Biserica-monument din Strei, problemă rezolvată pe jumătate

După ce, la începutul lunii octombrie, REPLICA atrăgea atenţia asupra situaţiei în care se află biserica-monument din satul Strei, de lângă Călan, lucrurile au început să se mişte. Nu într-un ritm ideal, însă cu rezultate. Biserica are însă mare nevoie de un acoperiş nou, pentru că cel realizat cu 13 ani în urmă a fost făcut “la normă”, doar ca lucrarea să fie bifată ca “rezolvată”, iar banii să fie încasaţi. 

Peste câteva zile, biserica-monument din Strei va avea o prelată care să o protejeze, însă nu se ştie cât va mai dura până când va avea şi banii necesari
schimbării acoperişului

În urma sesizărilor făcute de REPLICA, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPCN) a început demersuri pentru rezolvarea situaţiei bisericii – monument de secol Xlll din Strei, unul dintre cele mai vechi edificii de acest gen din întreaga Transilvanie. Acoperişul de lemn (pentru că nu i se poate spune “de şindrilă”, pentru că specialiştii afirmă că bucăţile de lemn ce formează şarpanta numai a şindrilă nu seamănă) are sute de găuri, mai mici sau mai mari, prin care apa intră ca printr-o sită rară, se infiltrează apoi în planşeul bisericii, după care se prelinge pe pictura murală medievală, un alt element artistic de valoare inestimabilă al monumentului.

“Ştiam că sunt unele probleme la biserica din Strei, am reuşit să ne documentăm mai bine, după care, cu ajutorul Consiliului Judeţean, am reuşit să găsim o soluţie pentru a proteja biserica măcar pe parcursul acestei ierni. Cu sprijinul Fundaţiei Pro-Patrimonio, care derulează un proiect de reabilitare la bisericile din Boz şi Târnăviţa (comuna Brănişca – n.r.), am obţinut mai multe prelate speciale de protecţie, de care nu mai era nevoie la cele două edificii. Prelatele au fost predate preotului parohiei din Strei, urmând a fi montate pe acoperiş, astfel încât să nu mai fie probleme cu apa care se infiltrează în structura lăcaşului de cult. S-a întocmit, în acelaşi timp, şi o cerere de introducere a bisericii – monument din Strei în Planul Naţional de Restaurare aplicat în 2013. Nu ştiu însă ce şanse sunt ca cererea noastră să fie acceptată şi nici nu avem, deocamdată, un cost estimat al lucrărilor”, spune Dorin Kladni, consilier pe probleme de patrimoniu în cadrul Direcţiei pentru Cultură Hunedoara.

Zilele acestea se pune prelata

Preotul parohiei ce include şi satul Strei, părintele Emil Popa, spune că a preluat prelatele de protecţie de câteva zile, iar, împreună cu mai mulţi săteni, a şi încercat să le pună pe acoperiş. “Speram să ne putem urca prin turnul bisericii, iar de acolo să coborâm pe acoperiş. Starea şindrilei este aşa cum este, iar oamenilor le este frică să păşească pe ea. Cred că vom reuşi, cu ajutorul unor scări mai lungi, culcate pe acoperiş, să ne urcăm şi să punem prelatele, lucru care se va întâmpla în cel mult trei-patru zile. Poate aşa, cu prelata asta, n-o să mai avem apă care să se scurgă în biserică”, spune preotul.

Părintele Emil Popa adaugă că, în paralel cu demersurile făcute de DJCCPNC Hunedoara pentru a atrage bani de la buget destinaţi refacerii acoperişului, el încearcă să obţină ajutorul Fundaţiei Pro-Patrimonio, organizaţia non-profit care se ocupă deja de salvarea bisericilor de la Boz şi Târnăviţa: “Chiar dacă avem această prelată, problema acoperişului rămâne nerezolvată. Trebuie să găsim cumva o soluţie. Eu nutresc speranţa că, dacă nu vom avea ajutor de la Guvern, poate vom primi sprijinul Fundaţiei Pro-Patrimonio. Am întocmit deja o parte din documentele necesare dosarului de prezentare. Aşteptăm şi un deviz estimativ făcut de specialişti din Primăria Călan şi nu ne rămâne decât să sperăm că vom reuşi să rezolvăm problema în vara anului viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Restaurare ca-n anii ’90

Refacerea acoperişului bisericii-monument din Strei poate servi drept contra-exemplu despre cum să faci o asemenea lucrare. Asta în cazul în care iubeşti mai mult ideea lucrului bine făcut decât pe cea a banilor mulţi, obţinuţi uşor. Antreprenorul general, societatea ASAR, a subcontractat partea de producere şi tratare a şindrilei unui întreprinzător local. Acesta, la rândul său, i-a comandat unui meşter din Batiz să facă şindrila. Bucăţile de lemn nu au fost însă bine uscate şi au fost montate pe structura acoperişului într-o lună de decembrie. Schimbarea şindrilei nu mai putea aştepta încă şase luni, pentru că se trecea într-un alt an bugetar, lucru care însemna pierderea unei bune părţi din banii alocaţi lucrării. Întregul proiect de restaurare a fost negociat şi contractat de structurile centrale ale Ministerului Culturii, cele care ar fi trebui să se şi îngrijească de supervizarea lucrărilor.