USL se pregăteşte să câştige “la pas” alegerile parlamentare din această iarnă. PDL-ul i-a fost cel mai bun promoter încă de pe vremea guvernărilor de sacrificiu BOC, aşa că ARD face astăzi numai figuraţie, preşedintele Băsescu caută să iasă din scenă demn, adică cu vilă de protocol şi piscină post-prezidenţială, iar “imperialista” Uniune Europeană pare s-o fi lăsat mai moale cu amestecul în plagiatele noastre juvenile şi jocul dâmboviţean de-a lovitura de stat.
Este clar în acest moment: USL va câştiga. Important, dar neesenţial. Vital pentru întreaga lucrare este ca cei care câştigă să dobândească “o majoritate” solidă în Parlamentul României. Şi încă, după asta, să uite un mandat că unii sunt roşii şi ceilalţi galbeni. Şi abia atunci USL are ceva şanse să-şi înfrunte cu succes adevăratul contracandidat. Pe care nu-l poţi combate cu discursuri vitriolate, nici cu suspendări, cât despre “blat” nici nu poate fi vorba.
Şi situaţia stă cam aşa. În primele trei trimestre din acest an, datoria externă a României a ajuns foarte aproape de 100 de miliarde de euro, în creştere cu 353 de milioane de euro faţă de 31 decembrie 2011.
În plus, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat, în primele nouă luni, un deficit de 3,67 miliarde euro. Cifra asta incredibilă, de 100 de miliarde de euro, “umileşte” datoriile României angajate de Ceauşescu, care în anul 1982 se ridicau la 11 miliarde de dolari. Şi cât ne-a costat atunci rambursarea lor!!! De plătit, le-am plăti noi şi acuma, numai de-am avea investitori. Nu mai avem. Investiţiile străine în România au depăşit timid suma de un miliard de euro. Un miliard de euro?! Păi asta e cam sinonim cu praful de pe tobă faţă de cele aproape 10 miliarde investiţii străine cât a absorbit România în 2008. Şi nu e vorba că nu mai vin bani! Problema este că nici măcar nu putem să-i luăm de unde sunt. Statistica ne lămureşte din nou. În primele nouă luni ale acestui an, România a atras 800 de milioane euro din fonduri europene, în condiţiile în care suma programată la începutul anului era de 3 miliarde de euro. Aşadar, s-a atras mai puţin de o treime din cât îşi propusese statul.
Evident, situaţia s-a deteriorat accelerat şi în buzunarele românilor. După mulţi ani, inflaţia şi preţurile au început din nou să o ia razna. Inflaţia s-a accelerat în luna septembrie, rata anuală a acesteia crescând la nivelul de 5,33%, de la 3,88% în luna august, pe fondul scumpirii produselor alimentare. Cu 150 de lei umpleai coşul la supermarket acum trei ani. Astăzi pentru aceeaşi performanţă scoţi din buzunar 250 de lei. Scumpirile au indus automat efecte şi în cursul de schimb. În acest an, leul s-a depreciat cu 5,3% în faţa monedei europene. Rău pentru noi! Leul a fost, de altfel, SINGURA monedă din UE care s-a depreciat faţă de euro. Şi ca ultimă tuşă la acest tablou sumbru, mai trebuie spus că sunt 700.000 de români care în prezent nu primesc salariu.
Iată cu ce va trebui să se confrunte majoritatea robustă care ar trebui să rezulte din creuzetul alegerilor care bat la uşă. Dacă nu e robustă, adoptarea unor măsuri economice dure luate pe “repede-înainte” (pentru că asta ar trebui să urmeze, nu lapte, nici miere) va fi imposibilă. Ce se va întâmpla însă dacă după alegeri majoritatea asta se va sparge pe linia de separare dintre PSD şi PNL? Va fi rău! Dar presupun că acest lucru nu este posibil. Asta dacă cei de la USL sunt de acord că nu e un sentiment plăcut să mori politic cu ţara de gât!
Beton! O sa faca treaba baietii? Nu au de ales !!!