Editorial: Un alt fel de sfârşit al lumii

Să tot fie vreo doi sau trei ani de când o producţie hollywoodiană încerca să ne arate cum se va sfârşi lumea pe 21 decembrie 2012. Panica s-a instalat imediat ce în poveste a apărut şi chestiunea calendarului mayaş care se încheie la această dată. Subiectul s-a diversificat în fel de fel de versiuni, unele susţinute de documentare ale unor posturi serioase, altele doar de preziceri ale unor personaje căutate, interpretate ori, pur şi simplu, inventate de acea categorie a presei pentru care doar cifrele sunt importante: numărul de “click-uri” de pe site, direct proporţional cu tarifele de publicitate. 

S-a tot povestit de acest sfârşit al lumii, încât până şi criza economică a intrat în scenariul apocaliptic. La început, se spunea că va dura doar doi ani. Acum constatăm că poate să dureze şi 20 de ani.

Revenim însă la lucrurile de bază, la problemele de mediu. Tabăra celor care susţin iminentele efecte ale încălzirii globale, fenomen care, pentru emisfera Nordică, paradoxal, se va solda cu o nouă glaciaţiune prin stoparea curentului circular din Atlanticul de Nord (cel care în Europa face ca tot timpul ploaia să vină din Vest), spune că sfârşitul e cam la cinci ani distanţă. Tabăra celor care cred doar în semne spune că, indiscutabil, pe 21 decembrie 2012 va fi începutul sfârşitului.

Oamenii de ştiinţă spun că 21 decembrie va fi o zi ca oricare alta. Prezicătoare precum “adevărata fiică a Mamei Omida” sunt şi mai optimiste şi spun că, la data amintită, lumea va ieşi dintr-o eră a întunericului şi vom intra într-o eră a luminii.

Ei, asta da prezicere dătătoare de speranţă. Poate că, începând din 21 decembrie, vom începe să urmăm englezescul “practice what you preach”, tradus în româneşte într-o manieră mult mai savuroasă: “Fă ce zice popa, nu ce face popa!” Poate că anul acesta o să avem, în sfârşit, un Crăciun în care să conteze mai puţin frigiderul burduşit cu mâncare cât pentru un sat african, vreme de o săptămână, ci însuşi faptul că, alături de cei dragi, simţi cu adevărat începutul curat al unui alt mic ciclu de viaţă.

Poate că vom avea parte de primul Revelion în care, la 12.00 noaptea, n-o să ne mai punem dorinţe de genul “Să-mi schimb maşina, să-mi iau telefon de 1.000 de euro, să fiu cel mai tare din parcare-n toate cele”, ci de genul “Să fim sănătoşi anul ăsta, să aducem bucurii celor din jur fără să aşteptăm mare lucru în schimb”.

Ar fi prea frumos să se întâmple aşa, dar ce-ar fi ca, după 21 decembrie, de exemplu, începând de la preşedinte şi premier, cel puţin pentru următorii patru ani, toţi demnitarii de rang înalt să lucreze gratis?!

Doar au spus în 2000, 2004 şi 2008 că pentru popor candidează. Poporul îi susţine prin vot, de ce să le mai dea şi bani?! Ei, ăsta chiar ar fi un sfârşit de lume pentru mare parte dintre politicieni.