Hunedoara este mai aporoape ca oricând să revină într-o ligă superioară, acolo unde fotbalul se vede altcumva. Acest lucru s-ar putea întâmpla în acest an, ţinând cont de turul foarte bun făcut de FC Hunedoara în seria a cincea a ligii a treia. O promovare este o bilă „albă” pentru orice tehnician. Ar fi şi cazul antrenorului Marius Opric, care are această posibilitate în faţa unui public avid de fotbal. Un tehnician care, chiar dacă l-am criticat adesea în ultima vreme, a dat dovadă de fair-play şi a răspuns cu amabilitate întrebărilor noastre.
Marius Opric, antrenorul FC Hunedoara
Cum apreciezi evoluţia per ansamblu a echipei pe care o antrenezi?
Am avut parte de un tur foarte bun, care nu poate decât să te mulţumească. Din 36 de puncte puse în joc, ne-am adjudecat 32. Aşteptăm să avem un retur de campionat măcar cum a fost prima parte a campionatului, cu toate că va fi mult mai greu. Toate echipele cu care vom juca se vor mobiliza, pentru că vor întâlni liderul.
O analiză a compartimentelor…
Suntem echipa cu cele mai puţine goluri primite şi cu al doilea atac al seriei noastre. Toate compartimentele m-au mulţumit pentru modul în care şi-au îndeplinit sarcinile, dar este loc de mai bine.
Poţi să faci remarcări individuale în rândul jucătorilor? Mă refer aici la unii care ţi-au întrecut aşteptările sau la alţii care te-au dezamăgit.
Nu au prea fost dezamăgiri, pentru că, dacă aţi remarcat, am jucat cam cu aceeaşi echipă. Nu prea am putut să schimb, pentru că băieţii care au intrat pe teren şi-au făcut, în general, treaba. Au fost probleme, că am început în defensivă cu Bier, care în prima etapă a luat „roşu” şi l-am introdus pe Cuciula, pe care nu l-am mai putut scoate datorită evoluţiilor lui bune. Nu am evidenţieri particulare.
Chiar dacă echipa nu a cunoscut înfrângerea în acest tur, au fost probabil meciuri mai mult sau mai puţin reuşite.
Nu poţi meci de meci să joci foarte bine. Contează, până la urmă, rezultatul de pe tabelă. Ar fi minunat să joci perfect şi să câştigi, dar se întâmplă să joci uneori mai slab, dar victoria să fie de partea ta.
A fost însă acea partidă de acasă cu Şoimii Pîncota, în care FC Hunedoara a avut 3-0 după aproape o oră de joc, dar a terminat 3-3.
E dureros să pierzi două puncte după ce ai condus cu 3-0, dar se poate întâmpla. După ce am avut acel avantaj, din păcate, jucătorii mei au făcut pasul înapoi şi nu am mai reuşit să ieşim de acolo. Am şi luat două goluri de la mare distanţă. Acolo a fost cheia jocului. A fost o problemă de organizare. De pe bancă simţi uneori că nu poţi să faci nimic, şi mi-aş fi dorit în acele momente de la acei jucători cu experienţă din teren să găsească ei soluţiile cele mai bune. Din păcate, nu le-au găsit, dar am discutat apoi aceste probleme şi le-am remediat .
Două goluri primite de Dragotă, care l-au trimis mai apoi până la finalul turului pe banca de rezerve.
Nu neapărat pentru că a luat acele goluri a ajuns rezervă. Este un portar tânăr şi poate avea nevoie de o pauză. Am considerat că este mai bine pentru el să stea câteva meciuri, mai ales că pe bancă aveam un portar cu multă experienţă, Ilie Anton.
Trebuie să recunosc că sunt unul dintre ziariştii care te-am criticat aproape meci de meci, în ceea ce priveşte evoluţia echipei, ca şi joc. Am şi recunoscut însă că pe Marius Opric îl apără rezultatele, şi asta contează până la urmă. Ceea ce m-a frapat mai tot timpul a fost faptul că şi atunci când echipa conducea confortabil, ai preferat să introduci în teren fotbalişti mai vârstnici, lăsându-i pe bancă pe cei tineri, care trebuie crescuţi şi cărora le trebuie dată mai multă încredere. Mă refer aici la un Răzvan Munteanu, de exemplu.
În momentul în care am venit la Hunedoara, ştiam unde vin, mai ales că am fost şi jucător aici. Ştiam că lumea este mult mai pretenţioasă decât la Simeria, că vrea mai mult. Aşa cum aţi spus, rezultatele sunt cele care îl ţin pe un antrenor la o echipă. Am un lot numeros, cu mulţi jucători cu experienţă, care au evoluat şi în ligi superioare şi pe care nu poţi să îi dai la o parte, ei confirmând prin evoluţiile din teren. La Simeria nu aveam un obiectiv de promovare cum îl avem aici la Hunedoara, şi poate de aceea era mai multă linişte. Poate de aceea acolo foloseam mult mai mulţi tineri ca titulari, chiar dacă nu dădeau randamentul aşteptat. Dar ştiam că numai folosindu-i pot să crească în joc, să capete încredere în ei. Aţi văzut că şi aici l-am băgat pe Nicula, care a dat trei goluri în trei meciuri. Sunt sigur că o să vină şi rândul lui Munteanu, dar trebuie să aibă răbdare şi atunci când va intra să demonstreze că merită să joace.
Ai făcut vreo diferenţiere între jucătorii cu care ai venit de la Simeria şi cei care au rămas de la Hunedoara?
Discuţia mea cu domişoara State a fost că, cu fotbaliştii de la Simeria pe care i-am păstrat şi cei de la Hunedoara, mai ales cei localnici, putem face o echipă de locul întâi în liga a treia. Şi acest lucru are acoperire până în prezent.
Poate că Hunedoara ar fi putut promova în ediţia trecută, dar CFR Simeria i-a pus “piedică”, reuşind să câştige în tur pe „Michael Klein” cu 1-0, iar în retur, Daniel Dăscălescu a egalat chiar la final, la doi.
Aşa au fost vremurile atunci. La orice echipă joci sau antrenezi, trebuie să îţi faci treaba cât mai profesionist. Îmi pare rău că nu a promovat atunci, dar vom promova în acest an.
Cum apreciezi valoarea acestei serii în care evoluaţi acum, faţă de cea din campionatul trecut, când erau grupările din Timiş şi Caraş Severin.
Nu cred că sunt mari diferenţe la acest nivel.
Sunt multe lacune în sistemul actual al fotbalului românesc. În liga a doua au rămas câte 13 echipe în fiecare serie, iar în liga a treia nici nu începi bine şi se retrag din competiţie. Nu crezi că ar trebui reorganizat sistemul competiţional, care s-a diluat foarte mult?
Normal că ar trebui reorganizat, dar este treaba altora să facă acest lucru. Sper că cei responabili şi-au dat seama de acest lucru. Cine ştie ce se va întâmpla şi în seria noastră în retur. Sunt semnale că sunt probleme la Petroşani, la Turda, la Sighetul Marmaţiei, la Câmpia Turzii. Vă daţi seama ce ar fi să joci o etapă şi să stai două – trei fără joc oficial. E greu de ţinut jucătorii în „priză”. Va trebui însă să ne adaptăm şi să ne vedem de treaba noastră.
Urmează o perioadă foarte lungă până la reluarea campionatului. Aş dori să întreb ce se va întâmpla până atunci, şi dacă ai în vedere întărirea lotului în perspectiva ligii secunde, care apare tot mai vizibil la orizont. Este un deziderat al Hunedoarei de a revreni măcar în acest eşalon superior.
Eu o iau treptat. Suntem în liga a treia şi am terminat un tur bine. Mai avem un retur, după care ne gândim. Sunt jucători în lot care au făcut faţă rigorilor ligii secunde cu brio.
În momentul în care vom fi promovaţi matematic, vom vedea ce posturi vor trebui întărite. Pentru retur, dacă vom găsi câţiva jucători tineri, dar de valoare, îi vom aduce la echipă. Pregătirile se vor relua pe 16 ianuarie şi se vor desfăşura la Hunedoara, dar vom avea şi un cantonament a cărui locaţie va fi stabilită.
Care este relaţia ta cu staff-ul tehnic cu care colaborezi?
Este foarte bună. L-am avut secund pe Marius Păcurar, apoi l-am oprit să mai joace pe Daniel Dăscălescu şi i-am spus că avem altceva de făcut. Pe domnul profesor Bergszaszy l-am găsit aici la Hunedoara, şi mă bucur că lucrez cu Domnia Sa, pentru că am considerat că am ce învăţa de la dânsul în ceea ce priveşte pregătirea fizică.
Care este relaţia antrenor-jucător, dar şi antrenor-finanţator?
Suntem ca o familie. Domişoara State este tot timpul alături de noi, vine şi discută şi cu jucătorii şi cu antrenorii. Este o relaţie foarte normală. Nu am întâlnit un patron care să pună atâta suflet la echipa pe care o susţine financiar.
Ai în general un lot cu jucători disciplinaţi, cuminţi, dar sunt şi unii „rebeli”, şi mă refer la acest Ionuţ Radu, un fotbalist înzestrat cu calităţi deosebite, dar care este trădat de o viaţă extrasportivă care lasă de dorit.
Are talent cu carul, dar îi trebuie multă minte. E păcat de el. Puteam să nu-l primesc, mai ales că a venit la lot în ultimele două săptămâni, dar îl cunoşteam de pe vremea când era junior la Corvinul 2005. Mi-a plăcut de el, dar, aşa cum am spus, nu prea are minte. Îşi iroseşte talentul. Nu are decât de pierdut.
I-am dat o şansă şi dacă nu profită de ea, este doar vina lui. Nu a venit nici la banchetul de final de an, trimiţându-mi un mesaj că este prin Belgia.
Urmează un retur mult mai dificil, cu doar cinci meciuri pe propriul teren şi şapte în deplasare.
Aşa este. Nu contează că avem şapte puncte în plus. Pornim de la zero, va trebui să abordăm toate partidele cu aceeaşi concentrare şi determinare. Să câştigăm fiecare joc, chiar dacă va fi mult mai dificil. Avem mentalitate de învingători după acest tur fără înfrângere. Toţi jucătorii îşi doresc această promovare.
Suporterii hunedoreni şi în special cei de la „Peluza Nord” au fost alături de voi la toate meciurile, fie la Hunedoara, fie pe alte terenuri. Cât a contat prezenţa lor?
Ne-au fost de un real folos. Mi-aş dori însă să aibă mai multă răbdare cu noi, pentru că nu întotdeauna îţi ies toate.
Ce îţi doreşti pentru 2013?
Să promovăm şi să fim feriţi de accidentări.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.