Hunedoara se mândreşte cu ei!

Mâine, începând cu orele 14, în Aula Institutului de Ingineri din Hunedoara se va desfăşura o şedinţă extraordinară a Consiliului Local Hunedoara, ocazie pentru cei care conduc destinele municipiului de pe Cerna să-şi recompenseze valorile sportive. 

La finalul anului trecut, realizam un interviu în REPLICA cu viceprimarul Dan Bobouţanu, în care atrăgeam din nou atenţia asupra faptului că marelui antrenor Mircea Lucescu nu i se acordase titlul de „cetăţean de onoare” în 2009. Tot atunci aminteam că acest titlu îl merită şi Ioan Andone. Am continuat discuţiile şi la începutul acestui an şi mă bucur că, la sugestia mea, acest titlu onorific îl vor primi, alături de cei amintiţi, alţi doi oameni importanţi din fotbalul hunedorean şi românesc: Remus Vlad şi Romulus Gabor.

Alături de cei patru se va afla şi venerabilul Gelu Simoc, care a contribuit la crearea Corvinului din anii ‘80. Iată mai jos scurte prezentări ale celor care, de mâine, 18 ianuarie 2013, vor fi cetăţeni de onoare ai municipiului Hunedoara.

Mircea Lucescu

S-a născut la Bucureşti pe 25 iulie 1945 şi are o prodigioasă carieră atât ca jucător, dar mai ales ca antrenor…

Ca jucător, a îmbrăcat de 74 de ori tricoul naţionalei, pentru care a înscris 9 goluri, participând la turneul final al CM din Mexic (1970), fiind de 23 de ori căpitanul reprezentativei României. Din 1967 până în 1977 a evoluat pentru Dinamo Bucureşti în 247 de partide, înscriind 57 de goluri, câştigând de cinci ori titlul de campion.

În ţară, Lucescu a lansat moda antrenorului-jucător după transferul la Corvinul Hunedoara (1977), unde a rămas până în 1982, când Hunedoara a obţinut cea mai bună performanţă, terminând campionatul pe locul 3, asigurându-şi participarea în Cupa UEFA. Sub „furnale” s-a născut “generaţia de aur” a Corvinului, cu Gabor, Andone, Rednic, Văetuş, Klein şi Mateuţ, care au ajuns mai apoi în Naţionala României.

Fiind încă antrenor-jucător la Corvinul, a fost numit în toamna anului 1981 selecţionerul reprezentativei, reuşind o calificare spectaculoasă la turneul final al CE din Franţa (1984), dintr-o grupă a „morţii”, din care au făcut parte campioana mondială Italia, Cehoslovacia, Suedia şi Cipru. Printre „tricolori” s-au numărat atunci şi hunedorenii Klein, Gabor, Andone şi Rednic. Tot în mandatul lui, a debutat la naţională cel mai bun jucătror român din toate timpurile, Gheorghe Hagi.

Din 1986 a devenit antrenor la Dinamo, cu care a cucerit titlul şi Cupa României în 1990. Din 1990 până în 1997 a antrenat în Italia, după care a revenit în ţară la Rapid, cu care a cucerit titlul în 1999. Din 2000 până în 2004 a antrenat în Turcia, cucerind campionatul cu Galatasaray şi Beşiktaş, precum şi Supercupa Europei cu prima echipă amintită. Din 2004 până în prezent antrenează în Ucraina, pe Şahtior Doneţk, cu care a cucerit nu mai puţin de 6 titluri de campioană a acestei ţări.

Momentul de vârf a fost anul 2009, când a cucerit cu echipa ucraineană Cupa UEFA, performanţă în urma căreia a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.De câte ori a avut ocazia, a amintit de perioada petrecută la Hunedoara, unde a creat “generaţia de aur” a Corvinului şi de unde s-a lansat ca antrenor. Este unul dintre membrii fondatori ai actualei echipe de fotbal, FC Hunedoara.

Romulus Gabor

S-a născut la data de 14 octombrie 1961, în Ponor, judeţul Hunedoara. A început să joace fotbal la vârsta de 13 ani, la Jiul Petroşani, transferându-se în scurt timp la Corvinul, activitatea sa ca fotbalist confundându-se, practic, cu clubul de pe Cerna. Debutul pe prima scenă s-a produs la 17 ani, în meciul de la Piteşti cu FC Argeş, avându-l antrenor pe Ilie Savu, după care se va lansa cu adevărat în fotbalul mare sub comanda lui Mircea Lucescu.

Alături de Andone şi Rednic, a făcut parte din naţionala de tineret a României, care în anul 1981 a participat la CM de tineret din Australia, unde a obţinut medalia de bronz, „tricolorii” învingând în finala mică Anglia, prin golul lui Gabor, cel căruia i se va spune mai apoi „Cangurul”. La această competiţie, a fost recompensat cu „Balonul de Aur”, fiind desemnat cel mai bun junior al lumii, performanţă încă neegalată de vreun alt fotbalist român. Tot atunci a primit „Gheata de bronz”, pentru cele 4 goluri marcate la turneul final.

Chiar dacă a avut imediat oferte să joace în Germania sau SUA, a preferat să revină la Hunedoara, la Corvinul, cu care va obţine în ediţia ‘81-’82 locul 3 şi participarea în Cupa UEFA. Datorită calităţilor sale, la 20 de ani a debutat şi în Naţionala de seniori a ţării, într-un meci contra Elveţiei, în deplasare. A strâns 35 de selecţii la prima reprezentativă, pentru care a înscris 2 goluri, participând la turneul final al CE din Franţa (1984). În prima divizie a jucat de 304 ori, înscriind 64 de goluri. A rămas fidel Hunedoarei, chiar dacă în perioada lui de vârf a fost curtat intens de Dinamo şi Steaua.
Şi-a început cariera de antrenor la Corvinul, fiind în acelaşi timp şi jucător. A mai antrenat Mureşul Deva, Unirea Alba Iulia şi Poli Timişoara, dar cea mai bună performanţă ca antrenor a obţinut-o în 2008, cu CFR Cluj, fiind secundul bunului său prieten Ioan Andone, clujenii cucerind atât titlul de campioni, cât şi Cupa României.

Ioan Andone

S-a născut pe 15 martie 1960 la Şpălnaca, judeţul Alba. Primii paşi în fotbal i-a făcut în 1972 la Ş.S. Hunedoara, avându-l antrenor pe Carol Gal. Din 1975 a trecut la Corvinul, unde a lucrat cu “şlefuitorul de talente”, regretatul Dumitru Pătraşcu. Sub comanda lui Mircea Lucescu, a debutat în culorile „alb-albastre” în divizia „A” pe 7 martie 1979, în partida cu Sportul Studenţesc.

Fundaşul de „fier” al Hunedoarei a jucat la Corvinul până în 1983, în 105 meciuri, înscriind 15 goluri. În 1982 s-a clasat cu Corvinul pe locul 3 în campionat (cea mai bună performanţă din istoria fotbalului de pe Cerna), jucând apoi în Cupa UEFA. Din 1983 s-a transferat la Dinamo, cu care a cucerit două titluri de campion şi de trei ori Cupa României. În 1990 s-a transferat în Spania, la Elche, iar din 1991 în Olanda, la Heerenveen, încheindu-şi activitatea ca jucător la această echipă, în 1993.

Când evolua la Corvinul, a făcut parte din naţionala de tineret a României alături de Gabor şi Rednic, cu care a cucerit medalia de bronz la CM de tineret din Australia (1981). În acelaşi an a fost promovat de Mircea Lucescu la prima reprezentativă, debutul fiind în meciul Elveţia – România 0-0, când a intrat în minutul 82, înlocuindu-l pe Ţicleanu.

A îmbrăcat tricoul naţionalei României de 55 de ori, pentru care a înscris 2 goluri. A participat la turneul final al CE din Franţa (1984) şi la turneul final al CM din Italia (1990).

Debutul ca antrenor şi l-a făcut la Sportul Studenţesc în 1993, trecând apoi pe la U. Cluj, Petrolul, Farul, FC Braşov şi FC Bihor. Din 2003 a devenit antrenor la Dinamo, cu care a realizat „eventul” în 2004. În 2007 a preluat CFR Cluj, câştigând, în 2008, atât titlul cât şi Cupa. A revenit la Cluj în aprilie 2012, câştigând un nou titlu cu CFR, calificând echipa în grupele principale din Champions League. Nu a uitat niciodată locul în care s-a lansat ca fotbalist, ajutând moral şi material de câte ori a putut echipa din Hunedoara. Alături de Primăria Hunedoara şi „mentorul” său Mircea Lucescu, este membru fondator al echipei FC Hunedoara.

Remus Vlad

S-a născut pe 19 ianuarie 1946, la Cinciş, judeţul Hunedoara. Primii paşi în fotbal i-a făcut la vârsta de 15 ani la Hunedoara, avându-l antrenor pe Dumitru Pătraşcu. Debutul în echipa de seniori şi l-a făcut la “Metalul Hunedoara” în 1967. A fost remarcat pe postul de fundaş central, fiind transferat în 1968 în divizia „A” la FC Argeş Piteşti, unde a evoluat până în 1974, având 175 de jocuri şi 4 goluri marcate. A fost căpitanul de echipă al piteştenilor, fiind coleg cu marele Nicolae Dobrin, câştigând titlul de campion al României în ediţia 1971-1972.

În anul 1974 a revenit la Hunedoara, unde a jucat pentru Corvinul în liga secundă, cu care a promovat în divizia „A” în 1976, încheindu-şi activitatea de jucător la clubul de pe Cerna în 1978. De-a lungul carierei fotbalistice a fost selecţionat de trei ori în naţionala de tineret a României, de patru ori la România „B”, fiind primul hunedorean care a îmbrăcat şi tricoul primei reprezentative a ţării în 1971, în jocul cu Albania, fiind prezent mai apoi încă în cinci meciuri ale „tricolorilor”.

La FC Argeş a evoluat în Cupa Campionilor contra celor de la Real Madrid. A devenit antrenor în 1979 la Corvinul, reuşind alături de Mircea Lucescu promovarea în prima ligă în 1981 şi ocuparea locului 3 în ediţia 81-82.
Are la activ peste 900 de jocuri ca tehnician pe banca mai multor echipe: Corvinul, U. Cluj, Gloria Bistriţa, Dinamo Bucureşti, Olimpia Satu Mare. La Bistriţa a reuşit să obţină un loc 3 cu “Gloria”, disputând cu aceeaşi echipă finala Cupei INTERTOTO. Tot cu “Gloria” a câştigat Cupa României. Remus Vlad este absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, şi deţine ca antrenor, licenţa PRO-UEFA.

Gelu – Titus Simoc

S-a născut la data de 5 martie 1938 în satul Răduleşti, comuna Dobra, judeţul Hunedoara. A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, fiind diplomat economist. În perioada anilor ‘70-‘80 a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi conducători de fotbal din România. A fost unul dintre fondatorii clubului FC Corvinul.

A contribuit la formarea celei mai competitive şi valoroase echipe de fotbal a Hunedoarei din anii ‘80. A avut un rol important la aducerea la Hunedoara a unor mari fotbalişti a acelor timpuri: “intenaţionalii” Mircea Lucescu, Radu Nunweiler, “Florea Dumitrache”, alături de care au crescut şi s-au format Klein, Andone, Rednic, Gabor, Petcu, Nicşa, sau Văetuş.

A rămas alături de fotbalul hunedorean.