Românii care expun pe viu o mică parte de istorie

Cu cinci ani în urmă, doi clujeni îşi propuneau să le arate românilor cât se poate de clar felul în care trăiau şi luptau strămoşii noştri. Acum, promotorii ideii au în jurul lor zeci de pasionaţi, împărţiţi în “daci”, “romani” şi “gladiatori”, de origini diferite, care sunt chemaţi în ţară şi în străinătate pentru demonstraţii. Deşi sunt deja destul de cunoscuţi, nu au nicio satisfacţie de ordin material. Doar pasiunea lor pentru istorie îi face să meargă mai departe. 

Cristian Roman (stânga) şi Paul Cheptea nu s-au limitat la a-şi face costume de legionari romani, deşi le-a fost greu,
ci au dorit şi aproape că au reuşit să aducă fenomenul arheologiei experimentale în România

Cristian Roman şi Paul Cheptea (dreapta) nu s-au limitat la a-şi face costume de legionari romani, deşi le-a fost greu, ci au dorit şi aproape că au reuşit să aducă fenomenul arheologiei experimentale în România

Totul a început de la un costum de legionar roman, confecţionat cu materiale similare celor din urmă cu 2000 de ani, după metodele antice, atât cât au fost ele descifrate de cercetările de până acum. Pictorul Paul Cheptea, conferenţiar la catedra de design a Universităţii de Arte din Cluj – Napoca, a fost cel care a avut îndrăzneaţa idee. I-au trebuit şase luni şi cam 1500 de euro ca să-şi atingă obiectivul.

Împreună cu prietenul său Cristian Roman, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, au decis atunci, în primăvara lui 2007, că ideea trebuie dezvoltată. “De fapt, ne întâlniserăm la Sarmizegetusa Ulpia Traiana cu ceva vreme înainte. Amândoi voiam să facem ceva pentru a le arăta românilor mici părţi de istorie”, spune Cristi Roman. “Eu sunt artist, dar sunt pasionat de istorie. După 1990, probabil şi din cauza exagerărilor patriotice de pe vremea comuniştilor, am văzut că românii începuseră să nu mai pună preţ pe istoria lor. Simţeam o diluare a identităţii românului şi nu puteam accepta asta. Nu mi se pare normal să uităm cine suntem noi, ca popor, şi nici nu avem de ce să suferim de vreun complex de inferioritate, pentru că şi aceste locuri au o istorie, poate mult mai bogată decât a altor zone din lume “, adaugă Paul Cheptea.

O asociaţie de “daci” cu nume latin

În 2008, după ce le-au prezentat ideea altor prieteni şi cunoscuţi, Cristi Roman şi Paul Cheptea au înfiinţat Asociaţia “Terra Dacica Aeterna”. “Voiam să rotunjim ideea noastră, prin a crea o mică industrie de renacment istoric, aşa cum există în Germania, în Franţa. Acolo sunt oraşe cu magazine care vând obiecte confecţionate după modele şi metode antice. Ne-am prezentat ideea mai multor oameni cu bani. Toţi erau încântaţi, însă niciunul nu a văzut vreun câştig imediat mulţumitor şi am fost nevoiţi să mergem mai departe pe propriile puteri. Pe de altă parte, am constatat chiar atunci că mulţi dintre noii membri ne spun că ei se simt mai mult daci decât romani. N-am avut nicio problemă cu asta. Chiar ne-am bucurat, pentru că astfel am început să punem în scenă reprezentaţii complete”, povesteşte primul preşedinte al Asociaţiei, Cristi Roman.

Iar reprezentaţiile nu au întârziat să apară: mici bătălii între daci şi romani, cu recuzită reconstruită după metodele originale, cu strategii de luptă conforme cu cele antice, au fost jucate deja în mai multe locuri din ţară şi din străinătate. “Terra Dacica Aeterna” nu înseamnă însă doar mici grupuri armate, ci şi ateliere de fierărie, olărit sau ţesut, precum şi produse culinare, majoritatea de sorginte dacică, oferite publicului la reprezentaţii. În plus, doi ani la rând, la Costeşti, Asociaţia a reuşit să organizeze o tabără în care copiii s-au distrat învăţând să prelucreze lutul şi fierul, ori să confecţioneze haine după metode de acum 2000 de ani.

Cum au apărut gladiatorii

“Terra Dacica Aeterna” are acum 75 de membri. Asta cu toate că primul preşedinte, Cristi Roman, şi-a creat o altă organizaţie, ce colaborează cu prima, “Virtus Antiqua”, formată din 20 de gladiatori. “Banii erau şi sunt şi acum puţini. Era o problemă să împarţi fondurile din cotizaţii şi, eventual, sponsorizări. Un costum de roman costă pe puţin 1500 de euro, unul de gladiator – 800 de euro. Mai trebuiau confecţionate şi cele dacice. Am zis că e mai bine să separăm activităţile, dar continuăm să colaborăm foarte bine cu cei de la Terra Dacica”, spune Cristi Roman.

Demonstraţiile Asociaţiei “Terra Dacica Aeterna” sunt mereu spectaculoase
şi surprinzătoare

Vechiul său prieten, Paul Cheptea, i-a luat locul la conducerea primei asociaţii. “De la bun început am constatat că ideea unei asociaţii care să se ocupe cu explicarea pe viu a unor mici bucăţi de istorie era dorită de mulţi, însă nu făcea nimeni acel pas înainte. Am reuşit noi să-l facem, în premieră pentru România în ce priveşte perioada antică, după care a apărut şi emulaţia. Acum sunt asemenea grupuri în diferite stadii de formare şi în alte părţi ale ţării. Reacţia publicului a fost şi rămâne foarte bună. Bani nu se fac din asta. Pe noi ne-a sprijinit de câteva ori o firmă din Bucureşti, cu sponsorizări, pentru dotare. În rest, ne descurcăm din cotizaţii”, spune Cheptea.

Merită… şi nu prea

Cei doi iniţiatori ai mişcării de renacment al istoriei antice din România spun că motivaţia financiară a demersului lor continuă să lipsească. Pentru amândoi însă, reacţiile copiilor atunci când ei şi colegii lor merg în şcoli îmbrăcaţi în legionari romani, luptători daci, ori gladiatori, oferindu-le lecţii interactive, valorează foarte mult. “Publicul larg este încântat de ceea ce vede, indiferent că ne întâlneşte prin şcoli, la expoziţii, ori la festivaluri. Mediul ştiinţific însă are o reţinere. Colegilor mei de la Muzeu eu le-am spus şi le spun tot timpul că noi nu facem decât să punem în practică teoriile lor de birou”, spune Cristi Roman.

Paul Cheptea atrage atenţia asupra altei motivaţii, la fel de importante: “În momentul în care faci o armă exact aşa cum era ea făcută în urmă cu 2000 de ani, poţi să experimentezi. Atunci îţi dai seama de cât de puternică era o lovitură de falx dacic, ori cât de eficient era un scut împotriva unei săgeţi. Ceea ce facem noi are şi o oarecare valoare ştiiţifică. În facultăţile din Germania, de exemplu, există cursuri de arheologie experimentală, iar noi facem arheologie experimentală”.

Cât despre bani…

Sponsorizările vin şi nu prea, autorităţile din Cluj-Napoca nu s-au implicat mai deloc, iar cei care se ocupă de reconstituirea istoriei, de cele mai multe ori, merg pentru reprezentaţii prin ţară, mulţumindu-se doar să li se deconteze cheltuielile minimale, cum ar fi cele de cazare, transport şi masă. “Când dau de câte un moment mai greu, trag câte o înjurătură, apoi mă calmez şi-mi dau seama că eu am 20 de oameni pasionaţi, care se uită la mine şi aşteaptă ca povestea să continue”, mărturiseşte Cristi Roman.