A discuta acum despre rivalitatea Steaua – Dinamo, sau invers, ca şi despre orgoliul mioritic de a plasa derby-ul campionatului nostru etern necăjit în constelaţia unor Barcelona – Real sau Manchester United – Liverpool este ca şi cum am citi fără să râdem, sau să înjurăm publicarea a două pagini de ziar “de sport” în care se aberează înduioşător despre unul Mitea, care ar fi fost ceva fotbalist, pardon, jucător, un fel de jucător.
Că intervieviatul halucinează despre prietenia cu Ibrahimovici de pe vremea cât a… stat el la Ajax, şi se gândeşte să-l sune pentru a-i pune o vorbă bună la vreun mare club european, e una! Dar ca un ziar de referinţă în materie, dacă nu chiar cu pretenţii de… far călăuzitor, să irosească un spaţiu imens pentru cel mai mare luzăr din fotbalul nostru este cel puţin ciudat, dubios, suspect. Suspect de orice! Inclusiv de prostie! Cert este că în patru ani acest fost jucător a evoluat de 57 de ori la Ajax şi de 30 de ori în prima noastră ligă; adică are 87 de meciuri în 10 ani! Lăsaţi-l, oameni buni, la manele, la chiloţii gagicii sale, nu vă coborâţi la mintea lui!
Ode pentru Steaua
Dar trebuie să vorbim, măcar tangenţial, de corectitudinea acestui 3-1. După relatări de la faţa locului ale unor jurnalişti (între care, susţin şi aici, Cristian Geambaşu rămâne printre puţinii credibili), dar şi din ce se deduce la televizor, şi arbitrii străini, chiar belgieni, ipotetic mai spălaţi, sunt tot… arbitri şi, ca atare, servesc pe cel care plăteşte! Iar dacă nu, sunt proşti, precum cei autohtoni, şi atunci de ce ne mai încurcăm cu străini???
Sigur, e mare veselie, combinată, împănată bine cu huliganism, în sfera roş-albastră, molipsitoare din păcate, regretabil, şi în televiziuni, emisiuni de fotbal, jurnale, ziare întregi, care desfăşoară o atotcuprinzătoare Daciadă media în a ridica osanale Stelei, mai mult lui Becali decât Stelei, iar tembelul huligan Meme dă foc tribunelor de aşa-zişi suporteri, fani etc… Dar asta nu va ridica valoarea fotbalului nostru, ci, cel mult, audienţele tv şi tirajele ziarelor. Iar cu asta nu am făcut nimic!
O paranteză (mirare) pugilistică
Cum nici Lucian Bute nu a făcut mare lucru învingând chinuitor, pentru el, pentru cei ce-l suţin, pentru cei ce nu au dormit o noapte ca să-l vadă cum se chinuie, la puncte, cu un boxer care nicicând nu a ajuns să boxeze 12 reprize! Ceea ce dă şi calificativul de evaluare a victoriei românului nostru din Canada! Unde s-a aflat şi Rudel Obreja. Cu ce treabă? Ce treabă avem noi, ca federaţie, în Canada? Dar ce treabă ar avea Obreja, care nici nu mai reprezintă federaţia? Care este chiar dezafiliată de AIBA, şi, deci, nu există?! Dacă s-a dus acolo ca prieten, da! E treaba lui. Însă ar fi de bun-simţ să părăsească boxul, postul, federaţia, să plece definitiv în Canada, oriunde!… Nu înainte de a da seamă pentru afacerea de la meciul lui Bute, de la Bucureşti, la Polivalentă, la organizarea căruia federaţia de box nu era organizatoare, numai firma lui Obreja, împreună cu a ministresei Udrea… Părea o afacere privată…
Tot pe dunga deşertăciunilor bat clopotele şi-n Gruia clujeană, unde domnul Arpi se excită de plăcere la laudele noului său antrenor, Paulo Sergio, că Doamne, ce lot valoros a găsit aici, cel puţin egal cu Benfica sau Porto! Să fie într-un ceas bun, miercuri! Dar, celor care, la fel, s-au excitat la 5-0 cu Braşovul, ca mare izbândă după plecarea lui Ando, le amintesc că Sergio ăsta nu avea în sacoşă şipul cu elixirul de revitalizat CFR-ul, ci, cel mult, se poate vorbi de efectul întârziat al pregătirii acumulate, ori al unei decomprimări psihice după presiunea lipsei de rezultate…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.