Sănătate: Artrita gutoasă

Guta este o tulburare complexă care poate afecta pe oricine. Bărbaţii sunt mai susceptibili să facă gută decât femeile, dar susceptibilitatea femeilor la gută creşte după menopauză. Din fericire, guta este tratabilă şi sunt modalităţi de a împiedica atacurile gutoase să reapară.  

Guta a fost cândva incorect considerată ca fiind boala celor bogaţi, cauzată de consumarea a prea multă hrană consistentă şi a vinurilor fine. Deşi dieta şi băutura excesivă contribuie la gută, acestea nu sunt cauza principală a bolii. Cauza gutei este o inflamaţie a articulaţiilor, rezultând din acumularea de cristale de uraţi. Acidul uric este un produs de excreţie format din descompunerea purinelor.

Acestea sunt substanţe aflate în mod natural în corpul uman precum şi în anumite alimente, în special în organe precum ficatul, creierul, rinichii şi pancreasul. În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge şi trece, prin rinichi, în urină. Uneori, corpul fie produce prea mult, fie excretă (elimină) prea puţin din acest acid. În acest caz, acidul uric se poate depune, formând cristale ascuţite ca acele (urati), într-o articulaţie sau în ţesutul înconjurător, ceea ce produce durere, inflamaţie şi umflare.

Nu toţi cei cu niveluri crescute de acid uric vor dezvolta gută. Capacitatea rinichilor de a scăpa corpul de acid uric este parţial determinată ereditar. Totuşi, doar pentru că cineva din familie suferă de gută, asta nu înseamnă că toată lumea din famile va avea această boală. Acest risc variază de la o persoană la alta.

O anormalitate în procesarea acidului uric poate provoca atacuri de artrită dureroasă (atacul de gută), pietre la rinichi şi blocarea tuburilor de filtrare ale rinichilor cu cristale de acid uric, conducând la colapsul rinichilor şi insuficienţă renală. Pe de altă parte, unii pacienţi pot dezvolta doar niveluri ridicate ale acidului uric în sânge (hiperuricemie) fără să aibă artrită sau probleme cu rinichii. Termenul de “gută” este de regulă folosit pentru a desemna atacurile de artrită dureroasă.

Principalii factori de risc ai gutei

În plus, la o anormalitate moştenită în gestionarea acidului uric, alţi factori de risc pentru dezvoltarea gutei includ obezitatea, creşterea excesivă în greutate, în special în tinereţe, consumul de alcool de la moderat la mare, tensiune arterială crescută şi funcţionare anormală a rinichilor. În plus, anumite boli conduc la producţia excesivă de acid uric în corp. Exemple de astfel de boli includ leucemia, limfomul şi tulburările de hemoglobină.

Semnele şi simptomele de gută

Simptomele sunt aproape întotdeauna acute, au loc brusc, adesea noaptea, şi fără avertizare. Ele includ:

• durere intensă a articulaţiei. Guta de regulă afectează articulaţia degetului mare de la picior, dar poate apărea şi la gleznă, genunchi, mână şi încheietura mâinii. Durerea durează de obicei 5-10 zile şi apoi se opreşte. Jena persistă gradat încă 1-2 săptămâni, lăsând articulaţia aparent normală şi fără durere.
• inflamaţie şi roşeaţă. Articulaţia sau articulaţiile afectate se umflă şi devin lucioase şi roşii.

Alături de tratament, intervenţia nutriţională este foarte importantă în gută şi are drept scop: reducerea greutăţii corporale, creşterea diurezei şi alcalinizarea urinei, eliminarea alimentelor ce declanşează atacul de gută şi cresc valorile acidului uric. Scăderea în greutate se recomandă persoanelor supraponderale şi obeze. Aceasta se va face progresiv, nu brusc, cu o dietă moderat hipocalorică, cu puţine proteine şi lipide şi mai multe glucide.

Pentru creşterea diurezei se recomandă consumul de apă potabilă, ceaiuri diuretice, ape oligominerale şi alcaline pentru a obţine o diureză de peste 2,5 litri. Consumul de lichide se împarte în 5-6 prize în timpul zilei şi una la culcare. Creşterea diurezei are drept scop eliminarea acidului uric prin urină şi reducerea cristalizării acestuia.

Alimentele interzise sunt: carnea de animal tânăr (viţel, miel, pui), carnea de vânat, organe (rinichi, ficat, creier, momiţe etc.), mezeluri, supe de carne, pateuri de carne, fructe de mare, peşte gras, alcool (în special bere şi vin), mazăre, sparanghel, spanac, smochine uscate, concentrate industriale de tomate, sfeclă rosie, castraveţi, ţelină, fasole albă, dulciuri concentrate şi condimente picante.

Alimente permise pacienţilor cu gută sunt: laptele dulce sau bătut, iaurtul, brânzeturile nesărate şi slabe, pâinea albă veche de o zi, făinoasele, mămăliga, legumele verzi sub formă de supă, cremele de legume, cartofii, sucurile de legume, fructele proaspete. Ouăle sunt permise în cantitate de maxim trei pe săptămână, preferabil în compoziţia mâncărurilor. Cantitatea de sare admisă zilnic este de 1-2 grame.

Ca şi tratament naturist, se recomandă o schemă de tratament complexă care să conţină:

• Intern: GutoStop, M.S.M., Tonic antirem “E-lite” şi Tonic “E-lite” 90-60-90;
• Local: unguent cu Untul pământului, gălbenele şi tătăneasă, gel cu Gheara dracului.

Tonicul antirem “E-lite” conţine miere, propolis, polen, lăptişor de matcă, pulbere de condroitină şi glucozamină, extracte din mlădiţe de viţă de vie sălbatică, salcie, muguri de frasin, muguri de jneapăn, brusture, arnică, rasină, ulei esenţial de pin, salvie, geraniu, lavandă. Produsul are efect antiinflamator, antireumatic, antigutos, antiartritic, antiedematos, calmant al durerilor reumatice, depurativ. Este recomandat persoanelor care suferă de reumatism cronic, poliartrită reumatoidă, spondiloză cervicală, artroză, gonartroză, osteoporoză, coxatroză, gută, edeme, adenopatii, inflamaţii de diverse etiologii şi bursite.