Ultima şansă pentru Sarmizegetusa

Căutăm un viitor pentru Sarmizegetusa Regia! Specialişti în istorie şi arheologi s-au alăturat autorităţilor la masa rotundă al cărei scop este identificarea de soluţii pentru administrarea Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei aflate în patrimoniul UNESCO. Coordonatorii cercetărilor în situl fostei capitale a dacilor susţin că, în lipsa unei intervenţii în forţă, monumentele din piatră vor fi distruse complet în următorii 20 de ani. 

Deşi este un obiectiv de interes mondial, Sarmizegetusa Regia este şi acum locul în care oricine poate face orice, oricum şi oricând, fără să fie obligat să respecte vreo regulă şi, implicit, fără să suporte vreo consecinţă

Arheologii şi cercetătorii ştiinţifici din Deva şi universitarii din Cluj-Napoca spun că de mai bine de zece ani cetăţile dacice au suferit distrugeri importante. După căutătorii de comori, turiştii sunt cei care fac rău monumentelor în lipsa unei administraţii care să gestioneze siturile UNESCO. “Monumentele din piatră sunt acum într-o stare deplorabilă, se fac acolo ritualuri, focuri pe Soarele de andezit, se aprind lumânări în ambalaj de plastic şi nu există, practic, nicio autoritate care să le dea amenzi acestor vizitatori, pentru că oamenii nu simt acolo mâna unui stăpân”, spune profesorul universitar dr. Gelu Florea, coordonatorul cercetărilor arheologice.

Masa rotundă intitulată “Un viitor pentru Sarmizegetusa – perspective de valorificare a unui monument UNESCO” a fost organizată de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, în încercarea de a găsi cea mai bună soluţie de administrare a sitului Sarmizegetusa Regia, după ce aleşii judeţeni au votat trecerea în administrarea Consiliului Judeţean (CJ) a 19 hectare din zona fostei capitale dacice. Conducerea instituţiei aşteaptă acum o hotărâre de Guvern, prin care aceste obiective să fie trecute în administrarea CJ Hunedoara: “Regret că de opt ani de zile, de când sunt preşedinte, nu am reuşit să fac ce trebuia pentru aceste situri uitate de două mii de ani. Vrem ca patrimoniul acesta să fie al nostru şi nu al nimănui – dacă era al nostru, statul român nu plătea până astăzi peste 100 de milioane de lei ca să recupereze ceea ce ni s-a furat. Adevărul este că, spunem că sunt ale noastre, dar nu sunt încă. Acum vreo două săptămâni la Bucureşti am făcut, între patru ministere, kilometrajul pe care îl faci între Deva şi Bucureşti. Mă săturasem: Cultură, Mediu, M.A.I. În primă fază, vom avea aceste 19 hectare şi trebuie să demonstrăm că suntem în stare să facem ceva cu ele”, spune Mircea Ioan Moloţ, preşedintele CJ.

La întâlnire au participat mai multe instituţii care au legătură într-un fel sau altul cu monumentele dacice, iar arheologii au prezentat şi două experienţe europene de valorificare a unor situri arheologice cel de la Bibracte – Franţa şi Carnuntum – Austria.

Simbol naţional în căutarea unui stăpân

“Sarmizegetusa Regia are nevoie de un stăpân, pentru că acum nu îl are şi pentru că o curte fără stăpân nu are pază şi acolo se poate întâmpla oricând, orice. Ceea ce se şi întâmplă – de la braconaj, până la turism necontrolat cu afectarea ireversibilă a unor monumente. Un stăpân ar trebui să transforme acel deal cu monumente într-un parc arheologic, într-un muzeu în aer liber, care să arate că locul beneficiază de mâna unui administrator, care ar putea să încurajeze un turism civilizat şi să redea, de fapt, oamenilor monumentele de acolo într-o ambianţă europeană”, crede universitarul Gelu Florea. Echipa sa a pregătit şi a expus proiectele pentru câteva cabane – viitoarele spaţii de cazare destinate arheologilor şi studenţilor care fac săpături în zonă – şi panouri explicative pentru templele Regiei.

Incinta sacră a capitalei Daciei libere are multe de oferit, atât cercetătorilor cât şi turiştilor, doar că instituţiile centrale par la fel de indiferente

Cei de la muzeul din Deva au pregătit mai multe materiale promoţionale, printre care şi un pliant realizat de Cristina Bodó şi colegii ei de la Universitatea din Cluj, cu detalii despre Sarmizegetusa Regia. S-au făcut replici după fragmente din ceramica dacică pentru a-i obişnui pe vizitatori să nu mai plece cu tot felul de fragmente de vase sau de pietre din situl arheologic. Astfel, vizitatorii vor putea cumpăra cu doi sau trei lei fotografii cu zona sacră împreună cu fragmente ceramice ca suveniruri. Conducerea Muzeului a declarat că încearcă, împreună cu partenerii, să arate că este pregătită să preia în administrare cetăţile dacice şi e un prim pas că s-a reuşit strângerea la discuţii a tuturor factorilor implicaţi, pentru a ajunge împreună la o concluzie despre strategia comună.

Analiză pe cetăţi

Specialiştii au discutat şi proiectul de cercetare arheologică finanţat de Ministerul Culturii, program care se derulează timp de patru ani, iar pentru perioada 2013-2015, săpăturile se vor efectua simultan în patru situri din Munţii Orăştiei: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Costeşti, Luncani-Piatra Roşia: “Toate cele patru cetăţi au avantajul accesului relativ facil, se va lucra şase luni în teren, restul în birou. Acest complex de aşezări şi cetăţi dacice este un sit unitar şi trebuie cercetat ca atare”, a declarat la Deva coordonatorul proiectului de cercetare, dr. Carmen Ciongradi, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Aceasta spune că programul presupune realizarea unei baze logistice, care va contribui la calitatea actului de cercetare, identificarea priorităţilor, editarea de publicaţii şi rapoarte anuale.

Mai mult, analiza SWOT (bazată pe principiul “puncte tari – puncte slabe – n.r.) a cetăţilor identifică mai multe puncte “tari”: monumente UNESCO, potenţial ştiinţific practic inepuizabil, potenţial turistic uriaş, potenţialul de a deveni un exemplu de bună practică în cercetare. Aceeaşi analiză marchează însă şi “minusurile”: absenţa unei autorităţi care să administreze situl, monumentele devastate în ultimele două decenii. În această situaţie, universitarii şi cercetătorii precum Gelu Florea spun că le-a ajuns până acum indiferenţa statului şi sprijină orice încercare de remediere: “Noi suntem mulţumiţi că se mişcă într-adevăr ceva. Vreau să vă spun că orice situaţie este mai bună decât cea în care suntem acum când nu se întâmplă nimic acolo, sus”. Parcă nimic nu poate oglindi mai bine dezinteresul statului decât această realitate – cetăţile dacice au fost declarate monumente de interes naţional de-abia în 2006!

Şi totuşi…

“Văd acest moment ca un început, pentru că am aflat din presă că doar o mică parte din Sarmizegetusa va fi preluată şi vreau să vă spun că noi am adus o imagină satelitară cu dealurile din jur, sunt 400 de hectare care sunt, de fapt, sit arheologic – zona cetăţii Sarmizegetusa Regia este doar vârful icebergului, cu monumentele sale din piatră. Sper ca, în etape, tot situl să fie îngrijit, pentru că totul pune aceleaşi probleme, atât din punctul de vedere al pazei, dar şi al vizitării şi valorificării arheologice. O altă etapă pe care o văd şi o doresc este preluarea tuturor monumentelor într-o asemenea administrare integrată, pentru că ele nu pot fi nici vizitate, nici cercetate, nici văzute separat din niciun punct de vedere, este un complex, un întreg, care are semnificaţie integrală”, crede Gelu Florea.

De cealaltă parte, autorităţile judeţene susţin că sunt pregătite să “adopte” monumentele, însă au nevoie de sprijin: “Acum vreau să vă atrag foarte serios atenţia – administrarea acestor cetăţi nu depinde numai de Moloţ sau de Consiliul Judeţean, ci de toate instituţiile care sunt prezente aici: Jandarmerie, Poliţie, Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Romsilva, cercetători hunedoreni şi clujeni. Dar trebuie lăsaţi specialiştii să îşi facă treaba, fără să vină parcul să spună «Dom’le, e parc naţional şi nu puteţi intra cu drujba să tăiaţi fagii», să nu vină Romsilva să zică «Dom’le aici sunt copaci, noi sărăcim».

Asta că tăiem zece copaci! Şi vă spun asta din experienţă, că am păţit-o când a căzut un fag peste ziduri acum câţiva ani şi nu am putut intra cu drujba să-l tăiem. Noi vrem să punem în valoare aceste cetăţi şi cerem asta şi partenerilor noştri”, spune preşedintele CJ Hunedoara.

Artă şi meşteşug în os

Cu prilejul mesei rotunde a fost lansat şi un volum intitulat “Artă şi meşteşug în epoca Regatului dac – Artefacte de os şi corn”, coordonat de dr. Iosif Vasile Ferencz şi dr. Corneliu Beldiman. Este, de fapt, un catalog de expoziţie, o expoziţie la care au contribuit mai mulţi specialişti ai MCDR: Iosif Vasile Ferencz, Corneliu Beldiman, Marius Barbu, Diana-Maria Sztancs, Mihaela Ion şi Cristian Roman.

“Colegii Beldiman şi Puiu Ferencz au gândit acest catalog de expoziţie într-o manieră inteligentă, pentru că volumul a ajuns mai mult decât un catalog de expoziţie. Este, dacă vreţi, o imagine sintetică asupra unui meşteşug care rămâne în viziunea arheologilor pe planul doi, chiar trei. Este vorba de meşteşugul prelucrării osului care, pe undeva, nedrept, păleşte în faţa meşteşugului mai spectaculos de prelucrare a fierului sau a aurului şi argintului. Colegii Beldiman şi Ferencz au adunat artefacte de pe o arie foarte mare, care, sistematizate, prezintă o imagine coerentă şi, ceea ce este foarte important, o imagine accesibilă marelui public, pentru că multe dintre aceste piese sunt insignifiante la o primă vedere, dar spun foarte multe unui arheolog. Tot arheologului îi revine sarcina să traducă ceea ce înţelege el pentru public. Cred că şi din punctul ăsta de vedere, colegii mei au reuşit ceea ce şi-au propus şi la toate acestea se adaugă prezentarea grafică reuşită, frumoasă, chiar de lux”, a dexclarat la lansare profesorul universitar dr. Gelu Florea, unul dintre referenţii ştiinţifici ai lucrării apărute în urma unui expoziţii realizată şi ea după o concepţie originală şi un design special şi vernisată prima dată la Deva, în 24 mai 2012.

“Este o expoziţie care a avut mare succes, a ajuns chiar şi la Tulcea, a trecut în Dobrogea – dacă vreţi – asemenea lui Burebista, dar nu cu intenţia de a cuceri cetăţile de la Pont, ci pentru a cuceri inimile drobrogenilor. Lucrarea are peste 130 de ilustraţii color, este o lucrare deosebită şi cred că în acest moment este unică în peisajul întregii tări, nu doar ardelean, de gen”, spune Iosif Vasile Ferencz. Ilustraţiile sunt doar completarea celor 19 lucrări scrise de specialişti, care detaliază pe înţelesul publicului larg evoluţia utilizării elementelor scheletice animale numite “materiile dure animale”, amănunte despre mediul animal din preistorie şi protoistorie pe teritoriul României, cu accent pe perioada geto-dacică, dar şi descrieri ale “bestiarului” dac.

“O istorie spusă de arheologie”

O brăţară dacică de argint, un cui cu capăt sub formă de leu de argint, unelte de la atelierele de fierărie, lupe de fier, unelte folosite de agricultorii daci, chiar şi un polonic imens care a stârnit tot soiul de glume pe seama porţiilor preferate de strămoşi. Toate le puteţi vedea într-o expoziţie care va pica bine oricărui suflet iubitor de istorie, expoziţie organizată în timp record de cercetătorul devean Cristina Bodó, singurul arheolog care sapă la Sarmizegetusa Regia alături de specialiştii clujeni.

Expoziţia se intitulează “Zona Capitalei Regatului Dac. O istorie spusă de arheologie” şi poartă vizitatorul prin lumea dacilor, cu ajutorul panourilor, fotografiilor şi reconstituirilor de monumente. Alături de vase restaurate în atelierele MCDR, se pot vedea şi replici de vase dacice realizate de arheologul Marius Barbu, un adept al arheologiei experimentale. Ceramica dacică pictată este bine reprezentată, iar organizatorul expoziţiei a ales, în mod fericit, să mărească detalii frumoase găsite pe fragmentele de ceramică şi să ilustreze astfel un panou explicativ pe care scrie: “Un exemplu aparte al ceramicii dacice îl reprezintă vesela pictată. Este vorba de veselă de lux, la realizarea căreia au contribuit şi influenţe mediteraneene, preponderentă fiind pictura de origine elenistică, cu motive geometrice. În secolul I, apare stilul figurativ specific centrului de olărie din Munţii Orăştiei, ceea ce reprezintă o noutate în ansamblul producţiei ceramice pictate şi al artei dacice târzii”.

Arheologii spun că, din repertoriul formelor de ceramică pictată, au găsit în situl regal multe vase destinate băutului, vase cu siluete ovale şi variante de chiupuri de dimensiuni mai reduse decât cele obişnuite, dar şi fragmente de căni pentru turnat sau castroane: “Am ales ceramică dacică frumoasă, pe care se observă diverse detalii, detalii care se văd mult mai bine în fotografiile cu ajutorul cărora am mărit, pentru public, aceste elemente de decor – se pot observa câteva amănunte tehnice de ornamentare a acestei ceramici, ce este decorată cu motive animaliere şi vegetale şi care se găseşte numai în zona Sarmizegetusei Regia şi a fost produsă doar în ultimii 50 de ani de existenţă ai Regatului Dac, undeva din a doua jumătate a secolului I”, explică Cristina Bodó. Te miră grija cu care meşterii şi-au decorat creaţiile – pereţii vaselor sunt acoperiţi cu picturi care reprezintă frunze, animale şi păsări reale ori fantastice. Conturul este realizat din linii sau reţele de linii, o “modă” specifică atelierelor din fosta capitală, lucru care determină specialiştii să încadreze aceste modele la “ceramica de curte”.

“În ceea ce priveşte detaliile de tehnică, pe imaginile mărite ale fragmentelor ceramice se poate observa cum au folosit în anumite cazuri compasul pentru a trasa decorul. Se vede inclusiv punctul unde a stat vârful compasului şi apoi s-au trasat aceste semicercuri. Alt exemplu îl reprezintă aceste reprezentări animaliere, unde se vede cum au trasat înainte linia, pentru că nu au colorat chiar până la limita ei”, detaliază cercetătorul devean. Oricum ai privi, frumuseţea modelelor, silueta delicată a vaselor, cromatica te uimesc şi te fac să te întrebi de ce, după două mii de ani, avem în magazine doar ceramică grosieră?! Modelele sunt realizate într-o pastă din argilă fină, modelate pe roata olarului şi apoi uscate, arse în cuptoare şi doar apoi decorate. O expoziţie care nu trebuie ratată, deschisă zilnic, cu excepţia zilei de luni, între orele 9 şi 17, până în luna februarie, în trei săli de la etajul Magnei Curia.