Decembrie 2012 este pentru unii la un pas depărtare de apocalipsă. Sfârşitul lumii este aproape pentru cei care cred în proorocirile maiaşe şi, în timp ce unii cred că buncărele sunt singura scăpare, alţii dau iama prin cabinele de “parapsihologie”. Se fac terapii cu îngerii, cu lumină, destinul se citeşte în stele sau în cafele, ori în intestine de găină, neapărat neagră.
În secolul XXl, vrăjitoarele supravieţuiesc mulţumită aurei de mister pe care ştiu să o păstreze în jurul lor şi al “meseriei” practicate
Este început de iarnă şi e puzderie de lume într-o mănăstire din judeţ. La un moment dat, un pelerin se ia la harţă cu stareţa şi un jurnalist înregistrează totul. Călugăriţa îl vede şi urlă la el: “Şterge tot, altfel te blestem!”. Credincioşii sunt perplecşi.Sunt în postul Crăciunului 2012, într-un loc considerat sfânt şi o maică ameninţă un om cu blestemul… Într-o ţară europeană, pe un continent care se vrea “culmea civilizaţiei”, te-ai aştepta ca majoritatea celor care asistă la aşa ceva să izbucnească în râs, sau să sune la 112 pentru a reclama o criză de isterie. În schimb, toţi tac mâlc şi ascultă îngroziţi, aşteptând ca omul să pice jos fulgerat de mânia Domnului. Nu se întâmplă nimic, dar comportamentul celor din jur este tipic pentru credinţele întunecate care înconjoară românul şi nu doar pe cel de rând. Chiar şi în oraşe aproape nu este persoană care să nu ştie numele şi adresa ba unei ghicitoare, ba a unei clarvăzătoare sau, mai rău, vrăjitoare.
Ba, sunt chiar orăşeni, mari ortodocşi, autodeclaraţi cu “frica lui Dumnezeu”, pentru care nu trece o săptămână ca să nu-şi viziteze ghicitoarea preferată, în încercarea disperată de a afla ce-i aşteaptă, dacă îi înşeală partenerul, dacă li se măreşte salariul, sau dacă criza economică le va închide firma, ori o va mai lăsa să supravieţuiască o vreme. Acum vrăjitoarele au site-uri pe Internet, dau anunţuri în ziare, îşi maschează “birourile” sub numele de cabinete de psihologie şi eventual parapsihologie. “Portalul vrăjitoarelor din România” are vizitatori din toată Europa, care află că, din toamnă, vrăjitoarele au chiar şi un canal de televiziune – “Witch Channel – noul canal care îţi dezvăluie viitorul”! Se oferă “live” previziuni astrologice, clarviziune, ghicit în cărţi, farmece de dragoste, sau descântece de deochi.
Autosugestia contează
Vrăjitoria este o meserie care, în loc să se piardă în Evul Mediu Întunecat, a răzbit până acum cu succes şi îşi găseşte tot mai mulţi adepţi printre contemporani. Până şi cei care declară sus şi tare că nu cred în puterea sau chiar în existenţa farmecelor, nu se simt deloc confortabil la ideea că ar putea fi ţinta vreunei acţiuni vrăjitoreşti. Dacă nu credeţi, faceţi un mic experiment: luaţi una bucată necredincios declarat în ale magiei, încropiţi o mică ceartă şi apoi aruncaţi-i încruntat: “Eu arunc asupra ta, asupra copiilor tăi / părinţilor tăi, soţului / soţiei un blestem!” Faţa “necredinciosului” va vorbi de la sine! Toţi aceşti oameni nu cred în farmece sau în vrăjitorie, dar se tem serios de aceste lucruri. Psihologii explică acest lucru destul de uşor, prin puterea autosugestiei. Adică auzi un lucru despre tine, nu îţi place, nu eşti de acord cu el, dar începe să te macine şi aşa începi să îi dai atenţie. Apoi, te gândeşti la el frecvent şi asta te influenţează.
Acesta ar fi şi princpiul de funcţionare al “blestemelor publice”, adică afirmaţii de genul: românii sunt hoţi; românii sunt leneşi; românii necivilizaţi, în România n-ai niciun viitor… Pe plan spiritual, însă, lucrurile sunt cu mult mai încurcate: există oameni care ştiu să lege şi să dezlege cam orice folosind magia. Fetele se tem şi acum de “legarea cununiilor”, se poate lega sporul casei şi chiar fura sufletul! Cunoscătorii spun că oamenii cu sufletul furat se deosebesc uşor de ceilalţi: sunt acei oameni împietriţi, care par a nu mai simţi nimic pentru nimeni. Şi mai rău, vrăjitoarele ştiu să lege sufletul cuiva de partener: de multe ori este cazul perechilor nepotrivite, adică el are facultate, frumos ca rupt din soare, plin de bani, dar cu o soţie/ prietenă “de neinvidiat”, urâtă, proastă şi rea. Vrăjitoarele spun că rar, şi doar cu ajutor, te poţi rupe de asemenea “făcături”. În cazul în care cel ce ţine sufletul altuia pleacă din relaţie, partenerul părăsit suferă cumplit, ajungându-se până la sinucidere.
Deva în variantă medievală
Deva este plină de femei care se pricep la ghicit: îţi vezi viitorul în Tarot, în cărţi obişnuite sau în cafea, în funcţie de harul fiecăreia. Unele citesc pur şi simplu ceea ce arată hârtiile sau zaţul, în timp ce altele intră în transă şi îţi pot descrie cu exactitate problemele pe care le ai şi, ca verificare, chiar feţele cunoscuţilor, în detaliu. În Deva, chiar sunt câteva vrăjitoare destul de “subţiri”, deşi fiecare oraş îşi are Mama Omida lui. La acest capitol, Hunedoara bate de departe capitala judeţului, poate şi din cauza numărului mai mare de familii minoritare, mai ales că ţiganii sunt recunoscuţi a avea asemenea cunoştinţe, transmise de femei din generaţie în generaţie, iar rromii ar fi specialişti în trimis argint viu! Tot pe malul Cernei găseşti vrăjitoare care fac jertfe de animale, punând astfel stăpânire pe sufletul vietăţii cu care apoi îşi meştereşte descântecele. Şi nu numai cei care lucrează cu Întunericul fac rău, dar şi cei care lucrează cu Lumină: specialişti în radiestezie, Reiki, bioenergie şi chiar preoţi! Liberul Arbitru le îngăduie acestora să folosească energiile pozitive primite prin iniţieri, post sau rugăciune, după placul inimii lor.
Credinţa religioasă, îmbinată cu superstiţii şi puteri “paranormale”, constituie o reţetă de succes în industria vrăjitoriei
De aceea, spun unii, în perioadele de post, vrăjile sunt mai puternice şi, tot de asta, vrăjitoarele cu fuste colorate se înghesuie la moaşte pentru a beneficia de putere în plus. Acestea sunt persoanele care îşi fac din lumină o armă şi o pun în slujba întunericului, chiar dacă ştiu bine că orice rău făcut se întoarce asupra autorului înzecit. De aceste “daruri” se folosesc inclusiv politicienii, se spune că se practică des în campania electorală şi poate vă amintiţi de Hrebenciuc şi de declaraţia cu flacăra violetă…
Reţete împotriva vrăjilor
Cât de uşor este să faci rău? Cel mai uşor! Şi asta nu o spun doar vrăjitorii, ci şi preoţii. Părintele Laurian Tolovăţ spune că puterea cuvântului este foarte mare şi orice om ar trebui să fie cu băgare de seamă cum îşi foloseşte vorbele: “Asta se spune şi în Evanghelia lui Ioan: «La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu…». Este şi în popor o zicală cum că sunt vorbe care dor mai rău ca 100 de lovituri de bici. Cei care blesteamă toată ziua, scoboară sfinţii, se pot aştepta ca toată astea să se întoarcă. Ei vin la noi şi se plâng că o duc rău, că sunt blestemaţi, că s-au îmbolnăvit, dar întotdeauna dau vina pe altcineva, în loc să se gândească că ei poartă principala vină. Răul nu vine aşa oricum, la orice. Cine o păţeşte înseamnă că undeva, cândva i-a deschis poarta, invitându-l înăuntru. La spovedanie afli de obicei toate relele pe care un om le-a făcut, aşa că pentru noi, preoţii, e ca un diagnostic pus de medic”. Întrebarea cea mai cu greutate pentru “blestemaţi” este cum faci să treci peste toate aceste rele?
Specialiştii spun că demonii, adică energii negative concentrate, un fel de îngeri de-ai întunericului, trec cu tămâie şi, cei mai dârji, cu slujbe de demonizare făcute în biserici tăinuite, în miez de noapte. Vrăjile şi argintul viu trec cu rugăciune, post, participarea la slujbe – îndeosebi la Sfintele Liturghii – şi prin ajutorarea semenilor, sau, în cazul altora, prin autotratament cu bioenergie. Asta în cazul în care, spun specialiştii, vreţi să vă vindecaţi curat, urmând Calea Iubirii, provăduită de Iisus. Cine vrea rezultate “rapide”, poate încerca vechea reţetă biblică cu “ochi pentru ochi” sau “cui pe cui se scoate”. Preoţii şi cei care lucrează cu Lumina spun însă că asta duce doar la o continuă perpetuare a urii şi răului. Mai mult, cel care vrea să îşi revină cu adevărat, musai să îşi ceară iertare de la “emiţător” şi să se ierte pe sine că a greşit odată, permiţând astfel întunericului să îşi facă o breşă în suflet. Şi, spun preoţii, iniţiaţii Reiki sau cei în bioterapie, “abandonaţi frica!” Frica este un sentiment negativ, care macină totul şi expune omul răului din jur şi aşa spuneau şi înţelepţii neamului: “De ce ţi-e teamă nu scapi”…
Leacuri bisericeşti
Preoţii spun că cel mai bun leac împotriva vrăjilor îl reprezintă apa sfinţită
Agheasma mare, numită popular aiazmă, însemnează sfinţire. Ea se săvârşeşte atât în Ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte agheasma pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul. Se spune “Agheasma Mare” pentru că apa de la Boboteaza are o putere deosebită. Sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin botezul Său în apa Iordanului. Efectele Agheasmei Mari asupra credincioşilor care sunt de faţă, sau care se vor stropi şi vor gusta din ea, le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul rugăciunii de sfinţire după care preotul se roagă: “Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.
De aceea, Agheasma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor. În casele credincioşilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în sticle curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credincioşii trebuie să guste dintr-însa pe nemâncate, în zilele de post şi ajunare sau la sărbători mari după biserică. Unii obişnuiesc să guste din apa sfinţită timp de opt zile în şir, mai ales de la ajunul Bobotezei până la “odovania praznicului”, adică până la 13 ianuarie inclusiv. Se poate stropi cu ea casa, curtea, grădina, animalele, păsările, iar bolnavii pot gusta din ea pentru vindecare. De aceea se spune că în ziua de Bobotează este bine să îţi strângi agheasmă cât mai multă ca să îţi ajungă tot anul şi ideal este să aduni această apă sfinţită de la şapte biserici.
Argintul viu
În principiu, argintul viu ar fi mercurul, element care, odată înghiţit, te face să te simţi rău. Medicii spun că mercurul este toxic dacă este inhalat ca vapori, sau înghiţit sub forma de clorură de mercur. În rest, este eliminat de organism, iar medicii recomandă tratamentul cu agenţi chelatori care pot înlătura metalele grele din organism. Agenţii chelatori sunt molecule chimice capabile să “sechestreze” anumite substanţe şi pe care le inactivează, astfel încât acestea nu se răspândesc în organe şi ţesuturi.
De cealaltă parte, maestrul Reiki (o ramură a terapiei prin bio-energie) Ovidiu Dragoş Argeşanu scrie într-un articol că argintul viu este, de fapt, “o energie densă, care se găseşte din punct de vedere spiritual în mijlocul Pământului, corespunzând ca element fizic mercurului. […] Odată pătruns în câmpul cuiva, se localizează de obicei în micul bazin (ca şi cum acesta ar fi fundul unui vas) şi de aici perturbă procesele fizice şi psihice […] Prezenţa argintului viu se poate constata cel mai simplu cu un pendul. Acesta este atras puternic de mercur şi rămâne nemişcat, de parcă ar fi fixat deasupra. Se poate afla sigur dacă este argint viu sau nu, prin întrebări simple cu răspuns «da» sau «nu» pentru mişcările dreapta-stânga ale pendulului”. Medic de profesie, Ovidiu Dragoş Argeşanu susţine că folosirea terapiei Reiki determină argintul viu să se scurgă în pământ, dar acesta recomandă şi folosirea rugăciunii Sfântului Ciprian şi Molitfele de dezlegare de farmece şi vrăji ale bisericii ortodoxe, care au efect mai puternic dacă se face şi stropirea cu apă sfinţită la sfârşitul slujbei. Se pare că argintul viu poate fi “condiţionat”, adică i se poate implementa un program care să dezorganizeze ţesuturile în care se află şi are capacitatea de a trece de la o persoană la alta prin simpla apropiere. Persoanele afectate se plâng de greţuri, dureri abdominale, mâncărimi şi erupţii pe piele.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.