holding pentru nişte datorii. Cum?! Firma lui Dinu Patriciu are datorii? A fost prima ciobitură în porţelan. De atunci, într-un iureş al decadenţei economice, brandul Adevărul s-a prăbuşit în marasm, astăzi altcineva, alt om de afaceri luându-şi sarcina de a-l relansa. Sub Dinu Patriciu nu s-a putut. Cum nu a văzut profitul nici afacerea pe retail pe care cel mai bogat român a lansat-o. Mic.ro şi Mac.ro, lanţurile de magazine deschise de Dinu Patriciu, au fost scufundate în insolvenţă înainte de a-şi fideliza primii clienţi.

În doar trei ani, nimbul de glorie în afaceri al domnului Patriciu a fost degradat de informaţiile tot mai jenante ale insucceselor sale în business. În analiza acestei situaţii, unii vorbesc de o politică de personal dezastruoasă, alţii de o lipsă de previziune economică acută. Indiferent însă de motivele tehnice care au dus la această situaţie jenantă pentru firmele de blazon ale lui Dinu Patriciu, venalităţile extrem de profitabile ale tranziţiei româneşti revin mereu pentru a explica multe din averile spectaculoase dobândite în România post-decembristă. Căci, iată, pe bune, nu a mers nimic.