Fostul nostru coleg de breasă Dan Bobouţanu a lăsat scrisul pentru politică, iar, mai nou, prin numirea ca viceprimar al municipiului Hunedoara, are o responsabilitate publică în plus. În ciuda programului extrem de încărcat, a găsit timpul necesar pentru a discuta cu noi despre politică, dar mai ales despre sport.
Dan Bobouţanu
La ora actuală sunteţi cunoscut ca om politic, fiind preşedintele organizaţiei municipale PSD Hunedoara şi, în acelaşi timp, viceprimarul oraşului. Aţi fost, nu până demult, şi un cunoscut jurnalist sportiv. Care este diferenţa între politică şi sport?
Lumea sportului este mult mai corectă decât cea politică. În sport, fair-play-ul este literă de lege şi guvernează competiţia. În politică, aşa cum o ştiţi şi dumneavoastră şi cei care vă citesc materialele săptămână de săptămână, fair-play-ul lasă de dorit în multe ocazii.
Şi pentru că spuneam că în urmă cu ceva timp eraţi şi cronicar sportiv, aş vrea să rememoraţi câteva din articolele pe care le-aţi scris şi vi s-au părut a fi de efect la timpul respectiv.
Pentru că m-aţi provocat cu prima întrebare, îmi vine acum în minte un articol, şi vorbim tot de lumea politicii şi a sportului. Corvinul lupta pentru promovare în liga a doua, într-o dispută umăr la umăr cu Minerul Certej. Am fost trimis de „Fotbal Vest”, ziarul pentru care scriam, la Lupeni. Gazdele jucau cu cei de la Certej şi toată lumea îi dădea favoriţi cerţi pe oaspeţi, spunând că va fi „blat”. Articolul pe care l-am scris s-a intitulat: „Bărbaţi de onoare”. Lupeniul a învins, cu toate că au existat câteva „găuri” în echipă, dar, pe final, fair-play-ul şi dorinţa de a demonstra că lucrurile nu sunt totdeauna cum par i-au adus victoria, fiind un balon de oxigen pentru Corvinul. Am scris şi eu multe articole. Nu pot spune că mă apropii de dumneavoastră, pentru că eu am activat în presă doar 9 ani, dar am făcut-o cu plăcere şi cu devotament faţă de cei care citeau ziare la momentul respectiv. Mă bucur că, citindu-vă pe dumneavoastră, dar şi pe alţi câţiva colegi pe care îi cunosc, aţi rămas la fel de nepărtinitori, chiar dacă sunteţi înjuraţi mai mult ca toţi ceilalţi ziarişti sportivi din judeţ. Asta înseamnă că scrieţi bine, pentru că succesul dumneavoastră naşte şi invidia altora. E normal să fiţi înjuraţi, măcar din cauza asta.
Îmi aduc aminte de un conflict pe care l-aţi avut şi Dumneavoastră cu un aşa-zis „finanţator”, grecul Favatas, la un meci al celor de la CFR Simeria. Şi cum noi jurnaliştii suntem solidari, am luat atitudine în REPLICA. Ce s-a întâmplat, de fapt, atunci?
Favatas încercase atunci să pună mâna pe nişte bani care nu i se cuveneau, din transferul lui Furdean. Eram ofiţer de presă la Corvinul 2005. Mi-am atras un potop de înjurături din partea lui. Aţi scris atunci un articol, „Varză a la grec”, iar timpul a demonstrat-o. Dumneavoastră scrieţi în continuare, iar Favatas a dispărut din lumea fotbalului.
România a fost şi este cunoscută afară în principal prin rezultatele obţinute de sportivi în competiţiile internaţionale. De-a lungul timpului, unele guverne au avut un minister al sportului, altele nu. Ce părere aveţi despre acest lucru?
Dacă este să discutăm strict politic, este necesar în actuala guvernare să existe un minister al sportului. Sportul românesc este un brand naţional. Noi vorbim în continuare de Nadia Comăneci, de Ilie Năstase sau Gică Hagi. Cred că ar trebui să trecem în prezent şi să vorbim de alţi potenţiali sportivi de renume internaţional, care să îmbunătăţească imaginea României. Acest lucru se poate face prin înfiinţarea acestui minister al sportului. Dacă nu aloci banii necesari pentru sporturile olimpice, nu o să ai niciodată rezultatele care să împingă România, nu neapărat unde a fost în anii ‘80, dar măcar la nivelul la care se află acum Ungaria, de exemplu.
Municipiul Hunedoara a avut un „brand” numit CORVINUL, care în anii ‘80 făcea furori în fotbalul românesc. După ‘90, echipa a retrogradat, ba la un moment dat fotbalul pe malul Cernei devenise o amintire. Aţi reuşit în urmă cu trei ani, alături de Mihai Leu, să puneţi la cale un nou proiect, FC Hunedoara.
La momentul la care am făcut acest club, nu ştiu dacă suporterii hunedoreni îşi doreau acest lucru. Ei doreau reînvierea Corvinului, ceea ce nu se putea face atunci şi nu s-a putut nici până în prezent. Ne-am ţinut tare în faţa acestor tineri, le-am explicat că dacă aşteptăm să repunem pe picioare Corvinul, anii vor trece, iar tinerii din Hunedoara vor uita să joace fotbal. Timpul mi-a dat mie dreptate, din 2009, Corvinul nu a mai putut fi reactivat, în principal din cauza injustiţiei din România, şi mă bucur că Mihai Leu m-a sprijinit foarte mult în realizarea acestui proiect. Spectatorii au şi pot să vadă un meci pe „Michael Klein”, chiar dacă el este doar de liga a treia.
Important este că în cadrul acrestui club îşi desfăşoară activitatea aproape 200 de copii, care cresc frumos şi au un viitor. Probabil că, într-o bună zi, Hunedoara va vea o echipă în liga a doua cu aceşti tineri. Şi va fi satisfacţia acelui proiect demarat în 2009, care dă roade. Mă uitam la ceea ce scrieţi dumneavoastră şi mi-aduceam aminte de meciurile pe care le-am văzut „live”. Cred că multă lume a înţeles din ceea ce scriaţi că Făgărăşanu provine de la centrul de juniori de aici. Pe lângă el, Nicula, I. Radu, Găceanu, Dragotă. Toţi fac parte din generaţia ‘91-’92, care termina campionatul republican „B” pe locul ll în Seria de Vest. A fost ultimul rezultat promiţător pe care l-a avut acest centru de juniori. Ţin minte şi acum că eu am scris despre meciul lor de la Reşiţa, evident, urmărindu-mi şi copilul cu acea ocazie, care juca şi el. Au învins cu 3-0 şi au teminat pe locul doi, într-o serie cu Timişoara, Reşiţa, Tg. Jiu. Vor apărea şi alţi puşti talentaţi. Important este că am reactivat fotbalul la Hunedoara.
În această vară, autorităţile locale au reuşit să aducă la clubul de fotbal un finanţator serios, în persoana domnişoarei Alina State.
Eu vă spun sincer că în actuala criză economică sunt puţine persoane doritoare să finanţeze fotbalul, mai ales în eşaloane inferioare. Domnia Sa a venit doar în condiţiile în care administraţia locală a alocat o sumă importantă de bani pentru susţinerea acestui proiect. De una singură, ar fi fost mult mai greu, mai ales cu obiectivul clar de a promova. Am văzut ce treabă a făcut la Simeria. Nu ne-am amestecat deloc în actul de conducere al clubului, lăsând la latitudinea ei să îşi aleagă antrenorii şi lotul de jucători. Lucrurile merg bine şi cred că în retur, pe lângă rezultate, echipa va juca mult mai bine. Dumneavoastră, presa aţi fost foarte atenţi la cum au evoluat, aţi pus presiune, aveau rezultate, dar nu aveau joc. Sunt convins că şi calitatea jocului va fi în creştere.
Care este aportul concret al Primăriei şi al Consiliului Local la FC Hunedoara? În altă ordine de idei, baza sportivă care vă aparţine necesită unele lucrări de renovare.
Noi contribuim cu o sumă importantă de bani. Jumătate din bugetul pe care îl are clubul provine de la Consiliul Local. Cealaltă jumătate o dă Alina State. Pe lângă banii pe care îi dăm, punem la dispoziţie cu titlu gratuit baza sportivă şi suportăm cheltuielile de întreţinere. Am refăcut, cu ajutorul Consiliului Judeţean, prin domnul Mircea Moloţ, terenul juniorilor. Pe terenul actual de zgură dorim să facem unul sintetic, dotat cu instalaţie de nocturnă.
Fotbalul este sportul rege în întreaga lume, care atrage spectatorii cei mai mulţi. Pe lângă fotbal, sunt sigur că autorităţile locale sprijină financiar şi cluburi de pe raza municipiului, care au alte activităţi sportive.
Evident că sprijinim şi alte cluburi şi asociaţii cu diverse sume de bani. Propunerea pe care am făcut-o atât eu cât şi domnul primar Arion este aceea ca aceste cluburi şi asociaţii sportive să se unească într-unul singur, acel Club Sportiv Municipal, de care vorbeam. Este singura modalitate ca celelalte sporturi să se dezvolte şi la nivelul seniorilor, nu numai al copiilor şi juniorilor.
În legislatura trecută, când eraţi consilier local, aţi avut un proiect pentru acordarea titlului de „cetăţean de onoare” celui mai mare antrenor de fotbal român, Mircea Lucescu, cel care în anii ‘80 scria istorie aici la Hunedoara. Impardonabil, acea hotărâre nu a trecut.
La momentul respectiv, proiectul a căzut la vot, cu “ajutorul” unor consilieri care nu au fost suficient de înţelegători faţă de o iniţiativă a mea şi a lui Mihai Leu, de a promova în primul rând oraşul, prin numele lui Lucescu, şi nu invers. Nea’ Mircea, în această viaţă, nu mai are nevoie de nicio promovare, el poate promova prin numele lui locurile pe unde a trecut, iar un astfel de loc este municipiul Hunedoara. A fost o dezamăgire mare nu doar pentru mine ci şi pentru suflarea fotbalistică din Hunedoara. Noi l-am mai rugat de atunci pe Mircea Lucescu să accepte acest titlu, el nu a mai vrut să fie pus într-o situaţie penibilă. Totuşi, în urmă cu o lună, am făcut o scrisoare în numele primarului, al meu, al lui Mihai Leu şi al lui Gelu Simoc, în care ne ceream scuze pentru acel episod întâmplat în timpul vechii administraţii locale din 2008-2012. I-am spus că noua administraţie doreşte să îi confere acel titlu, şi i-am cerut acceptul. Aşteptăm răspunsul lui Lucescu. Ar fi o onoare pentru noi să accepte. Sperăm ca în cel mai scurt timp să reparăm această greşeală, care a fost făcută de nişte cetăţeni care ar fi trebuit atunci să se gândească de două ori înainte de a vota.
Continuând pe această idee, un alt hunedorean a dovedit şi ca fotbalist, dar mai ales ca antrenor prin rezultatele obţinute, că merită să fie apreciat de concetăţenii lui. Este vorba de Ioan Andone.
Andone este hunedoreanul de care Hunedoara a avut tot timpul nevoie. Era antrenor la CFR Cluj, şi ne invita la meciurile de acolo. Nu a uitat niciun moment să spună pe unde a trecut că este hunedorean. Pentru mine, Andone este la fel ca Mircea Lucescu. De câte ori a venit la club, unde este membru fondator, la fel ca Lucescu, nu a venit cu mâna goală. Cu siguranţă că voi face diligenţele necesare pentru a-i oferi acest titlu onorific.
2012 se apropie de final, 2013 bate la uşă. Dacă Dumneavoastră, în calitate de autoritate locală, dar şi ca iubitor al sportului, aveţi ceva de transmis concetăţenilor din municipiul Hunedoara, aveţi acum ocazia să o faceţi.
Există întotdeauna tendinţa de a mulţumi concetăţenilor pentru votul care ţi l-au dat pentru a accede mai apoi într-o astfel de funcţie administrativă. Eu vreau să le mulţumesc, prin intermediul săptămânalului REPLICA, pentru încrederea acordată şi să le spun că pot avea încredere în actuala administraţie locală. Cred că vom face ca lucrurile să se mişte în bine pentru noi toţi. Fotbaliştilor de la FC Hunedoara le doresc să aibă acelaşi parcurs ca în tur, iar finalul campionatului să aducă mult dorita promovare. Un gând am şi pentru suporterii fotbalului: să nu uite că această echipă, pe care ei o susţin, este una creată datorită lor, şi nu datorită nouă, în calitate de oameni politici. Îmi mai doresc ca anul viitor să vină cu un buget cât mai bun pentru Hunedoara, pentru a putea susţine proiectele pe care le avem în vedere.
Intre politica si sportul tradarilor politice ?