Profesorul Ştefan Beregszaszy – De la atletism, la fotbal şi cărţi

Cu antrenorul emerit Ştefan Beregszaszy nu te plictişeşti niciun moment când îl ai ca interlocutor. Aceeaşi fire volubilă, chiar dacă anii nu-l iartă nici pe el, profesorul ne-a vorbit din nou despre neîmplinirile atletismului românesc din acest an, despre noul lui loc de muncă, echipa de fotbal FC Hunedoara, dar şi despre noua sa carte, care va vedea tiparul anul viitor. 

Ştefan Beregszaszy

Domnule profesor, v-am găsit aplecat la masa de lucru asupra unor notiţe…

Îmi făceam o retrospectivă a atletismului românesc. Tocmai vorbisem cu un coleg de la Federaţia de Atletism, ca să îmi confirme dacă ceea ce ştiam eu cu privire la rezultatele din acest an sunt realităţi. Din nefericire, în anul când FRA a sărbătorit „centenarul” de la înfiinţare, atletismul românesc nu a reuşit să obţină nicio medalie în marile competiţii.

Aţi participat la această aniversare?

Nu. A venit o invitaţie generală, de genul că cine vrea să participe o poate face. Nu aveam nevoie de invitaţie oficială, dar aflasem că această festivitate nu va fi o reuşită deplină. Trebuia să apară o carte dedicată acestor 100 de ani, la care contribuisem şi eu cu câteva poze din arhiva personală, dar acest lucru nu s-a întâmplat la acel moment.

În opinia mea, atât cât mă pricep, anul 2012 a fost unul catastrofal pentru atletismul nostru, cu o comportare lamentabilă la Jocurile Olimpice de la Londra. Ultimele le-am cucerit la Atena în 2004, cea de bronz fiind a elevei Dumneavoastră, regretata Maria Cioncan, iar la Beijing, maratonista Constantina Diţă a luat aurul.

Este cel mai slab bilanţ care l-a avut atletismul nostru de-a lungul anilor, la Jocurile Olimpice. Pentru că aţi amintit de Maria, trebuie să spun că pregătirile pentru JO de la Atena le-am început cu un an înainte. Şi nu a fost deloc uşor, s-a muncit enorm pentru acea medalie de la 1500 m, dar şi pentru locul 5 din finala de 800. Nu este simplu să alergi şase curse în opt zile. Ori din ce am văzut eu în ultimul timp, atleţii noştri nu s-au pregătit aşa cum trebuie pentru Londra, având condiţii mult mai bune decât acum opt ani.

Practic, au fost într-o simplă exursie acolo?

Au participat la Londra cei mai buni atleţi pe care i-am avut la acea oră, dar rezultatele au fost foarte slabe, fiind departe de ceea ce se dorea la o astfel de competiţie.

Care sunt totuşi cauzele care au dus la astfel de contraperformanţe, pe care împreună cu Dumneavoastră le anticipasem mai demult?

Totul pleacă de la organizare. Vă dau un exemplu, care s-a împământenit de mulţi ani la noi. Dacă ai un sportiv la lot, trebuie să fie prezent şi antrenorul. Sunt cinci alergătoare la aceeaşi probă, hop şi cei cinci antrenori. La lot trebuie să fie antrenori competenţi, profesionişti, testaţi.

Sper să nu greşesc, dar poate la juniori şi tineret am reuşit mai mult?

Vă înşelaţi. Absolut nicio medalie, la nicio categorie de vârstă. Acum câteva zile s-au disputat la Budapesta Campionatele Europene de cros, unde am luat, la echipe, un loc patru la junioare. În rest, clasări jenante, care nu ne fac cinste, într-o disciplină unde noi scriam istorie cândva.

Este păcat că FRA a renunţat la antrenori valoroşi, adevăraţi, cum este şi exemplul Dumneavoastră.

Eu poate suport consecinţele. Nu mi-a plăcut niciodată să mă aplec. Ceea ce am spus am şi făcut, nu am întârziat la cantonamente, am predat la timp documentele, etc. Parafrazându-l pe Nae Mărăşescu, „nu contează vârsta cronologică, contează cea biologică”. Ori ei m-au dat pe mine demult „expirat”, în condiţiile în care eu, absolut voluntar, i-am mai ajutat pe Marieta Ilcu, sau pe Florin Bucur, foştii mei elevi, care acum sunt profesori, ba chiar m-am ocupat, nemijlocit, de pregătirea unor fete, mai precis de trei fete şi un băiat, cei mai buni alergători din Hunedoara din ultimii ani, care, din păcate, m-au dezamăgit la un moment dat. Este vorba de fraţii Pitariu, care sunt foarte dotaţi pentru a face performanţă în atletism, dar care au dispărut de la antrenamente, însă de câteva zile au revenit la pregătiri. Ei sunt de mare perspectivă şi ar fi păcat ca talentul lor să se irosească.

Pentru că tot aţi amintit de fraţii Pitariu, ce ne puteţi spune de atletismul hunedorean în acest an?

La nivelul condiţiilor care există în municipiul Hunedoara, şi mă refer la CSŞ, se poate face performanţă. Lipseşte însă baza materială, pista de atletism. A venit iarna, iar aceşti copii nu au unde să se antreneze. Trebuie făcut ceva în acest sens de autorităţile locale, măcar să se facă două-trei culoare din această pistă de la stadion.

Domnule profesor, sunteţi specialist în atletism, dar aţi cochetat de mai multe ori şi cu fotbalul, ca şi acum, fiind preparatorul fizic de la FC Hunedoara. Cum de vă ocupaţi şi de fotbal, din nou?

Am colaborat de mai multe ori cu echipa de fotbal. Din păcate, exceptând campionatul în curs, care acum este în pauză, de fiecare dată am plecat cu un gust amar de la club. Şi mă refer aici, cu preponderenţă la perioada când la echipă a venit aşa-zisul finanţator Ene, care a „căpuşat” fotbalul de pe Cerna, iar mai apoi Toma, care a făcut mai mult „valuri”. Consider că acum, prin venirea domnişoarei State, s-a făcut un pas înainte, existând liniştea necesară pentru a face performanţă. Toată lumea este cu drepturile salariale la zi, ceea ce este mare lucru. Am fost contactat de actualul antrenor, Marius Opric, nu îl cunoşteam, dar am acceptat să colaborăm. Pot spune că avem o colaborare foarte bună, iar dl.Opric este un antrenor tânăr, foarte bine instruit, care va face treabă. Consider că încă mai pot face mult în atletism, dar acum îmi axez priceperea în pregătirea fizică şi metodică a echipei de fotbal, unde văd şi simt că sunt apreciat. Voi avea o mulţumire în plus, dacă voi pune priceperea şi experienţa mea în folosul echipei, pentru promovare.

FC Hunedoara conduce detaşat seria a cincea, dar se anunţă un retur de foc. Credeţi că va reuşi echipa să ţină “trena” şi la primăvară? Actuala echipă va putea face faţă în liga secundă?

Mă trimiteţi pe un teren cam alunecos, dar pot să vă spun că lotul actual face faţă cu brio cerinţelor ligii a treia. Eu sunt convins că şi în retur vom avea acelaşi traseu, care ne va duce la promovare. În ceea ce priveşte faptul că lotul va trebui remaniat pentru liga a doua, aceasta este treaba antrenorului principal, a celor care vor ca această echipă să fie într-o ligă superioară, unde efortul financiar va fi unul mult mai consistent. Faţă de campionatul trecut, când s-a cheltuit mult cu jucători veniţi din alte părţi, dar şi cu antrenori cu „galoane”, iar obiectivul nu s-a realizat, acum este un lot cu fotbalişti din zonă, cu un antrenor tânăr, iar cheltuielile sunt mult mai mici, dar cu rezultate foarte bune. Vom avea o perioadă de pregătire de iarnă mai lungă, în care vom face acumulările necesare pentru a avea tonusul necesar pentru retur.

Să trecem şi la ultima parte a interviului. În urmă cu doi ani aţi scos o carte privind atletismul de pe Cerna de-a lungul timpului şi aţi promis că veţi scrie şi o a doua carte, despre regretata Maria Cioncan. În ce stadiu sunteţi cu noua lucrare?

Am avut plăcerea să primesc confirmarea verbală de la primăria din Maeru (comuna în care s-a născut Maria – n.red.), că mă va ajuta financiar pentru a scoate această carte. O parte din banii necesari vor veni de acolo şi sper că voi fi sprijinit şi de autorităţile locale. Cu cartea sunt spre final, iar ea se va numi, „Zece ani, două luni şi optsprezece zile”. Se vor regăsi, în paginile pe care le-am scris, toţi aceşti ani petrecuţi cu Maria în cantonamente şi la antrenamente, diverse interviuri pe care ziariştii i le-au luat, şi de la care am primit acceptul să le inserez, inclusiv de la dumneavoastră. Am păstrat caietele Mariei, în care ea îşi nota câte ceva după fiecare antrenament.

Când vom citi această nouă carte?

Cât de curând, anul viitor. Aţi văzut că am în calculator multe pagini, urmează finisările şi apoi trimiterea ei la o editură.

Chiar dacă aveţi o vârstă, sunteţi plin de aceeaşi vitalitate. Ce mai fac porumbeii, pasiunea Dumneavoastră de timp liber?

Am peste 100, dar nu mă pot lăuda cu rezultate foarte bune în acest domeniu în acest an. Doar un singur porumbel şi-a făcut normele necesare pentru a intra într-o expoziţie. Rămâne un hobby, şi mă ocup de el cât am timp.

Suntem pe final de an, se apropie Sărbătorile de Iarnă. Ce doriţi să le uraţi Hunedorenilor şi ce vă doriţi Dumneavoastră de la noul an.

Hunedorenilor le doresc, în primul rând, un an care vine plin de împliniri, sănătate deplină. Mie îmi doresc ca în familie să am acelaşi climat care l-am avut tot timpul, ca să pot să muncesc la fel ca şi până acum.