Sport: O altă victorie neconvingătoare

F.C. Hunedoara îşi continuă drumul spre o revenire a fotbalului de pe Cerna în liga a doua, lucru pe care şi-l doresc cu atâta ardoare de câţiva ani încoace fanii echipei. Paradoxul este însă că, în timp ce victoriile vin pe bandă rulantă (şapte din tot atâtea meciuri), jocul etalat pe gazon, în loc să crească în calitate, este într-o continuă scădere. Indiferent că au întâlnit adversari mai redutabili (dacă se poate spune aşa ceva), sau mai slabi cotaţi, “negru-albaştrii” (chiar dacă, mai nou, se joacă în alte culori şi, curios, fără sigla clubului) dau semne de slăbiciune în ceea ce se numeşte organizarea jocului. 

Îţi este tot mai greu să descifrezi în teren scheme care se exersează probabil la antrenamente, continuitate în joc sau omogenitate între compartimente. Se simte o relaxare prematură, negestionată aşa cum trebuie de cei care se află pe banca tehnică şi care ar trebui să gândească mult mai profund la viitorul acestei echipe. Pentru că una este liga a treia, şi cu totul altceva va fi liga a doua. Ori, de cele mai multe ori, cel puţin până acum, realizările ofensive soldate cu gol au fost rodul întâmplării, sau al unor rezolvări individuale, datorate unor jucători cu destulă experienţă, care au evoluat în eşaloane superioare. Aş vrea să mă înşel, dar cred că antrenorul care în sezonul trecut a pregătit pe CFR Simeria şi a venit la Hunedoara cu grosul lotului de acolo, în detrimentul celui rămas aici, are afinităţi mai mari faţă de primii.

Un prim exemplu este Cuciula, care, dacă Bier nu ar fi fost suspendat după prima etapă şi nu ar fi şi înscris apoi, în partida cu Satu Mare, ar fi fost şi astăzi rezervă. Cam tot aşa se întâmplă cu Trăşcan, scos complet din vederile tehnicianului. Ca să nu mai revin din nou la un mijlocaş de mare perspectivă, Răzvan Muntean, promovat la prima echipă de reputatul Aurel Şunda, chemat mai apoi, în iarnă, la lotul naţional de juniori al României, dar care, după ce a fost timp de şase etape „rezervă de lux”, nefiind introdus în teren nici măcar un minut, la ultima partidă nu a mai prins nici măcar lotul de 18. Şi atunci care este încrederea pe care o dai unui astfel de talentat fotbalist, pe care îl poţi termina prematur?!

Un gol şi cam atât

Dacă în meciul cu bihorenii din Oşorhei succesul a venit cu destule emoţii, era de aşteptat ca partida cu SeSo Câmpia Turzii (aflată în a doua parte a clasamentului) să fie una mult mai simplă şi cu multe realizări pe tabela de marcaj. Din păcate, nu a fost aşa, hunedorenii trăind din nou periculos în faţa unui adversar care a venit să joace pe „Michael Klein” şi care s-a dovedit extrem de periculos şi tenace. A fost o primă repriză, cel puţin până la deschiderea scorului, în care nu prea s-a ştiut cine este liderul detaşat al seriei şi cine este echipa de pe locul opt. Un joc încâlcit, fără orizont, în care nu am reuşit să notăm nici măcar o fază periculoasă la poarta lui Sebestyen. Culmea, cei care au avut prima oportunitate au fost oaspeţii, dar şutul din 8 metri a lui Marinescu a fost scos în corner de Cuciula (min. 39). Abia în minutul 41 (!) s-au văzut gazdele în atac. A fost o lovitură liberă executată de pe partea dreaptă de Roiu şi, în faţa unui portar neinspirat şi a unei defensive visătoare, I. Radu şi-a plasat lovitura de cap din şase metri. Trei minute mai târziu, Pepenar l-a întors scurt pe Cureteu, dar balonul trimis în colţul lung a şters transversala.

Mult mai animat avea să fie cel de-al doilea mitan, asta şi pentru că cei de la SeSo au pus mari probleme hunedorenilor. Totuşi, prima fază a părţii secunde i-a aparţinut lui Făgărăşanu care, bine servit de R. Cristian, a trimis din 14 metri, portarul salvând ca la hochei, cu piciorul. Replica oaspeţilor a venit în minutul 56, când balonul trimis de la 23 de metri de Kelemen a fost deviat în corner de un apărător, Dragotă fiind bătut. Un minut mai târziu, autorul unicului gol, I .Radu, a scăpat pe contraatac, doar cu Sebestyen în faţă, dar s-a încurcat în balon şi nu a obţinut decât un corner.

Putea fi însă 2-0 în minutul 63, atunci când Pepenar a fost faultat imprudent în suprafaţa de pedeapsă de Cureteu şi s-a dictat penalty. Din nefericire pentru el, R. Cristian a trimis previzibil şi goalkeeperul clujean a respins. Din acest moment, cu toate schimbările (devenite deja tradiţionale) făcute în angrenajul echipei, jocul hunedorenilor este tot mai confuz, prilej pentru cei de la Câmpia Turzii de a prelua frâiele şi de a forţa cu toate liniile egalarea. În minutul 72 s-a dictat o „indirectă” de la opt metri la o „talpă” asupra lui Chişu, dar Dragotă a respins. Zece minute mai târziu, gazdelor le-a trecut glonţul pe lângă ureche. A fost un contraatac trei contra trei, mingea a ajuns la Marinescu aflat în poziţie perpendiculară la 18 metri, însă şutul acestuia a trecut la câţiva centimetri de bara din stânga porţii lui Dragotă. Fluierul de final a mai adus trei puncte, dar, aşa cum spuneam, după o evoluţie, per ansamblu, fără strălucire.

Exces de zel sau incompetenţă?

Nu pot să închei fără a aminti un episod neplăcut care mi s-a întâmplat pentru prima dată în cariera de jurnalist sportiv, meserie pe care o practic de aproape 37 de ani. De-a lungul timpului am participat la numeroase competiţii sportive desfăşurate pe stadioanele şi sălile de sport, atât din ţară cât şi din străinătate. Este pentru prima oară când am fost împiedicat să-mi desfăşor activitatea în mod civilizat, nefiind lăsat să acced la sectorul rezervat mass-media. Mi s-a sugerat că legitimaţia de ziarist sportiv care îmi conferă anumite drepturi nu este valabilă fără un anumit ecuson. Să fi fost vorba despre excesul de zel al unor oameni de la firma de pază angajată de club sau de incompetenţa unor oficiali hunedoreni? Înclin spre ultima variantă.