Editorial: Comisia Macovei, un caz de masochism politic

Nu ştiu cine le-a dat celor de la PD-L ideea să înfiinţeze cu strigături o comisie de evaluare etică a candidaţilor. Se aştepta oare cineva normal la cap din ţara asta ca filtrul Macovei să scoată pe piaţă un leat de candidaţi străini de necurăţenia pupincurismului şi clientelismului, fără pată, averi nejustificate şi scandaluri decoltate? 

Cât de naiv trebuie să fii ca să ceri etică, curăţenie morală într-un partid unde “frăţia ghiulului” nu are cum să se împiedice de acest ciot pipernicit al integrităţii? E ca şi cum în Iad, unul din nefârtaţi ar începe să condiţioneze candidatura la postul de drac – şef de cazan de rostirea unui “Tatăl nostru” înainte de culcare. Cine a mai auzit aşa ceva: drac smerit şi politician curat?

Şi nu e vorba aici că nea’ candidatul mai scuipă pe jos, îşi mai bate din când în când nevasta sau a furat, când era elev, fondul clasei.

Au penetrat comisia Macovei tot felul de condamnabili ale căror fapte puşcă în nasul ARD-ului chiar înainte de alegeri. Domnul Mircia Muntean e doar un exemplu de inculpat într-un proces penal căruia şefii PDL i-au şters ştampila de “nefrecventabil” pusă de comisia Macovei pentru a-l putea trimite ca ispită electorală.

Vorbim în acest caz despre un politician îmbătrânit în relele tranziţiei, cu mici şanse de reeducare. Dar ce ne facem cu domnul deputat Alin Trăşculescu, şi el trântit la criteriile de eligibilitate morală Macovei, şi el spălat de conducerea PDL? Problema este că domnul Trăşculescu este un politician tânăr, un domnişor politic, cum ar veni, o floare de la butoniera alianţei ăsteia cu nume de foc. Venalitatea face, iată, punte între generaţii, se întinde, domină, face legea şi striveşte tot ce i se opune cu forţa teribilă dobândită în ani de acumulări de influenţă şi bani.

Nu există în politica românească de astăzi culoar liber pe care să poţi circula fără să te împiedici de suspiciuni şi fapte penale. Situaţia a degenerat periculos de mult şi dacă nu se iau măsuri urgente, fenomenul riscă să devină ireversibil. Adică, cu alte cuvinte, România va deveni un fel de Americă de Sud a Europei.

Comisia Macovei nu a făcut altceva decât de a evidenţia ridicolul unui apel la etică, cinste şi morală, lansat astăzi în amfiteatrul politic românesc. Şi atunci despre ce vorbim? Cel mult despre un masochism politic vindecat între timp.