Medicamentele sunt substanţe de sinteză obţinute prin diverse procedee fizico-chimice, cu rol în terapia diverselor afecţiuni. Medicamentele administrate pe diverse căi se absorb şi ajung în sânge, după care ele se distribuie către ţesuturile unde acţionează, către organele de epurare, mai ales ficatul şi rinichii, eventual către ţesuturile de depozitare. Căile de administrare a medicamentelor:
- cale orală sau internă, adică medicamentele pot fi înghiţite în vedrea absorbţiei lor în tubul digestiv, mai ales în intestin.
- cale injectabilă, prin injectare intramusculară, subcutană, intravenos, intradermic etc. şi prin care ajung direct în sânge.
- aplicare pe diferite epitelii, mucoase, piele.
Alegerea căii de administrare potrivite este în funcţie de situaţia clinică, dar şi de forma de prezentare a medicamentelor, în scopul obţinerii rezultatetelor terapeutice scontate.
Prin administrearea pe diferite căi se urmăreşte fie absorbţia substanţei active, deci realizarea de acţiuni sistemice sau generale, fie realizarea de acţiuni locale sau topice.
Factorii care influenţează absorbţia medicamentelor sunt:
- prezentarea medicamentelor,
- concentraţia medicamentelor
- suprafaţa de absorbţie
- circulaţia la locul de absorbţie.
Administrarea pe cale orală
Este una dintre cele mai utilizate, dat fiind avantajul comodităţii şi al posibilităţii de autoadminstrare. Parte din medicamente încep să se absoarbă încă din stomac. Locul principal de absorbţie este însă intestinul, datorită suprafeţei mari, vascularizării bogate şi a ph-ului relativ apropiat de neutralitate.
O multitudine de factori pot influenţa absorbţia medicamentelor pe cale internă. Unii ţin de funcţionalitate tubului digestiv, alţii de medicament. Modificarea motilităţii stomacului şi intestinului prin alimente, medicamente sau prin diferite stări patologice poate avea drept consecinţă favorizarea sau micşorarea absorbţiei. Astfel, întârzierea golirii stomacului face ca medicamentul să ajunga mai târziu în intestin, întârziind absorbţia la acest nivel. Tranzitul intestinal rapid scade absorbţia, lucru foarte important pentru medicamentele greu absorbabile. Alimentele micşorează uneori absorbţia medicamentelor, intervenind fie prin încetinirea mişcării către intestin, fie prin interferarea contactului cu mucoasa. Unele medicamente sunt neutralizate de acidul clorhidric de la nivelul stomacului, altele sunt inactivate parţial sau total de flora intestinală sau enzimele mucoasei intestinale.
Prezentarea medicamentelor are rol principal pentru absorbţie. În general, medicamentul sub formă de soluţie apoasă are o disponobilitate superioară celor în suspensie. Preparatele solide, sub formă de comprimate, tablete sau capsule sunt astfel preparate încât să se dezintegreze repede, punând substanţa activă în contact cu sucurile digestive, în care se dizolvă. Anumite medicamente care sunt inactivate de aciditatea gastrică sunt prezentate sub formă de comprimate sau capsule enterosolubile.
Administrarea bucală sau sublinguală
Comprimatele bucale introduse în vestibulul oral sau sub limbă se desfac şi eliberează local substanţa activă, absorbţia substanţei active făcându-se prin mucoasa bucală, foarte bine vascularizată.
Administrarea rectală
Introducerea medicamentelor în rect, sub formă de supozitoare sau de clisme, urmăreşte efecte sistemice sau locale. Absorbţia este relativ lentă şi uneori inegală, dar ficatul este evitat. Calea rectală se recomandă atunci când calea orală nu este posibilă datorită vomei sau altor tulburări digestive, când medicamentul este puternic iritant pentru mucoasă gastrică sau când este inactivat de sucurile gastrice. Unele substanţe pot provoca iritaţia mucoasei rectale, care este neplăcută.
[va urma]
